1,184 cititori

Ai nostri, ca brazii…by Ana R.

Din comentariile celor ce citesc acest blog de succes (vom fi ce-am fost si mai mult decat atat, nota redactiei), reiese ca mai sunt cativa ca si mine, plecati prin cele negre strainataturi. Poate si cu ajutorul lor, reusim sa recapitulam un pic cam cu procedam noi, spre deosbire de “ailalti”.

– Vorbim tare, dar tare, aica tare. Daca suntem la terasa, stie toata suflarea pe o raza de treizeci de metri, cel putin 75 % din tot ce ai trait tu in ultima perioada. Iar apoi afla si restul de 25% pe care nu i-ai trait, dar ti-ai dori. Si asta fara sa sa fie vorba de necivilizatie, asa avem noi “volumul”, din constructie. La inceputurile relatiei, sotul meu (pe atunci prieten), imi spunea sa fiu atenta cat de tare vorbesc, sa nu auda cei de la masa vecina si gandurile mele. Tatal meu il sfatuia sa imi caute “potentiometrul” si sa-l dea pe minim. Continuarea