Prietenul I. a cunoscut recent o fata. Nu ca ar fi ceva rau in asta. Omul e din nou “pe piata” si cu asta se ocupa. Foarte tare mi s-a parut altceva. A vazut-o la un concert. El era consumator,  ea era “bar-tender”. Tipul ala de barmanita sexoasa care se uita la tine ca la un gandac de bucatarie, cand iti intinde “long island-ul” comandat. Blonda, cu ochii albastri si buuuuuna. N-au schimbat nici macar o privire toata seara.  Dar la plecare, s-a postat in fata ei si i-a spus:
– Te gasesc pe facebook?
Aia se uita la el si zice:
– Da.
Si-si vede de treaba ei. Al meu ramane prost, dar se redreseaza repede:
– Pai crezi ca ma interesam daca ai cont pe retelele de socializare? CUM te gasesc pe facebook? Gen, cum te cheama?
Femeia l-a scanat din cap pana in picioare si-si spune numele: M.
Doua seri mai tarziu, pretenarul o intreaba de vorba, pe “privat”. Surprinzator, ea raspunde. Se insaileaza un inceput de dialog, din care el trage concluzia ca ar fi momentul oportun sa-i ceara numarul de telefon. Blonda, prinsa cu garda jos, i-l da. I., nu sta pe ganduri si o suna. Norocul apare o data cu prima pauza in conversatie. Stiti voi, momentul ala penibil in care te gandesti “si io ce cacat ii mai zic lu’ asta acum”? Pe secunda aia de liniste, aude televizorul si-si da deama la ce emisiune se uita fata. Era pe pro, chestia ai cu romanii talentati. Schimba si el repede de pe pornachele cu care isi mai insenina seara. De-aici incolo dialogul a mers snur. Ba chiar, jumatate de ora mai tarziu are o inspiratie de geniu si zice:
– Auzi, in loc sa ne uitam la aceeasi emisiune si s-o comentam la telefon, nu mai bine vii pe la mine? Si nici nu mai facem “aditionale”.
Tacere. Care se prelungea.
– Alooo…
– Ok, dar mai bine vii tu la mine, ca nu mai am chef sa ies la ora asta, se aude izbavitor din partea cealalta.
Fratilor, ati auzit de Usain Bolt? Cam asa s-a miscat domnu’. Practic, ea abia apucase se apese butonul de off, cand l-a auzit sunand la interfon.
– Buna, intra. Fa-te comod, zicea ea si pleaca in camera cealalata.
Ca sa va introduc un pic in atmosfera si sa intelegeti unde vreau sa ajung. M. era in pijama cand a ajuns I. Asa ca baiatul nostru a crezut ca ea a plecat sa se schimbe. Numai ca nu se mai intorcea. Dupa cateva minute de admirat arhitectura apartamentului se duce dupa ea, in dormitor. Sexy blondie era in pat, sub patura. Al nostru statea in picioare si se simtea ca statuia lui Amiralului Nelson, din Trafalgar Square. “Bai ce naiba e asta? Si io acum ce ar trebui sa fac? Bag mana intr-o nara si ma apuc sa fac bilute, sau cum”? Noroc ca-i intrerupe ea momentul stanjenitor:
– Ori iti iei un scaun ori te asezi pe pat, ce stai asa in picioare?
Lu’ I. nu-i venea sa creada. Adica, serios? Tare! Se baga in pat. Si “discutia” aluneca dinspre “romanii au talent”, catre lucruri pe care nu stau eu sa vi le descriu in amanunt. Dar care tin tot de oaresce aptitudini. Hainele zburau prin camera, atmosfera se incinsese binisor. Si acum vine momentul pentru care va solicit atentia. Cum sa ma exprim, ca sa nu fuga toti pudibonzii si sa nu mai calce pe aici? Era in plina desfasurare actiunea si eroul nostru se pregatea sa duca “pionierul la ecluza”. Sa bage “milogu’ in traista”. Sa lase “ratonul la scorbura”. Da’ era atat de aproape, ca distanta dintre “pionier” si “ecluza” nu mai era sesizabila cu ochiul liber. Ei bine fix in momentul ala, ea il priveste in ochi si-i spune:
– Pai, e frumos asa?
Prietenul I. ramane masca. “Ce zici ma? Adica ce dracu’ sa fie frumos. Frate, asta are chef de cimilturi chiar acu’. Si eu ce-ar trebui sa-i raspund? Ah, stai asa ca m-am prins”. Usurat ca si-a dat seama si stapan pe situatie, cu o siguranta de sine demna de invidiat, ii arunca fetei:
– Ce nu-i in regula? Pozitia sau crezi ca ne trebuie prezervative?
Bai fratilor, in momentul ala se pune femeia pe un ras isteric. Da’ din ala de te face sa te intrebi ce se intampla si-ti taie tot cheful de “hinchi-pinchi”. Stai, te uiti, te intrebi si te rogi pentru un singur lucru: “Doamne fa sa nu se simta foarte tare privirea mea bovina”. Pentru ca efectiv nu intelegi.
M. isi termina hohotele, isi sterge lacrimile si il il intreaba:
– Deci aste doua erau singurele doua probleme care se putea pune in situatia de fata? Alta nu mai vezi, nu?
Pritenul nostru face un efort de gandire. Dar din ala intens. Isi simtea sinapsele vibrand, ca niste suspensii de remorca de tir. Degeaba. In ruptul capului nu-i trecea prin cap la ce se refera aia.
– Ba, ma dau batut. Habar nu am ce vrei sa zici. Care e problema?
– Pai te-ai gandit vreun moment ca eu nu as vrea?
Asa ceva!!! Ramane asta masca. Dar nu comenteaza. Trimite “pionierul” acasa, dupa ce-i promite ca o sa viziteze “ecluza” cu urmatoarea ocazie. Dimineata ii prinde pe cei doi, dormind imbratisati, platonic. Puri, casti si inocenti ca doi elevi de clasa a treia aflati in tabara la Vatra Dornei.
Cand mi-a povestit, mai aveam un pic si-i dadeam una peste capatana. L-am facut in toate felurile. Nu puteam intelege cum de a ratat ocazia. Adica as fi admis acest final, daca  aveau o discutie, in alt context. Dar la modul cum s-au desfasurat lucrurile, eu consider ca a gresit. Acolo mai trebuia insistat un pic si se “rezolva cazul”. Prietenul I. a ramas calm si mi-a raspuns ca el considera ca a procedat bine, pentru ca n-au intrat zilele in sac. Eu in continuare merg pe principiul “ce-i in mana nu-i minciuna”.

Si acum vin si va intreb, dar as vrea sa-mi raspundeti “pe bune”, nu cacaturi “politically correct”: cum ati fi procedat voi?

mihai_vasilescu_coitus

sursa foto