Duminică seară am dat o fugă până la Mega. Acolo, toată lumea cuminte, cred că deja mă recunosc şi se poartă cum făceam noi la şcoală, când veneau comisiile de la Inspectoratul Judeţean să asiste la ore, toţi elevii stăteau cuminţi în bănci si cu mâinile pe sus. Tot aşa şi la Mega, unul n-ar mai face ceva ieşit din comun ca să am şi eu de un articol sau două.

La întoarcere, m-am întâlnit cu Nelu, vecin de stradă, mare suporter al Stelei. “Mare” e puţin zis, omu’ era ultras din ăla “aripa dură”, care şi-a petrecut tinereţea prin galerie. Cum îl ştiam şi pe el supărat pe echipă, am zis să mă mai opresc la un pahar de vorbă, ca să-mi mai vărs şi eu năduful pe Jiji şi pe modul lui de a conduce clubul pe sitstem “stână”. La fix a picat Nelu, mi-am zis, ultima oară când vorbisem cu el era tot în “grevă”, ca mine, şi se jura că nu mai pune piciorul pe stadion nici mort. Îl înjura pe Becali de ziceai că-s duşmani de moarte, din “cioban” şi “oligofren” nu mi-ţi-l scotea. Cât despre mersul la meciuri, se lua de mine când observa că mă urc în maşină şi mă pregăteam să merg pe Ghencea sau pe Arena Naţională, ca s-o văd pe Steaua. “Băăă, lasă-l pe cioban să joace cu tribunele goale, nu mai pune botul”, îmi auzeau urechile de fiecare dată. Aşa că acum l-am luat direct:

-Ce ne facem Nelule cu ăştia ai noştri? Că nu se mai anunţă nimic bun. Eu nu mă mai uit la meciuri nici măcar la televizor. Tu ai fost mai deştept că ai renunţat la timp.

Ăla se uită la mine ca la un marţian aterizat în lanul de secară al lu’ tac-so mare şi apoi mă anunţă:

-A, nuuu, că io am fost la stadion. Am văzut toate meciurile de acasă anu’ ăsta!

Cred că se citea stupefacţia pe faţa mea şi s-a simţit dator să continue:

-Îmi dă finu’ invitaţii la tribuna VIP la fiecare meci şi mă duc. E şmecherie, nu se compară…

Restul “cuvântării” s-a pierdut, mi-a trecut pe lângă urechi ca rapidul prin halta de la Ciulniţa.

D-apai, Nelule, ce să mai zic băbăiatule? Cred şi eu că “e şmecherie şi nu se compară”. Da’ ce ne facem cu principiile, mă, Nelule? Au fost de-ajuns nişte sărăcii de invitaţii la tribuna VIP, ca să te pişi pe toate chestiile în care credeai? Pai cum vine asta, Nelule? Cine “a pus botul” până la urmă?

Partea proastă este că puteţi să luaţi exemplul ăsta şi să-l translataţi în toate domeniile, rezultatul este cam acelaşi: românii se vând, te vând sau renunţă la principii pentru un blid de ciorbă şi o bucată de pâine. Nu mă credeţi? Urcaţi-vă în maşină, daţi o fugă în primul sat de lângă Bucureşti, intraţi în cârciumă şi ascultaţi ce vorbeşte lumea. O să constataţi că toţi de acolo îl înjura pe primar. Acelaşi primar pe care îl vor vota “in corpore” la urmatoarele alegeri, după ce au fost “omeniţi” cum se cuvine.

Acum sa-mi spuneţi voi, cu mâna pe inimă, că nu aveţi prin jur şi oameni care au renunţat la principii pentru o friptură şi-o cola.

 

sursa foto