Doi am. Doi din ăştia cunosc, pe toată viaţa mea. Dar mă feresc de ei ca dracu’ de tămâie. Cea mai nefericită specie din universul ăsta este „nevorbitul”. Şi nu ştiu cum naiba se face dar, ambii pe care-i stiu eu, sunt bărbaţi. Deşi de la o femeie te-ai aştepta să dea mult si degeaba din meliţă, este eronat, ăstia doi sunt bărbaţi. Ca să fiu corect până la capăt, arată masculin amândoi, dar sunt convins că ouăle le-au intrat de mult in interior. Iar în loc de „ţuţuşmec”, trebuie că au un început accentuat de vagin.
După ce m-am lămurit cum stă treaba cu ei, singurul meu scop a fost să-i întalnesc cât mai puţin, spre deloc. Pe unul reuşesc să-l evit cu brio. Nu ne intersectăm decât la muncă şi când îl văd că apare, ridic receptorul telefonului fix si zbier cât mai tare în el „da, vă livrăm marfa azi” sau orice altceva de genul ăsta, ca să nici nu-i dea prin gând că aş putea fi deranjat. Ţine de fiecare dată.
De vreo doua ori l-am întalnit şi pe hol, unde nu mai aveam cum să mă prefac că vorbesc la telefon. Dar i-am spus că fac pe mine îngrozitor şi ca să fiu mai convingător, în timp ce-i ziceam, m-am şi desfăcut la pantaloni. Am stat în baie, cu urechile ciulite, pâna m-am convins că şi-a găsit altă victimă.
Cu celălalt mă întâlnesc dimineaţa la metrou. Sunt doua posibilităţi mari şi late. Ori mă observă el primul şi atunci s-a terminat, ziua mea începe direct la modul „f*tut în cur şi ras in cap”. Lăcrimez şi îmi vine să ma sinucid de trei ori în patru staţii. Ori îl văd eu de la distanţă şi atunci încep o rugă fierbinte în gând: „dă doamne să nu mă vadă, dă doamne să nu mă vadă”! Asta în timp ce încerc să mă lipesc, la propriu, de căte cineva mai corpolent sau chiar de pereţii vagonului. Odată m-am întins pe jos şi am rugat lumea din jur să calce fără probleme pe mine.
Dar să ştiţi că toate astea sunt în zadar. Le faci doar ca să fii tu însuţi împăcat că ai încercat tot ce se putea ca să scapi de ucigătorul debit verbal. Pentru că nevorbiţii au un fel de radar special cu ajutorul căruia simt orice potenţială victimă pe o rază de 500 de metri. Ba, am auzit că pot ajunge şi până la un kilometru dacă au trecut mai mult de treizeci de minute de când nu au mai scos niciun cuvânt. Aşa că degeaba încerci tu orice fel de tertip, ascunziş sau deghizare. Şansele să-i „duci” sunt egale cu zero. Te vor identifica şi te vor extrage din mijlocul mulţimii cu ajutorul cunoscutei întrebări retorice: „şi, tu ce zici că mai faci”? O numesc „retorică” pentru că niciodată nu vor aştepta răspunsul tău. Păi n-au ei atâtea lucruri noi şi minunate să-ţi comunice? Ce rost ar mai avea să piardă timp ascultându-te pe tine?
Să nu-mi spuneţi că nu aveţi măcar unul d-ăsta prin preajmă. Nu vă cred.
sursa foto
Cel de la munca e seful? :))
@skogentrollet, nu, nu. Seful nu se baga in seama aiurea.
@mihai, aiurea, in general sefii se baga in seama. :))
@skogentrollet, al meu nu se baga. Si nu e nevorbit. 😉
@mihai, ce sa zic… esti un norocos! 🙂
@skogentrollet, îhî. 🙂
Pfuuuu, mi s-a ridicat parul pe maini. Da, am si eu unul din asta. Mai este si genul absolut libidinos care aproape se lipeste de tine cand iti vorbeste. Ti se face greata instant.
@mada, are lucruri secrete si importante de spus. De-aia face asa. 🙂
Are pe naiba.
Cred ca este o boala care se ia. Pentru ca si eu am un vecin exact asa. Incapabil sa priceapa si cand ii spun in fata ca ma grabesc. Tot mai are ceva de zis si incearca sa-si lipeasca fata de mine cand vorbeste. Puuuuuuah.
De parca eu inteleg mai bine daca ma ciupeste de barbie sau isi trece mana pe dupa umerii mei cand imi povesteste ceva. Ma crispez atat de tare ca nici macar nu stiu cum sa reactionez.
🙁
@mada, @badgirl, ce să vă fac dacă arătaţi bine şi veniţi la birou cu fuste sexy. Ia puneţi voi mâna şi aruncaţi vreo 20 de kile pe cur şi-o să vedeţi că nu se mai ia nimeni de voi. Bă, da nimeni! O să vă doriţi măcar nişte priviri, ceva.. 😉
Mai krantz nu e asa. Asta despre care spun nici nu cred ca observa daca sta de vorba cu un barbat sau c o femeie. Totul e sa vorbeasca nu conteaza interlocutorul.
In rest, iti multumesc! 😀
Am și eu câțiva :)) Unul e chiar unchiul meu, nu apuc să zic 2 vorbe că el deja începe să îmi spună de toate :))
@mircelaionelailca, sper ca nu citeste pe aici. :))))))
:)) Și eu sper :))
Boss, tot femeile sunt cele mai nevorbite dar ele nu-ti sar in ochi. Pe cand masculii astia cu chef de barfa imediat ies in evidenta.
@zorro, or fi frate, dar parca e mai placut sa te toace la cap o femeie decat unul din ăsta.
Iehova… peste toate! Si cu un stil deprimant…. Si eu cedez nervos…. Ca nu mi prea sta in caracter sa ma bag in seama si sa tac din complezenta: cred ca va renunta si la salut… daca nu il supara pe Iehova!
@emmanuella, vorbesti de aia care merg din usa in usa? Ca nu am prea inteles.
Nu mi a fost editat tot raspunsul…. Telefonul meu poarta culpa! Scuze! Spuneam ca tocmai ce scapai de unul….. Si martor de al lui Iehova, peste toate!
@emmanuella, aaa. Tare! :)))))))))
Bai, voi astia de o sa ziceti ca nu aveti nevorbiti d’astia sa va bata la cap… am o veste proasta… voi sunteti aia! :))))
@upprann, 😀 😀 😀 ah, cum naiba nu mi-a venit mie? :))))))
@mihai, poate te bazai pe faptul ca toti avem dintr-astia. :))
@upprann, poate si ei au nevorbitii lor. Poate sunt pe categorii de limbariţă. 😀
@mihai, ma indoiesc. Eram la o beuta acum multi ani cu niste amici, iar topicul era „oaia neagra a familiei”. Toti aveam cate una, doar prietenul F., la el totul era in regula. Dar ghici ce… el era. :))
@upprann, :)))))))
Consider ca tot textul e caterinca. Dar daca e adevarat, si chiar cei doi au devenit „pein in za as” pentru tine, pai.. e simplu si de ce. Pentru ca esti politicos, si din politete nu scrie pe fatza ta „Ma iriti.Si cu placere ti-as da vreo doi pumni in gat” . E simplu si sa scapi de ei. Acelasi lucru l-am auzit la mama in legatura cu o ruda din alt oras. O suna pe mama si o tinea de vorba cate o juma de ora ca sa-i spuna ce si-a mai cumparat, ce a mai facut,situatia familiei (familia lu stresu din alt oras …da ) . Mama era nervoasa, dar din politete, nu-i inchidea telefonul..
Varianta 1: Puteam sa ridic eu si sa-i spun clar rudei, ca nu suntem asa de interesati, sau cel putin mama nu e asa de interesata de „realizarile maretze” ale rudei.
Varianta 2: si cea mai eficienta, care se poate aplica si la tine, e urmatoarea : Cand ruda suna, o lasi sa vorbeasca cateva minute, si apoi „aprinde fitilul de intarziere” si paseaza-i „grenada”.
–Roaga acea ruda insistent sa te ajute cu ceva ce stii ca nu ar fi in stare (doar…numa gura e de ruda, este? ) .Spune-i ca iti pui toata baza in ea, ca nu mai ai la cine sa apelezi, ca e chestiune de viata si de moarte,ca daca nu te ajuta , e finalul vietii tale) . In mod sigur nu se va intampla sa te si ajute. Ca doar nu te-a sunat sa iti fie de folos. Ci, a mai stresat si pe altii, da acei altii i-au dat cu flit (ihi..exact..dela de gandaci) .Asa ca ai mai ramas tu ( tu in sensul de mama ) si poate inca vreo cativa care sunt mai calmi din fire si mai rabdatori.
Cum nu va putea sa te ajute (cu toate ca ce i-ai cerut nu e asa de neindeplinit, daca ai putina vointa ) , data viitoare te va evita „vorbaretzul insusi” … Ca daca nu se intampla asta si omu continua….e clar…e inceput de alzheimer, si trebuie sa il intelegi.
:)))) Adica daca omu e stres, fii mai stres ca el , si o sa te evite. Q.E.D cum s-ar spune….:D
@meshteruyoda, sa stii ca te contrazic. E mai complicat face to face. Iar pe langa asta, as evita sa-i cer sa ma ajute in ideea ca poate chiar vrea s-o faca si atunci s-a terminat. 😀
Ma rog.. tu stii. Din „studiile” mele , asistat de goagal, teoria spune ca cei ce vorbesc mult, adica mai mult de limita „admisa de lege” –> fac putin.Nu e recomandat sa le soliciti ajutor.
Si acei oameni care vorbesc foarte mult, laudandu-se cu ce au mai facut, ce au mancat, ce-au c**cat,…etc… fara sa intrebe si pe celalalt, daca e disponibil sa-i asculte (adica aratand un pic de respect ) , cred ca nu au mari realizari, in plus au un respect scazut fata de ei insisi, si atunci incearca sa il impuna.E un fel de compensare.Cand respectul de sine scade sub o anumita limita de jos, e pericol de boala.De obicei e depresia.Cam ca la o masina cu senzori de „prea plin ” si „prea gol”. Se declanseaza acel senzor „prea gol” si rezervorul de „respect de sine” trebuie reincarcat macar pana la o anumita limita minima.Asa ca ma gandesc ca vorbitul taca-taca-taca-taca e un semn incipient de depresie.
Ca exemplu : „Intr-o relatie” pe feisbuc.Sunt persoane care se arunca intr-o relatie cu primul /a iesit in cale , numai ca sa poata schimba statusul. Apoi satisfactia vine din comentarii de genul : „vaaai porumeilor…” sau ” ce bine va sta” sau…..etc. Eu zic ca daca relatia e ok, nu ai nevoie sa o faci publica. O data ce esti multumit /a .Si atunci de ce o faci? 😀 Prin asta se pot „ochi” gagicile „available”.
Un alt caz:
Te intreb: Tu ai un blog. Sa zicem ca e destul de popular. Cand iesi cu prietenii, ii turui la cap despre blogul tau, si cat de meserias e, si ce audienta ai, si ce trafic, si ce design, si ce…..si ce… si ce….. ?? Pot sa pariez….ca…..NU. Vezi? De ce nu? Pentru ca e un lucru care il faci corect, te dedici, si iti aduce satisfactie. Nu ai nevoie sa cauti satisfactia personala in alta parte.Nu ai nevoie de confirmare.
Acum , gandeste cazu asta in sens invers.. 😀
@meshteruyoda, bă, să ştii că mă mai mândresc şi eu cu câte un articol care a „mers” bine de tot. 😉
Sun un fan al analizelor tale, sa ştii. 🙂
Mai citesc si eu…ici colo. Acum , cu informatia la botu’ lui calu’ ,cel putin mie, mi se pare …nu stiu… oarecum… sa ma resemnez ca nu am de unde sa aflu. Apropo de asta….Si in „epoca de aur” mult adulata de nostalgicii de azi, era informatia la dispozitie. Stii ce e haios? Eram copil , si mergeam cu parintii in vizite la rude, prieteni….etc… . Unii dintrei ei aveau o biblioteca impunatoare, cu multe volume. Eu ma duceam fix acolo. Imi placeau copertile. Ma uitam la poze , daca aveau…. bla bla. Adunam senzatii.
Mult mai tarziu, aducandu-mi aminte de asta, si aducandu-mi imaginile in memorie, am inchis ochii si am vizualizat tabloul. Si stii ce? :))))))))) Am simtit un miros de nou. De…carte nedeschisa… :)))))) Nu mai continui ca , cred ca ai realizat unde bat. ..Si in marketuri „coperta” e frumoasa. Eu sunt mai rebel. Imi place sa desfac „cutia” sa vad marfa. :))))))) Cam atat. Ziua buna 😀
@meshteruyoda, greu cu deschisul cutiei, da, da. 😉
Mihai…. Nu e complicat! Fiind femeie, vorba unui amic,Marius Mitea… ma scuza sindromul premenstrual! Privirea face cat o mie de cuvinte: sfasie! :)))))
@emmanuella, avantaj sexul slab. 🙂
Nu te mint, chiar nu am 🙂
@Scoprpya Cristina, :))))) Ai citit ce zice @upprann despre treaba asta, da? :))))
Si-acum ca am citit si răspunsurile ‘ nu sunt eu „nevorbita” :))
PS-scz ptr eventuale gresrli si com scurte-prima oara cand comentez de pe tel.
@Scorpya Cristina, totul are un inceput, chiar si comentariile de pe telefon. 😀
Cat depre teoria lui @upprann, nu stiu ce sa zic. Omul pare destul de sigur pe ceea ce zice. :))))
@mihai, 110% 😀
Toti astia se hranesc cu energia ta, fie ca isi dau seama sau nu. Io le-o tai scurt, amabil sau nu, dupa cum ma prind. La fel fac si cu cei care dau noroc cu tine si nu iti dau drumul mainii, o tin stransa cat vorbesc. Imi smulg mana fara probleme, cu zambetul pe fata. Si cei care se apropie prea mult cand imi vorbesc ma deranjeaza. Prima oara fac un pas in spate si daca se apropie iar, le zic ca nu este necesar sa se urce pe mine ca sa imi zica ce vor.
@I AM WE ARE, da frate, uitasem cum dai mana cu ei si dupa aia trebuie sa te smulgi, practic. 🙁
Aproape că încep să te suspectez de „furt intelectual prin telepatie”. Sau tu pe mine…
Exact despre asta am scris şi eu azi. 🙂
Eu am unul în casă…
@krantzro, ia sa vad si eu. 🙂
@krantzro. @mihai vasilescu, voi ati scris postarile impreuna? Am ras bine de aceasta coincidenta. Hai ca nu e chiar aceeasi tema, la krantz e mai generalizat, la Mihai e pe sexe.
Eu sunt scutita de astfel de masculi nevorbiti, la nemti spatiul vital de 50 de cm. e lege, nu pune nimeni mana pe tine. Iar cand ii vad ca ii apuca vorbaria le tai macaroana cu amanunte dragute despre copiii mei, Niste virusi, amanunte despre febra si diaree pun pe fuga si cel mai dur mascul. 🙂
@Ana R, „masculul” ăla mi-e rudă… Soţia e lângă mine şi vede, îmi place mâncarea caldă, stuff… 🙂
@krantzro, @mihai vasilescu, stati ca acum m-am prins, voi ati luat ideea de la mine. Ati vrut sa demonstrati contrariul celor spuse de mine vineri in postul despre barbatii necomunicativi. Ati gasit voi exceptiile.
@krantzro, te compatimesc!
@Ana R, Aoleu, te pomeneşti că tre să-ţi plătim drepturi de auror acum… Chiar nu crezi că sufăr destul ca să mai plătesc acum şi daune materiale? 😉
@krantzro, nu va cer mai nimic stati linistiti. Cine stie cand ma inspir eu de la voi?
E simplu. Fă-te ca nu înțelegi, întrerupe-l la 5 cuvinte cu întrebări ajutătoare, apoi bag-o pe aia cu „asta-mi amintește de…” și povestește-i cu lux de amănunte ucigătoare un film din anii ’80, gen Sora 13 sau Superpolițistul.
@Emil Bobu, aoleu, se pare ca nu ai asa ceva prin preajma. Ce ai spus tu acum sa fac este echivalent cu sinuciderea. Abia asteapta sa le raspunzi ceva, orice, ca sa nu mai scapi doua-trei ore. 😀
Mdeah si eu care vroiam sa iti pomenesc de „Cea mai buna aparare e atacul!”…
Am doi veri, frați, un el și-o ea. Să mor dacă te mint dacă nu, în preajma lor, rata sinuciderilor crește direct proporționoal cu logoreea lor, nevinovată de altfel. Mai grav e că logosul lor e aplicat pe o anumită temă (perpetuă) și care, invariabil, debutează cu aceeași întrebare: „și, tu, când te măriți?”… că uite, trece timpul, șabada, așa și și pe dincolo. Ere întregi durează, dacă am ghinion cu duiumul și sunt face to face cu ei (de obicei ne vedem la nunți, înmormântări și parastase), minim o oră dacă m-a mâncat în cur să răspund la telefon (rar, și atunci, după foarte multe alte eschive, că dacă nu le răspund mă trezesc cu ei la ușă, crezând că am murit sau așa ceva…)
Am scris și eu despre ei pentru că întrec orice închipuire. Nu doresc nimănui asemenea oameni prin preajmă, devin un supliciu demn de inchiziție iar tu îți dorești doar să mori, întru eliberare!
@Andeotti, râdem, glumim, dar tu când te mariti? Mai ai de gand sa stai mult asa? :))))
Nu-s făcută pentru așa ceva dar, ipotetic vorbind, dacă mi s-o întâmpla (nah, cobe, șttt!!) se va trece la următoarea etapă: „și, voi, nu vă doriți un copil?”
Nu mulțumesc, mai bine singură și demnă din negăsire decât obiect de studiu pentru verii mei 😛
@Andreotti, exaaaaaaaaact! :)))))
Păi și nu dai liniștea pe zgomot iar? E-n buclă, fără de sfârșit! Nțțțț! :))
@Andreotti, de scapat de ei oricum nu vei scapa. 😉
Oh, ba da! Implacabila moarte ne va despărți într-un final (oare există viață și după??? spune-mi că nu!) dar, sper eu, înainte de asta, să fug cu un prinț pe-un cal alb mare, la celălalt capăt al lumii, unde să nu pot fi găsită 😉
@Andreotti, speranta moare ultima. Sa fii pe faza cand apare printul. Sa nu-l ratezi, daca alerga calul prea repede. 🙂
Nu-l ratez, că-s vigilentă! pe prințul ăla, sau cum și-o zice el, îl dobor într-o clipită și-i fur calu’! Îs bună rău la d-astea 😉
@Andreotti, auzisem de „sava a horse, ride a cowboy”, dar sa-i furi calul printului… 🙂
Eu sper să nu fie vreun prinț din ăla fatalist ( sau fătălău), să aibă simțul umorului și să mi dea cal’ fără să-l cer io. Altfel, da, save only the horse, forget about the cowboy. În orice caz, viața alături de mine e one hell of a ride 😉
Am mult Counter Strike, Tomb Rider și Diablo la CV ca să nu mă descurc 😉
@Andreotti, in cel mai rau caz va avea ochelari cu rama groasa, palarie tweed si fular roz. Si va juca Hello Kitty MMO.
Ca tot esti calita in ale joacelor… incearca Day-Z! It could save your life one day.
Hmm, o Fedoră din tweed, un fular roz și-o pereche de ochelari din cadmiu s-ar putea să-mi placă dar nu mă prind ce-i cu fetișul ăsta obscur cu Hello Kitty – u kiddin’ me?
D-asta îmi plac mie prieteniile virtuale întru suferință, că te învață tehnici de supraviețuire taman când nu te aștepți. Mulțumesc pentru sugestie 😉
Nu cred ca e fetish pentru pisicute cu fundita, cat grafica 2d, sunetul din perioada Spectrum si feelingul din Pacman. =))
Dăcât atât? Uh, s-a rupt vraja, să-mi dea calu’!
Auzi, Upprann (ce nume-i aista, bre?), noi doi, părem ușor nevorbiți? 🙂
@Andreotti, @upprann, „păreţi”? :))))))
Suntem părelnici, daaa! Ha, ai vrea tu 😛
@Andreotti, hai ca @upprann a renuntat. 😉
Mvaaai, o fi zis că-s una d-aia, nevorbită! Gata, fug și eu 😉
@mihai, pălugă sigur e nevorbit de cand cu plonjarea =))) „ca un parasutist turbat ce intra in deruta, afland abia cand a sarit ca n-are parasuta” :))))
@skogentrollet, asta a durut. O simt de aici. :d
@mihai, n-are cum… cred ca-i prea concentrat pe joc :))
E singura porecla care s-a prins de mine.
Looooool. :)))))
Ia-uite, nu a renunțat! A căutat o explicație pentru poreclă 😉 Bine, tu, e frumoasă porecla ta 😛
@Andreotti, :)))) cea mai porecla frumoasa. :))))
Dată de nașu’ maaaare!!!
Huh? Adica?
Pai de aia a prins… ca n-am carait prea mult. 😀
Es muy linda porecla ta, ce-am zis?! Nici nu trebuia să cârâi la așa poreclă, am întâlnit altele mult mai grave! 😉
Nu intelegeam la ce nu renuntasem, dar am vazut comentariile lui Mişu.
@Mişule, raspund in general la comentariile care ajung in Notificari, si raspund greu cand sunt in instante 😀
@upprann, in ce instanţe eşti mă? Te-au dus la judecător? :))))
@mihai, The Elder Scrolls Online, bre. Grup de raid la bosii mari 😀
Oki!
Well, mă văd nevotă să renunț la voi, dragii mei, căci trebuie să fug! V-am pupat :*
@Andreotti, nu incerca Day-Z. E inca la versiunea early-release si e prea addictive. Mai complet e Arma 3 cu modul DayZ. 🙂
Zici? Bine, deocamdată nu-i timp de multă joacă dar o să rețin ce mi-ai spus cu mulțumirile de rigoare că tu save my ass de la adicții grave (huh! noroc că nu îmi ia careva vinul, cafeaua și țigara!!) 😛
Mai sunteți mulți cu „porecle” d-astea, de abia le citesc, darămite să le rețin? Skogentrollet de unde vine? 🙂
Era doar o recomandare… E mai bun modul decat jocul. 😀
Cat despre porecla, gâscanul Martin e de vina! :))
skogentrollet… e nick undercover ca trolez lumea 😀
@Andreotti, Diablo?! Uh, mama! See you in sanctuary, nephalem…(tot krantzro şi acolo)
See u in the second life :))
Acum sunt într-o pauză de Diablo, că am cam mult de lucru, but I’ll be back 😉
@Andreotti dupa ce te vei marita, cel mai des intalnita intrebare va fi „Si, voi cand faceti un copil?”, indiferent daca va doriti sau nu. Nu de alta, dar dupa ce l-ati facut trebuie sa mai urmeze si „Pe al doilea cand il faceti? Ca asta creste si e mai greu!”. 😀
Tiny, tocmai ce-i spusem lui Mihai că, prin absurd, de m-aș lăsa convinsă cu măritișul, continuarea exact asta va fi. Cum spuneam, mă văd cu verii ăștia la nunți și înmormântări. La nunți mereu sunt întrebată când urmez. Am început și eu să-i întreb la înmormântări când urmează 🙂
Yo momentan nu am din ăștia prin preajmă. Am unul din extrema cealaltă. Nu vorbește nici să-l piști cu ceară. Si încerci să faci și tu ca tot omul nitica conversație. Nu primești înapoi decât „ok”, „yes” și „no”.
@ealeganus, sa multumesti cerului. 😉
Tu esti norocos, ai scapat doar cu 2 d-astia.
@Ashu, la asta nu ma gandisem. Se poate si mai rau?
Mult mai rau. Scapi de unu’ dai de altu’.
@Ashu, unde bre? La ospiciu? Unde ai tu atatia?
Intre colegi ii gasesc pe toti.
Nevorbitii astia sunt tare plictisiti.
@Ashu, nasol tare. Te simt dupa ton. „)
O zi grea boss, toti aveam d-astea. 🙂
@Ashu, mie-mi spui? Io sunt in pat gripat si mucios. 🙂
Insanatosire grabnica bro!
Dar tu macar stai acasa. 🙂
@Ashu, pai sa fi vrut si nu ma puteam misca. Ma simt de parca m-au batut unii metodic cu o ranga. 🙁
@Ashu, ah, merci, man!
Sau … întrupează-te în „zâna măseluță” (sîc) și fă-le cunoștință. Ar fi interesant de urmărit continuarea …
@SteALth, cui ma? Nevorbitilor intre ei? Pai sunt barbati amandoi. Si se cunosc, n-au nevoie de mine. :)))))
Mea culpa. N-aveam de unde sã știu. Atunci te compătimesc. Eu unul am găsit altă rezolvare: de obicei am parte de astfel de personaje la scârbici (în particular prefer să sortez cunoștințele) și când văd că se îngroașă gluma găsesc un biet nefericit prin preajmă și îi pasez problema (cum l-am introdus pe „victim” în discuție am și dispărut)… Și btw, apropos de ceva comentarii anterioare: nu ai frate cum să scapi de ei prin măsuri drastice (comentarii acide, șantaj emoțional, etc.); sunt ca ciuma – cu cât încerci mai mult cu atâta se încăpătâneză să te streseze…
@SteALth, sa stii ca am folosit si eu asta. Mai bag pe cineva in discutie si ma car. Dar mi-a reusit rar. 🙂
Mie îmi iese în 95% din cazuri… De restul de 5%, no comment. Chiar așa, am și eu o mini-curiozitate: îți citesc oare împricinații blog-ul??
@SteALth, sanse mici. Mici de tot. 🙂 Nu au timp de asa ceva. Ca sa poti citi trebuie sa taci. 😉
Îhîm… însă e o problemă; umblă un banc de ceva timp: vorbește femeia, te năucește, însă când tace … ai pus-o. E posibil să fie aplicabil și aici: dacă mâine îi găsești stând pe gânduri …
@SteALth, si uitandu-se dubios la mine…
Aha… taman mi-a arucat consoarta (îți citește și ea blog-ul) o privire semi-critică și … tace.
@SteALth, hai ma. Pai n-am facut nimic. Ce are? Cauta pricina?
Nu caută, e fată bună. Însă știi cum e cu solidaritatea „etniei”. Trebuia să le ia apărarea, că doar e femeie… Cică la mine e mai rău când tac… om rău ce sunt… 😀
@SteALth, :))))))))
M-am pus in pat .Obisnuita de cateva zile sa deschid blogul tau ,(ma amuz copios ), .Ma relaxeaza.Dupa ce am citit articolul am sarit din pat .:) Am reaprins lumina ca nu vedeam tastele bine sa iti scriu 🙂 .Te sustin in suferinta ta .Am si eu o sefa ,auuu …cand imi e lumea mai draga incepe sa imi povesteasca despre barbatul ei .Multumesc celui care m-a facut si cerului ca nu stiu germama perfect .(ai inteles,nu sunt in tara :)) ,inchid paranteza ) Nu asta ar fi problema mare ,la munca ne mai luam cu una cu alta ,dar bomba e ca imi este si colega de apartament si de camera …Stii comedia cu „Costele dormi ? ” Ei bine mai rau …. !!! Unde sa fug ? Nu am unde .Mi-am cumparat „doape” de urechi mai salveaza putin timpanul care a inceput sa tresara doar cand aude prima litera a unui cuvant..cred ca s-ar ascude saracul daca ar avea unde …Si scuza-ma dar limba romana suna bine chiar daca e barfita ,imagineaza-ti tu o turuiala in limba germana ..”da mama cu paru-n mine” ca sa mor cum se cuvine …… Gata ,fug la somn …ma rog,incerc !
Daca am facut ceva greseli gramaticale ,iarta-le de data asta dar mi-e teama ca ma prinde sefa iar neadormita si „o belesc ” pe romaneste ..:)))
@Mirela, ja, ja, Mirela komme zuruc.
Dupa cum se vede, germana mea este sublima. Hihihihihi.
Pe ala de la serviciu il stiu, fugeam si eu de el. Inventam tot felul de lucruri sa nu ma prinda in clestele dialogului.
Aveam un vecin de asta care ma tinea de vorba indiferent cat de grabita eram. Cum am scapat de el? Simplu…i-a venit ceasul. Acum parca mi-e dor sa ma mai furisez pe afara fara sa fiu vazuta :v
@Florina, asta pe principul „rau cu rau, dar mai rau e fara rau”?
Of….mai du-va undeva de nevorbiti! 🙂 M-ati convins! Cum naiba sa fac sa nu-i mai stresez pe altii? Eu sunt in categoria gaitelor! Am noroc ca-s purtatoare de fusta si sunt acceptata ca si guraliva! Inca nu am fost trantita brutal…doar cate un amical: „Mai taci, draga!” 🙂 Deci? Leucoplast sau nu mai beau apa pana-mi iese herpes????
@Dorina, greşeala recunoscută este pe jumătate iertată. 🙂
Nu ma ajuta! Vreau recomandari sa ma fac bine! 🙂 Aaaa….n-ai medici pe aici? 🙂
@Dorina, hai, mă, că nu e chiar de medic. Dacă ai conștientizat, însemnă ca poți să iei singură măsuri. 😉
Auzi, astia sigur nu citesc ce ai scris tu. Ma gandesc eu… Dar, tot eu zic, tare bine ar fi sa citeasca. Zi-le ca esti blogger, bloggerash, ce vrei tu. Trimite-i aici.
Hai, cu sange in instalatie, macar cu asta.
@DOINA, n-au timp ce așa ceva. Că trebuie să taci când citești.
Zic ca le schimbi „directia” daca ii faci, cu toate eforturile posibile, sa citeasca.
@DOINA, neah, cititul dăunează la cap.
Ma, dar capos mai esti tu, ma scoti din toate saritele mele, eu care sunt de-o rabdare periculoasa :)))). Ma dezic de tine.
@DOINA, neah. :)))
Mihai, stai sa-i vezi pe aia nefututi. Astia iti termina ziua pentru ca ei nu stiu cum e sa termini decat in exterior si la singular.
Nevorbitii sunt niste victime. Nefututii aduna victime.
Ba da. Soacra-mea. Si cand credeam ca mai rau de atat nu se poate, am cunoscut-o pe mama-sa, aka „mamaia batrana”. Batrana si nevorbita. De cum pasesc in ograda incepe sa trancane si nu se mai opreste pana cand ies. Nu reusesc sa urmaresc niciodata ce spune. Sare de la una la alta, trancane fara noima dar cu intonatie. E ceva…
@Anca, pfuuu… pare de vis, da. 🙂
Eu credeam ca vorbesc mult. Apoi am cunoscut soacra.
Doamne nu am crezut ca voi cunoaste pe cineva asa.
E ca un radio stricat din ala pe aceeasi tonalitate turuie incontinuu!!!!! Si poti sa nu asculti cam o ora, nu se opreste nicio secunda! Asta e pe incercate!
Partea si mai nasoala: tot ce spune doar se plange. Dramatizeaza orice. Nu trebuie sa iti bati capul ca iti face viata o telenovela.
Daca duce dor de bagare in seama si telenovela, poti sa o eviti maxim si ea tot se gandeste la tine. Asa ca dupa doua beri iti scrie ea cateva mesaje kilometrice.
P.s. nu iti pot scrie pe facebook, are si ea cont:)))
Am și eu doi d-ăștia la lucru: un el și-o ea. Cu ea e mai simplu, că e în alt birou și când vine la noi cu câte o chestie evit să o întreb ceva sau ies din birou, cu el e mai rău că e coleg de birou. Vine la lucru, se foiește puțin ca o găină pe ouă și apoi începe… frate, orice subiect îl știe, orice se întâmplă i s-a ăntâmplat și lui, dar mai rău. Un alt coleg mi-a zis că dacă îl omorâm și punem la proces o casetă cu el, sigur ne achită. .)