În urma textului de ieri şi a faptului că nu îmi explicam de ce jandarmul ăla nu numai că n-a intervenit, dar n-a schiţat nici măcar un gest (în afară de cel de a-şi scutura ţigara), am primit pe mail o scurtă povestioară de la unul dintre colegii noştri de comentarii, mister Georgian. Citiţi-o! E amuzantă şi pe lângă asta te face să nu te mai întrebi retoric de ce merg lucrurile aşa în tara asta.

………………………………………………………………………………………………..

De alatăieri am tot auzit și citit despre cazul gorilei din stațiunea Straja care a trimis în lumea viselor o fată de 21 de ani, fără s-o legene sau s-o pupe de “noapte bună”. Nu, el s-a gândit că metoda cea mai scurtă şi fezabilă este o directă de stânga trimisă în obrazul drept al fetei. Nu mai reluăm tot cazul, dar pentru că tot era la faţa locului un jandarm care se uita la spectacol fără să plătească bilet, vreau să vă povestesc o experiență trăită de doi foști colegi de-ai mei.

S-au dus într-o zi însorită să ia masa pe terasă la Hanul Drumețului, un restaurant “drăguț” de prin Drumul Taberei, cu specific românesc, cu orchestră, cu ospătari cu cămăși albe și cu prosopel pe mână. Au mâncat băieții, au băut un vinișor, au spus bancuri, s-au simțit bine și la un moment dat au hotărât că este momentul să se retragă, așa că au cerut nota. A venit ospătarul cu nota, numai că unul dintre cei doi foști colegi (mai prostănac, dar foarte “bășinos”) spune că el vrea și factură. Omul îi răspunde politicos că nu are cum să-i dea, că e Sefu’ plecat şi numai el taie facturile.

Colegului mei i se umflă ochii în cap și începe să urle că nu este posibil aşa ceva, că EL vrea factură! Dacă nu, cheamă OPC-ul, OMS-ul, CIA, FBI-ul, NASA și Sanepidu’! Pe toate în acelaşi timp ca să-i controleze şi-n fund. Ospătarul se uită calm la el și îi spune politicos: “Vă rog să mă scuzați, trebuie să dau un telefon, revin imediat”. Se lasă colegul meu satisfăcut pe spătarul scaunului și se uită la celălalt: “ai văzut, mă, așa se face!”

Peste câteva minute lângă terasă opreşte un bmw de culoare neagră, cu geamuri fumurii,  din care coboară doi malaci, tiparul gibon urban. Unul dintre ei, ăla mare cât un frigider promoţional Skoll, se duce cu pas apăsat spre ospătar și îl întreabă: “Care, mă, ăsta?”. Ospătarul încuviințează elegant din cap şi cu un scurt “îhî”. Gibonul fără să se oprească, din fuleu, îi f*te “băşinosului” una peste față, cu ureche și juma’ de ochi la un loc. A zburat spectaculos de pe scaun şi a aterizat cam brusc cu fața pe dalele de pe terasă. Până să se ridice, gibonul i-a comunicat şi un scurt: “Băăă, să vă iau morții-n carici, ești șmecher mă…?” și alte câteva chestii la fel de finuţe şi la obiect, asezonate cu tot felul de părţi anatomice.

Se culege ăsta de pe jos, ajutat de colegul celălat, și începe să țipe că el sună la poliție. “Sună, bă, la poliţie, sună!”. Apoi, cu o vădita lipsă de imaginaţie a luat-o de la capăt cu “Să vă iau morţii morții…” şi restul de vorbe de duh pe care deja le mai spusese o dată.

După ceva timp apare o mașină de poliție din care coboară un soi de băiețel în uniformă și o fetiță, de asemenea tot cu uniformă, dar mai drăguţă şi cu părul prins stil coadă de cal, ieșind elegant de sub caschetă. “Dar ce s-a întâmplat, stați puțin că nu este frumos cum procedaţi, de ce faceți scandal?”. Gibonul, uluit de tupeul copilașilor în uniformă, se uită cu scărbă la ei si le spune “Bă, plecați că va iau și pe voi! Ce dracu’ vreți, mă?”

Ăștia doi, săracii, mai speriați decât colegii mei, au lăsat capul în jos studiindu-și îndelung pantofii și gândindu-se ce naiba caută ei acolo! De ce trebuia să se întâmple tocmai pe tura lor? Moment în car celălalt coleg, cel nevătămat, se revoltă: “Dar domnule polițist, nu se poate! Faceți ceva! În ce țară trăim, chiar așa?!?!”. Gibonul se uită scurt către el și-i spune pe un ton calm:”Coițe, se pare că nu te-am băgat suficient în seamă. Stai liniștit că am şi pentru tine”. A înghiţit ăsta în sec şi-a bagat capul între umeri în timp ce de pe fată îi dispăruse orice urmă de revoltă.

Într-un final au plecat de acolo, dar tot fără factură. Ăsta lovit s-a dus la IML să-şi scoat a certificat medico-legal, apoi a mers la poliţie, a făcut plângere, s-a deschis dosar penal, toată procedura normală în cazuri de genul asta.

După vreo două zile venea omul acasă de la serviciu și în fața blocului unde locuiește vede frumuseţe de bmw negru, cu geamuri fumurii. iar în el gibonul chel cu ceafă lată. “Coițe, vezi că am aflat unde stai? Nu vrei tu să îți retragi plângerea, că să fie bine pentru tine şi familia ta?”. Şi-a demarat în trombă. Ăsta al meu, trebuia să plece într-o delegație pentru vreo două săptămâni, iar acasă rămâneau singure soția și fetița. Așa că, în încheiere, va provoc la un concurs la care puteți câștiga un televizor color alb-negru Sirius  (de colecție!) dacă răspundeţi corect la întrebarea: oare ce credeți că a făcut colegul meu a două zi la prima oră?