2,415 cititori

Cum era sa-mi donez permisul

M-a pus naiba de-am dat peste un caine cu masina. Na, mi-a parut rau si de animal, ca l-am facut pilaf, dar de masinuta mea mi s-a rupt inima. Noroc ca patrupedul era de talie mai mica si nu mi-a sarit airbag-ul in nas. Ca mai umblam si cu mufa umflata doua saptamani. Da’ au binevoit sa se sparga grila din bara, un scut de protectie si radiatorul pentru aer conditionat. Prin urmare am luat calea service-ului, pentru deviz. Si cum pe Megane-ul meu l-am tinut pana acum numai cu piese originale si manopera de la service autorizat, m-am dus acolo unde mergeam de obicei, la Meridian.

Baga oamenii masina pe rampa, se uita la stricaciuni si iese devizul. Cu tot cu manopera 3900 de lei (treizecisinoua de milioane, ca poate nu intelege toata lumea). Nu stiu cum e situatia la voi, dar pe mine nu ma dau banii afara din casa. Am zis „multumesc frumos,  ma gandesc si revin”. Si am plecat sa-mi gasesc ceva piese mai ieftine. Imi pare rau ca nu mi-am notat scorurile pentru fiecare piesa ale celor de la Meridian. Cert este ca mi-am comandat frumusel piesele de pe net (toate, de origine). Radiatorul de aer conditionat a fost la un sfert, fata de pretul cerut de ei. Da, am asteptat aproape trei saptamani dupa el, dar a venit si scria pe el „made in France”.

mihai_vasilescu_megane

Dupa asta am stat cel mai mult. Grila bara venise, scutul de protectie asijderea. Prin urmare, a doua zi dupa ce mi-a venit si radiatorul, m-am programat la service. Cu piesele in portbagaj, de data asta. Baga baietii masina pe rampa si se apuca de lucru. Treaba de doua-trei ore, credeam eu. Nici nu-mi bausem bine cafeaua de la automat, ca apare seful de service. Problem, zice. Ne trebuie autorizatie de la politie. Pai de ce ma oameni buni? Pentru ca e lovitura frontala si daca vine vreun control riscam de la o amenda maricica, la inchisul service-ului.

Pai bine fratilor si nu puteati sa ziceti acu’ trei saptamani cand am venit si am facut devizul? Ca aveam timp sa scot mii de dovezi de la politie. Acu’ du-te si rezolva, ca tot mi-am luat liber de la munca. Plec spre sectia cu accidente usoare. Ce bine ca nu e coada, mai e un singur grup inauntru, trei tigani (am voie sa le zic asa?) care se cearta ca chiorii pe o prioritate. Las’ sa fie la ei acolo. Ma ia in primire ofiterul de serviciu.

-Ce s-a intamplat?

-Am venit sa declar ca am lovit un caine, spun si eu.

-Cand s-a intamplat incidentul?

-Paaai, acum vreo trei saptamani.

-Perfect, conchide ala. Ce bine, ca va iau permisul.

Mie imi pica fata pe jos. Cu zgomot.

-Cum sa imi luati carnetul? Si surad usor ironic si superior.

-Uite asa bine, zambeste si organul, dar mai mult spre ranjet. Orice eveniment rutier se declara in maxim 24 de ore de la producere. In caz contrar vi se suspenda permisul de conducere pe o perioada de treizeci de zile.

Frate, astia sunt tampiti? Doar declar pe propria-mi raspundere. De ce trebuie si in intervalul asta de timp. Poate omoram cainele ala in drum spre aeroport, ca plecam in Bahamas trei saptamani. Lasam totul balta ca sa merg sa declar, nu? Ce e kkt-ul asta?

-Bine, zic, sa stiti ca l-am lovit azi dimineata, am glumit.

-N-ati glumit, pentru ca eu am camera de inregistrare aici. Si-mi arata cu un deget ferm, lentila amenintatoare a camerei de supraveghere.

mihai_vasilescu_poiltist

sursa foto

Hopa, asta nu glumeste! Si eu ce mama naibii fac acum? Ca n-am de gand sa-mi donez permisul. Pentru ce sa mi-l ia, ca n-am facut nimic? Ma uit la formularul din mana, la permis, la buletin. Toate erau la mine. Nu declarasem inca nimic. Nici macar numele nu mi-l spusesem. Incepe sa se aprinda un beculet.

-Deci daca va dau declaratie imi luati permisul?

-Da!

-Si daca nu dau?

-E treaba dumneavoastra zice ala. Si mie mi s-a parut ca mi-a facut usor cu ochiul, pe genul „in sfarsit te-ai prins si tu prostule”.

Pai atunci v-am pupat din  mers. Pe sistemul bancului ala cu „cretinule stii cine e la telefon”, am zis buna ziua si am plecat. Dar unde sa ma duc? Ca nu mai stiam nici sectie din asta cu declarat accidente usoare. Pana la urma m-a indrumat un taximetrist. La mama naibii era, la iesirea spre Mare, pe drumul vechi. Bine ca era si asta, ca altfel trebuia sa ma intorc sa-mi predau permisul.

Am intrat in sectie. Nimeni la coada, liniste si pace. Cred si eu, cine mama naibii se mai ducea pana acolo? Patru politisiti se uitau intrebator la mine. Sparge unul tacerea:

-Buna ziua, ce s-a intamplat?

-Buna ziua! Am venit sa declar ca am lovit un caine.

-Luati un formular de acolo. Cand s-a intamplat?

-Azi dimineata, mai inainte. De acolo vin.

-Perfect, haideti sa completam declaratia. Unde erati cand l-ati lovit?…

Cam asa se intampla cand gura nu bate curu’. Mi-am luat hartiile, m-am intors la service si doua ore mai tarziu, eram cu masina ca noua. Ah si m-a costat in total 1200 de lei, fata de cei 3900, cat fusese devizul initial.  Gizas, ce tara!

4 de păreri la “Cum era sa-mi donez permisul

  1. Eu mi-am gasit odata masina in parcare fara placutele de inmatriculare. Si m-am dus la politie sa declar furtul. M-au sfatuit sa declar ca le-am pierdut:))), adica de unde stiu eu ca mi le-a furat cineva??:))

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  2. ha, ha! nu puteai si tu sa intrebi mai intii pe aici? iti dadeam si un service bun, unde merg si eu cu VW meu, te costa si mai putin si nici nu puneau intrebari. Alta data sa tii minte! Pe ce lume traiesti?

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.