Angoasele unui iubitor de filme

Băbăiete, mi-am dat seama de o treabă. După chestia nasoală despre care v-am povestit zilele trecute, am realizat că mi se întâmplă una şi mai şi, tot când sunt la cinema. Şi tot pe partea „psicologică”. Frate, tam-tam-ul ăsta cu DNA-ul și arestările din România, mi-au luat plăcerea de a mă mai uita la filme. Nu, nu pentru că circul făcut bate orice fel de scenariu de la Hollywood, deși asta este perfect adevărat. Motivele sunt cu totul altele.

Oameni buni, nu mai realizez care este adevărata valoare a banilor. Nu mă mai impresionează sumele. Nu mai rezonez cu zerourile din filme. Și de vină sunt doar șmecherii ăștia pe care-i tot leagă la noi.

Voi ați văzut despre ce sume era vorba, doar pentru șpagă, în dosarul Microsoft? Mai e cineva care nu știe ce muzeu de artă, cu valoare inestimabilă, avea ascuns Vâlcov prin pereții casei? Dar contractele și sumele pentru care o aleargă pe Udrea le cunoașteți, sper, da? Practic nu este zi sau măcar săptămână în care să nu aud de vreo furăciune din asta de minim câteva milioane de euroi. Bani făcuți doar cu pixul pe hârtie.

Păi, în condițiile astea, cum să mă mai uit la vreun film în care personajele se dau cu fundul de pământ și organizează amănunțit mega-jafuri, pentru un mizilic de câteva milioane de euro? Nu pot, vă spun. Automat îmi vine în minte că, dacă ar fi fost și Vâlcov în sala, se căca pe el de râs când vedea pentru ce bani se strofoacă ăia, după care ieșea scârbit din cinematograf. Mai uită-te la film dacă poți.

Se chinuie regizori și scenariști să pună în scenă recepții somptuoase pe la câte un amărât de palat al vreunui șefuleț mafiot, iar eu nu am în cap decât că, la ultima furtună, lui Videanu i-a aterizat o vilă din vecini fix în mijlocul sufrageriei. Și iar mă apucă durerea de cap.

Fix de creier ma ia și când eu știu că un logo sub forma de frunză (care a mai fost și furată de la alții) a costat aproape un milion de euro. Mai pot să mă mai uit la cum se agită unii ecran pentru doar două-trei sute de mii de dolari și se aleargă unii pe alții tot filmul? Păi în loc să mă țină în tensiune și să mă ucidă cu suspans-ul, mie îmi vine să las totul baltă, să mă ridic de pe scaun și să strig:

-Băăăăă, găinarilor, lăsați naibii hoția, hold-up-urile, combinațiile voastre de doi lei și jefuitul de bănci, că vă faceți de râs. Haideți dracului în România, unde produceți banii ăia lejer, doar la micul dejun, furând cât de poate de cinstit, de la stat!

De-aia ziceam, in ritmul ăsta, cât de curând n-o să mai pot intra în cinematografe. Mai trebuie să văd și niscaiva filme cu polițiști corupți și s-a dus naibii cinefilia mea. Oh, wait…

sursa foto