Fraţilor, am pus-o! Cine zicea că nu poţi să faci avere din blogging mănâncă rahat. Gata, mă imbogăţesc din blog. De săptămâna viitoare îmi caut ceva proprietate in Caraibe, la căldură. Ştiam eu că nu muncesc de pomană. Staţi că vă explic imediat.

Zilele trecute am primit o „propunere de colaborare”.  O aveţi mai jos.

mihai_vasilescu_advertoriale1

Treizeci, înţelegeţi? Câte unul în fiecare zi. Poate doar în lunile cu 31 de zile să scap şi eu cu 24 de ore mai libere. Deja mă uitam cu scârbă la sărăciile de bloggeri A listeri. Nişte fomişti care abia prind din când câte un advertorial sau o campanie. Păi eu, cu unul în fiecare zi lăsată de la dumnezeu, le dau ruşine. O să-mi fac selfie-uri ca Mayweather, pe munţi de “caşcaval”. O să-mi spăl paharele cu whiskey single malt de douăzeci de ani, după care o să beau apă rece de izvor, din ele. Am scăpat de sărăcieeeee!!! Totuşi, până să mă apuc să dau comanda de Range Rover Sport HSE (maşină de meltean ce imi doresc şi io), parcă aş mai fi avut nevoie să lămuresc unele mici detalii.

mihai_vasilescu_advertoriale3

Să nu mă înţelegeţi greşit, dar sunt bani mulţi la mijloc. Nu merge aşa pe vorbe. Voiam să ştiu şi eu dacă-mi deschid alt cont. Şi dacă da, în ce bancă preferă să fie, pentru că la sume din astea imense sunt comisioane foarte mari la tranzacţiile inter-bancare. De ce să îmbogătim băncile? Sau poate vrea omu’ sa lucram printr-un offshore. Mă rog, chestii de detaliu, dar foarte importante când urmează să tranzacţionezi sume cu multe zerouri. Aşa că omu’ nostru mi le-a oferit:

mihai_vasilescu_advertoriale4

Pam-pam! S-au dus dracului selfie-urile mele din cada plină cu franci elveţieni.

Am şi eu o nelamurire: cine dracului ar face aşa ceva? Exită cineva pe lumea asta care să accepte sume din astea de căcat pentru munca lui? Întreb foarte serios. Nu mă duce capul să pricep ce anume te-ar putea face să-ţi baţi joc de tine însuţi, de munca ta şi să nu mai vorbim de self-esteem. Cât de jos trebuie sa ajungi ca să zici da moşule, de când te aşteptam, hai cu advertorialele alea să ne băgam în pâine.

Şi nu vorbesc doar de sumă (acuş scrie mogulu’ şi zice că dă fară număr). Acţiunea în sine este deplorabil gândită. Sunt curios cu ce cititori mai rămâne un blog, după o lună de zile în care ai băgat în fiecare zi câte un articol publicitar. Tare mi-e teamă ca mai rămân să citească prietenii, familia şi alea doua gagici pe care le-ai futut in liceu. Dar nu bag mâna în foc nici pentru ăştia.

Eu mai degraba închid blogul decât să ajung să fac aşa ceva.