Poate ştiţi, dar sunt şanse mari sa nu. Aşa că vă explic eu acum.

Dacă fie-ta are 19 ani, tu doar o să auzi că spune: “ies în oraş”. Atât. Nu unde se duce, nu cu cine, nu nimic. Şi după ce a închis uşa în spatele ei, tot ce-ţi mai rămâne de făcut este să te bazezi pe faptul că ştii cum ai crescut-o. Abia a doua zi afli, dacă vrea ea să-ţi povestească, pe unde a fost şi cu cine.

Acum puneţi-vă în pielea sutelor de mii de părinţi de adolescenţi, aflaţi exact în situaţia asta, care aseară au văzut la televizor cum într-un club din Bucureşti au ars de vii nişte zeci de tineri, iar ei nu aveau nici cea mai vagă idee pe unde se află copilul lor în momentul ăla. Ştiau doar că este “în oraş” şi pentru ei “Colectiv” era o destinaţie la fel de probabilă ca orcare alta. Imaginaţi-vă cum au început să sune telefoanele şi poate începeţi să simţiţi disperarea celor pentru care singurul răspuns era un ton prelung, urmat de mesajul: “abonatul apelat nu este disponibil pentru moment”.

Gata? Aţi reuşit să vă puneţi în locul lor măcar parţial? Aţi reuşit să înţelegeţi, cât de cât, cam ce simte un om care începe să realizeze că de data asta zicala aia cu “mie nu mi se poate întâmpla, nu are cum să fie adevărat” şi-a pierdut valabilitatea? Aţi reuşit să înţelegeţi că oricare dintre părinţii ai caror copii sunt acum morţi sau prin spitale, ar da orice ca să facă schimb şi să fie ei în locul lor?

Da? Atunci nu mai vreau să aud nici măcar un cuvânt despre cum cei de genul celor de aici şi din printscreen-ul de mai jos trebuie ignoraţi şi trataţi cu indiferenţa. Iar Ozana Barbancea este persoană publică, să ne înţelegem. Nu avea voie să declare aşa ceva, chiar dacă o gândea. Da, a şters postarea de pe Facebook, dar ce bine este că există printscreen-uri. Mi-aş dori să-i transmită câte ceva toţi oamenii care stau cu sufletul la gură de aseară, de la ora zece şi jumătate.

Atât!

mihai_vasilescu_ozana_barabancea_colectiv