Cred că știți deja povestea, ba mai mult, ați trăit-o de nenumărate ori pe pielea voastră. În fiecare an îmi jur și îmi promit că a fost ultima oară când mă mai uit la Eurovision.

Ți-ai găsit, ediția de anul următor mă prinde de fiecare dată în fața televizorului, pregătit și nerăbdător să începă “show-ul”. Ca prin minune, uit că voi asista din nou la sistemul ăla de votare tâmpit și la niște piese parcă desprinse din discotecile anilor ’80. Nu ştiu la voi, dar la mine e clar că așa se întâmplă, de mă trezesc din nou în “febra concursului”.

Fix așa a fost și cu Eurovison 2015. Ba chiar, anul ăsta m-am fript mai tare ca de obicei. Pentru că de data asta m-am uitat live la semifinala în care participa România și pe net la piesele din cea de-a doua. Adică mai rau de atât nu se poate. Da, știu, nu săriți pe mine, ce să fac dacă nu ma pot abține?

Ca să n-avem vorbe, vă spun de pe acum: nu-mi place piesa celor de la Voltaj de nicio culoare. Ceea ce, desigur, nu mă va impiedica să țin cu ei și să urez un sincer si fierbinte “trăiscă mamele voastre”, când voi vedea cum ne dau Moldova și Spania câte doișpe puncte, se știe. Că io-s patriot și nu suport să ne bată alții. Dar, în opinia mea, șansele să terminăm în primele zece țari cu melodia asta, sunt atât de mici că nu le întrevăd nici măcar bioenergoterapeuții ăia doi care comunică vibrațional cu corpul energetic al lui Gabriel Cotabiță. Apropos, Gabi câștiga concursul ăsta lejereanu așa. Era de ajuns să dea drumul la efectele speciale și să umple scena cu cascade de transpirație, că dădea pe spate orice juriu și telespectator din Europa. Iar dacă nu caştiga, măcar prindea un contract beton cu vreo firmă de antiprespirante.

Bun, ca să fie bâlciul complet și să aveți motive să faceți mișto de mine, v-am pus mai jos și piesele care mi-au placut mie cel mai mult. Dar, să nu o luați de bună și să vă apucați să pariați pe ele sau ceva. Nu de alta, dar un stâlp de telegraf are o ureche muzicală mai sensibilă ca a mea. Totuși, trebuie să apreciați la justa valoare faptul că am avut tăria să pun piesa Olandei. De ce zic asta? Pentru că eu nu suport cântărețele grase, de-aia. Dacă mi-am călcat pe inimă, însemnă că melodia ei a reușit cumva să-mi tulbure apele teritoriale. Pe-a Rusiei am ales-o pen’că mă sparge fata aia de-o cântă. Are ceva în ochi care zbiară: “imi place sexu’ de mor”. Dar na, e doar impresia mea, nu tre’ să vă lăsați infuențați.

Bine, mă, ok. Aveți și hit-ul celor de la Voltaj mai jos, ca să nu ziceți că sunt nasol.

Cam atât. Dacă sunteți pe recepție diseară și vă uitați la concurs, vă aștept și pe aici să vă dați cu părerea și să ne “mai râdem”.

P.S. Era să uit, v-am pus aici cel mai tare articol despre Eurovision pe care l-am citit. Am râs bine de tot.

Rusia

Olanda

România