Mno, hai să vedem cum se simte treaba asta cu sărbătoarea de 8 Martie și din tabăra “adversă”. Textul de mai jos este scris de o reprezentantă a sexului frumos, care a mai performat de curând aici, pe numele ei de scenă, Alina.

……………………………………………………………………………………….

Conform datelor din certificatul de naștere și al codului numeric personal, cât și altor indicii de natură fizică și fiziologică, sunt femeie. Nu știu încă dacă și cum să calific acest fapt, pentu că azi îmi dă cu minus. Am și motive întemeiate să declar asta. Să le și susțin. Și să le semnez.

Ora 8.45

Deschid ușa apartamentului, mă năpustesc pe hol să prind repede liftul și să cobor rapid, că iar prind traficu’ de 9.30. Se săvârșește un miracol ceresc și liftul chiar este la mine pe etaj,  smulg ușa din balamale și… simt cum un miros celest de flori de primăvară mă napădește. Cum mă năpădește de altfel și o umezeală ciudată la picioare. Responsabilă? Veronica, fata noastră de la curățenie.
– “Doaaaamnaaaa Alinaaaaaaaaaaaaaa! La muuulțiiii annniiiiiii! Să vă pup, v- am adus zambilele astea de la mine din curte de la țara. Vaiiii, v-am vărsat apă din găleata pe picioare, că venisem să fac curat, da’ stați liniștită că abia am pus-o. Mi-au dat azi detergent de ăla bun, nemțesc și n-am pus clor”. 
De ținut minte: niciodată, dar absolut niciodată să nu mai dau atenții financiare fetei de la curățenie, de sărbători.

Ora 9.30
Parcare Piața Victoriei șiii… victorie! Găsesc loc de parcare. Aceasta va fi o zi minunată. În parcare,  două mașini ale Poliției și un motor, desigur pentru oferirea de flori doamnelor în acesta zi minunată. Traisca Poliția Română, onoare, demnitate, siguranță. De cum am oprit motorul văd deja mișcare și o uniformă pornind spre mine în pas viguros.  Îndrept spatele, potențez bustul, Doamne ajută să fie ăla  înalt, mișto, brunet care e mereu cu motoru’ aici. Dacă e ăla, o trimit pe mama la administrația finaciara să plătească amenda de viteză luată săptămâna trecută.
– “Permiteți-mi să va ofer din partea mea și a colegilor mei din Poliție acestă zambilă, vestitor al primăverii împreună cu cele mai calde urari…” 
Încerc să mă eschivez, dar nu reușesc (i-au învățat la Academie cu eschivele..) și niște bucle blonde, proaspăt lăcuite ca să reziste coafura, se lipesc de rujul meu proaspăt aplicat. Apoi agenta se dezlipește de mine și rostește plină de candoare:
“-V-am stricat puțin rujul, dar nu va supărați, nu? Noi femeile suntem obișnuite cu asta.”  
De ținut minte: dacă are 1, 90 înălțime și 90 de kilograme, nu înseamnă că e bărbat polițist.

Ora 10.00
Intru în birou, gata de o nouă zi de muncă și constat cu uimire că avem un deces în firmă. Nu am văzut nici crucea de la intrare, nici capacul de la copârșeu, dar mai mult ca sigur nu am fost eu atentă. Flori multe, mari și mici, colorate și necolorate, mirositoare și nemirositoare, înfipte în borcane și glastre sunt înșirate pe tot biroul  meu. O durere de cap acerbă începe să încolțească lejer pe la tâmple.
 “-Șefaaaaaaaa, noi fetele tale, ne-am gândit, nu am reușit să ne hotărâm ce flori să-ți luăm și ți-am luat de toate. Venim pe rând să te pupăm de 8 Martie, că știm că suntem multe și nu o să mai ai timp să răspunzi la telefon și la mail-uri. La mulți aniii!” 
De ținut minte: 87 de femei se pupă în circa 4,3 ore. De pe la mijlocul perioadei încep să-ți amorțească genunchii și să te doară fundul când te așezi pe scaun, că să ai de unde să te ridici pentru un nou val de pupături. HR-ul are predilecție pentru angajarea de personane de sex feminin și asta mi se pare deja discriminare. Trebuie trimis un memo ca să mai echilibrăm situația.

Ora 14.30
Whatsapp-ul mă anunță că Elena m-a adăugat într un grup intitulat “femei” . Acest grup este format exclusiv din… femei. Multe femei. Femei care își trimit mesaje de “lamulțean” și “fieca” între ele. Toate la un loc și fiecare pe rând. Telefonul meu intră într-o criză convulsivă și pare că își va da duhul în curând. Decesul prematur al bateriei mă face să înțeleg că într-adevăr era un grup mare. Am zis eu că era ceva deces, pe undeva…
De ținut minte: nu știu cum pot face să mă autoexclud dintr-un grup pe whatsapp și trebuie să întreb de urgent pe cineva în vederea redobândirii și păstrării integrității mintale.

Ora 17.32
SMS. Prietena mea cea mai bună îmi scrie:
 “-E cazul să îți zic La Mulți Ani?”
Nu răspund. Nu se înjură prietenii în scris. Nu pot să mă concentrez pentru că mi s-a aplecat de la mirosul de zambile, mă dor degetele de la desfăcut amabalaje de flori și creieru’ e blocat pe comanda “zâmbet tâmp de mulțumire”, de frica unei noi vizite feminine cu flori și urări.

De ținut minte:  a se adresa Regatului Olandei, personal Reginei și fiului acesteia, o scrisoare prin care se solicita embargou pe importul de zambile în perioadă 01-08 martie a oricărui an calendaristic. Cu mulțumiri, desigur.

Nedumeriri:
1. De ce dau femeile flori femeilor, de ziua acelorași femei?
2. De ce au fost atât de mulți bărbați bolnavi azi la muncă? Știți ceva de vreo molimă?
3. De ce oare nu m-a făcut mama purtător de coa… nu, de pu… nu, de cum îi zice, măăă? Ah, da, pantaloni!

mihai_vasilescu_zambile

sursa foto