6,834 cititori

Poveste de supraviețuitor

Pe Peter îl cunosc doar de pe Facebook. Ne simpatizăm reciproc, dar cam la atât s-a redus până acum interacțiunea noastră. Habar n-aveam de povestea lui și mi s-a cam ridicat părul pe mâini ieri când mi-a trimis-o. O aveți mai jos.

Am să va spun o poveste din care sper să rămâneți cu ceva. Nu este o poveste tristă, este o poveste reală care se termină cu bine, și asta nu pentru că îmi plac filmele cu happy end, ci pentru că este simpla realitate. Unii vor spune că a fost noroc, alții vor spune că a fost soarta, mie îmi place să spun că a fost rezultatul unei rețete perfecte: medicație, cam 12 ani, de la citostatice puternice cum ar fi Vincristine, la insipidul bariu utilizat pentru imagistică, până la simple pastile de durere, plus mult, foarte mult optimism. Cam 40 de ani până acum.

Povestea mea începe acum 35 de ani când am fost diagnosticat cu o formă rară de cancer cu  o evoluție fuliminantă. În mai puțin de 3 luni tumoarea de pe piciorul meu drept, aflată în zona inghinală, a crescut de la “cât o alună”, la dimensiunea unei portocale de dimensiuni mari. Mama m-a dus la un medic pediatru oncolog la institutul oncologic din Cluj. Diagnosticul a fost dureros și crunt: “internați-l într-un orfelinat, în 6 luni se duce”.

Nici nu vreau să știu ce a fost în capul și sufletul mamei mele în momentul respectiv, însă știu ce-a făcut. A rămas impasibilă la ceea ce a spus primul doctor și a cerut o altă părere și încă una, până când a ajuns la un medic care a fost de acord să înceapă tratamentul și mai apoi să intervină chirurgical. După intervenția chirurgicală a urmat o perioada destul de lungă de recuperare și tratament. Cu zile lungi pe patul de spital, cu brațele străpunse la nesfârșit de perfuzii interminabile, cu doi ani și jumătate în care am făcut chimioterapie, cu tone de bariu îngurgitate parcă la nesfârșit pentru radiografii.

Dar cel mai clar îmi aduc aminte de perioada sinistră petrecută în spital, de cum mă uităm pe geam și îmi așteptam părinții să vină în vizită, să mă vadă și să-i văd, la Spitalul de Copii din Cluj.

Îmi aduc aminte cum plângeam când ai mei după ce că nu aveau voie să stea lângă mine, mai venea și timpul să plece. Știu că fugeam la geam și-i urmăream pânâse pierdeau în întuneric.

Sau îmi mai aduc aminte cum încercam să rup o promisiune de la ei că se întorc a două zi, iar a două zi eram lipit de geam de dimineață până noaptea în așteptarea lor, iar ei nu veneau. Nu că n-ar fi vrut, dar eu eram internat în condiții speciale și nu aveau voie să vină în fiecare zi.

Îmi aduc aminte cum, deși muream de foame, aruncam mâncarea sub masă de cât de infectă era.

Îmi aduc aminte atât de bine de tot bariul băut încât și acum îi simt gustul doar gândindu-mă la el și la cum trebuia să beau câte o cană întreagă. Da, o cană nu un pahar.

Îmi aduc aminte cum stăteam pe masa rece pentru radiografie și vomitam de rău ce îmi era, iar radiologul se uita la mine șimai că mă înjura pentru că era nevoit să curețe după mine, iar eu nu puteam decât să mă gândesc cu spaimă că iar trebuie s-o iau de la capăt cu nenorocitul ăla de bariu.

Îmi aduc aminte cum stăteam legat de pat între 12-14h pentru o perfuzie cu citostatice, Vincristine se numește, nu cred că am să uit numele ăsta vreodată. Vă întrebați de ce legat de pat? Păi pe vremea respectivă tehnologia evoluase doar până la stadiul de ace de metal și dacă mișcam mâna riscam să mi se rupă vena Și dacă se rupea ustura de nu mai știai cum te cheamă. Aveți idee cum e să stai 12 ore nemișcat într-o rezervă unde doar din când în când mai trecea o asistentă să verifice dacă trăiesc?  Nu tu scaun, nu tu cineva care să îmi țină de urât, să-mi citească o poveste sau pur și simplu doar să fie acolo lângă mine. După cele 12 ore, străbăteam încet un culoar lung și întunecat, sprijinit pe umerii unei asistente și ai mamei, până ajungeam la baie unde mă prăbușeam.

Îmi aduc aminte toate astea și nu cred c-am să le uit vreodată cât am să trăiesc.

Nu vă mai țin, nu vreau să vă plictisesc, o să mai spun doar că sunt convins c-am reușit de depășesc boala nu doar datorită tratamentului medicamentos administrat corect, ci și datorită modului meu de a gândi. Am fost, sunt și voi fi un optimist. Un studiu realizat, nu, nu de cercetătorii britanici, ci de Universitatea John Hopkins din Statele Unite, a scos în evidență un lucru interesant. Persoanele cu antecedente familiale de boli de inima, care au avut o perspectiva pozitivă, au fost cu o treime mai puțin susceptibile de a suferi un atac de cord sau un alt eveniment cardiovascular în decursul a cinci până la 25 de ani, decât cele cu o perspectiva negativă asupra vieții. Cumva se leagă, nu?

În loc de epilog am să spun mai doar că acum sunt bine, ba chiar alerg la maratoane prin care sprijin diverse organizații. Primavara asta, pentru a marca cei 40 de ani împliniți și cumva încercând să transmit ceva medicului care a pus diagnosticul inițial, am alergat unul din top 5 cele mai grele maratoane din lume, Maratonul Everestului. Am făcut-o în primul rând pentru mine, dar și pentru a strânge fonduri pentru construcția primului spital de oncologie pediatrică din România. Se poate, întotdeauna se poate, trebuie doar să vrei și să crezi! Aveți grijă de voi și de cei din jur.

P.S. Știu că v-a zis și Mihai, dar o să vă mai rog și eu o dată să trimiteți un sms la 8844, cu mesajul Magic. E atât de important și pentru copii și pentru părinți să poată fi unii lângă ceilalți în clipe atât de grele precum cele provocate diagnosticarea și apoi tratarea cancerului, cum nu vă imaginați. Vă mulțumesc în numele lor!

mihai_vasilescu_copii_cancer

88 de păreri la “Poveste de supraviețuitor

  1. LA MULȚI ANI, Mihai!!!!

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 1

  2. Ohhh! 🙁 🙂

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  3. La multi si frumosi ani Mihai !

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  4. …acum am citit si articolul, nu pot comenta pe marginea lui pt ca… lacrimi. Si e foarte usor sa ii spui celui suferind ,,fii tare, fii pozitiv, hai ca poti”. Eu efectiv am facut pe mine , la propriu, cand am aflat de boala celui drag mie, atat de tare am fost.

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

    • Eu cred ca oricine poate, nu trebuie sa-i spui. Cred ca ce are nevoie cel suferind este un zâmbet si încredere afișata. E simplu sa o spun, stiu, insa asta face diferența între a avea puterea sa rezisti si neputința.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

  5. Când citești așa ceva nici nu știi ce ai putea spune sau scrie. Uneor cuvintele sunt de prisos.
    Cred că fiecare din noi am avut pe cineva in familie , prieteni, cunoștințe care au trecut prin ceva asemănător. Poate nu cu final atât de fericit. Nu ai cum să nu rămâi marcat.
    Și , da , e important să ne sprijinim reciproc !
    Multă sănătate !

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

    • Ai dreptate, de multe ori cuvintele sunt de prisos, insa un zâmbet si o îmbrățișare fac bine oricând.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  6. Peter, omule, ai o mare îmbrățișare de la mine. Și sms-urile mele vor curge până când acest minunat proiect MagigHome va fi realizat. Mulțumesc!
    Știu și eu, că uneori, o fărâmă de optimism te poate transforma în învingător.
    Sănătate la maxim!
    @Mihai, la mulți ani, să trăiești cu numele și îți mulțumesc și ție pentru această oază de liniște virtuală.

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

  7. Se strânge carnea pe mine. În marea de oameni nepăsători, pentru care totul e bine și frumos. sunt atâtea povești de viață neștiute, bătălii câștigate sau pierdute anonim, unu la unu cu marele dușman. Eu nu pot decât să fiu uimit, o dată și încă o dată, de puterea psihică dovedită pentru a trece peste așa ceva. A mai fost acum ceva timp și cazul domnului care se lupta cu Alzheimer. Foarte, foarte impresionante povești. Mult respect!

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

  8. Nici nu știu ce să spun…..Mă bucur că ești bine, Peter.
    Băiatul unei prietene are o boală genetică care din cauză că nu a fost diagnosticată și tratată la timp, i-a distrus ficatul. Înainte să implinească 1 an i-au spus cinic la Fundeni ce are și verdictul că îl pot opera doar după ce împlinește 1 an dacă trăiește până atunci. Într-un efort supraomenesc și cu disperare în suflete, părinții au reușit să adune de pe la prieteni, cunoștințe, colegi și alți oameni care au vrut să-i ajute, banii necesari pentru operație in Belgia.
    A fost totul ca la carte, ba chiar l-au inclus pe micul pacient în lista cu cazurile lor de referință.
    E un caz cu final fericit. Și totuși e un copil (are 13 ani acum) cu sufletul mutilat și asta în condițiile în care a avut parte de tratament și condiții normale.
    Nu-mi vine să povestesc vreodată despre cazul lui pentru că mi-e jenă mie pentru ce sunt nevoiți să îndure cei care se tratează la noi.
    Mă bucur, Peter, că ești bine și îți doresc ca într-o zi să nu mai doară amintirile din spital, să ți se vindece și sufletul.

    Comentariu beton! Thumb up 22 Thumb down 0

    • Mulțumesc frumos. Sa îți spun cum cum e când ești caz de referință? Pentru ca asta am ajuns si eu. Pe lângă faptul ca apari in anale dacă ești norocos in spital trebuie sa stai in fata unor stagiari sa vina sa te vadă, ca o piesa de muzeu. Ai mei au făcut eforturi mari pe vremea respectiva, tatăl meu de exemplu a trebuit sa s rupă de familie si sa plece la munca in Libia iar mama a stat cu 5 copii acasă.

      Comentariu beton! Thumb up 30 Thumb down 0

    • INVINGATOR!
      Ma incearca un sentiment de raset cu planset. Ma bucur enorm ca ai reusit sa treci cu bine peste toate greutatile acestea si, BRAVO mamei tale care nu s-a dat batuta. Mi se indoaie sufletul sa stiu ca au existat doctori care recomandau parintilor sa isi lase copiii prin orfelinate.
      Mie mi s-au dat 6 luni maxim dar doctorii si-au dat mai mult decat tot interesul pentru a imi oferi o sansa. Si da, imi aduc aminte de scaunul ala metalic cu o bucata de lemn pe el, pe care bunica mea si-a petrecut zile si nopti atatea luni in Fundeni. Si da, o sa donam de pe toate telefoanele din casa pentru a stii ca alti parinti/bunici nu vor trece prin ce au trecut ai nostri.
      Si, daca ajung vreodata scrierile acestea pe la doctori, ii rog doar atat: fiti oameni inainte de toate, judecati cu sufletul si nu cu buzunarul. O vorba buna spusa la timpul ei si o mangaiere poate schimba destine.

      Peter, iti doresc sanatate maxima si numai fericire!

      Mihai, sa ne traiesti cu numele! La multi ani, sa fii sanatos si fericit! Esti un om deosebit!

      Comentariu beton! Thumb up 19 Thumb down 0

    • Multumesc frumos!

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

    • @Peter, știu cum e să fii obiect de studiu. Am fost și eu la un moment dat pentru studenții care făceau rezidențiat la Matei Balș și care, din păcate, nu erau învățați și cum să te trateze ca pe o ființă nu ca pe un obiect.

      Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 0

  9. O, Doamne, am plâns, chiar dacă a avut final fericit. Pentru că nu se poate şterge tot ce ai suferit. Îţi doresc tot binele din lume.
    Păcat că cei care ar trebui să facă lucrurile aşa cum trebuie în spitale, nu o fac. Dar sunt convinsă că sunt destui Oameni care vor dona şi se va strânge suma necesară.

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

    • Mulțumesc frumos. Nu am vrut sa te fac sa plângi. Mi-as dori sa vezi povestea asta cu optimism si sa ai încredere ca se poate.

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 0

    • @GabiI, La mulți ani!

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • @Anouk, mulţumesc. Multă sănătate tuturor vă doresc.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • Mulțumesc frumos!

      Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  10. Sa-mi bag pluwa…adica, dau rezultate si medicamentele nu doar usturoiul?
    Ce sa zic…felicitari, bravo si…sanatate!

    Comentariu beton! Thumb up 24 Thumb down 1

    • Pe lângă usturoi m-am tratat si cu petrol pt căderea parului. Mirosea in casa mai rău ca la rafinărie 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 21 Thumb down 1

  11. doare! doare de rupe!
    hai cu donatia. si…sper sa mai avem si medici, la final de proiect.

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

  12. Mi s-a strans stomacul citind… Cata cruzime in sistemul de sanatate din tara asta a noastra… Oare ce au anumite cadre medicale, ce s-o fi intamplat cu ei de sunt atat de cinici?! De ce si-au pierdut umanitatea, sensibilitatea, etc? Bine, poate nu toti, dar cei mai multi au o atitudine ingrozitoare. Mai ales cand este vorba de copii. Cum sa-i spui unei mame sa-si interneze copilul intr-un orfelinat si sa-l lase acolo sa moara?! Dumnezeule! Asa ceva…

    Comentariu beton! Thumb up 11 Thumb down 0

    • Aşa sunt unii, din păcate. Fiica mea a avut mică fiind o problemă oftalmologică mai complicată. Am mers la un oftalmolog specializat în oftalmologie infantilă şi mi-a spus că nu are ce să îi facă. Mi-a spus “nu o să vadă niciodată cu ochiul stâng şi nu se poate face nimic. Şi oricum e retardată”.( Asta pentru că ea fiind timidă şi vorbind mai târziu, nu interacţiona cu persoane străine.) Am crezut că pică cerul pe mine. Am mers la alt oftalmolog, de adulţi de data asta, care a spus că sunt şanse mari de recuperare. A operta-o, am urmat tratament şi proceduri de recuperate şi fiica mea astăzi vede cu ambii ochi, conduce maşina şi pot spune că e ok.

      Comentariu beton! Thumb up 33 Thumb down 0

    • @GabiI, doctorul ala infantil mai traieste? Nu te-ai dus sa ii dai una in cap si sa-l tarasti in strada ca pe caini?
      Ca si in cazul povestii lui Anouk, idiotilor astora le-ar trebui suspendat dreptul de practica.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

    • Nu ştiu dacă mai trăieşte. Sper să mai trăiască şi să regrete tot comportamentul lui inuman, pentru că sunt convinsă că nu s-a comportat aşa doar cu noi. De multe ori am fost tentată să merg să îi spun ce aveam pe suflet, dar eu am ales să mă bucur pentru copil şi să nu mă las cuprinsă de ură. Oamenii ăştia sunt de compătimit, de fapt, pentru că trăiesc degeaba.

      Comentariu beton! Thumb up 17 Thumb down 0

    • Ma bucur tare mult pt fiica ta. Multa sănătate.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 0

    • Mulțumesc, Peter.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

    • Dacă mă uit in urma si privesc la rece nu as spune neaparat ca e cruzime. Medicul poate nu era suficient de pregătit sa transmită un mesaj nu e vina lui. Însă mi-ar fi placut sa-i recomande mamei sa ceara o a doua opinie așa cum a făcut medicul când după operație am făcut o alta forma de cancer si eram programat pt transplant de măduva, medicul a recomandat sa avem si o alta opinie.

      Comentariu beton! Thumb up 15 Thumb down 0

  13. Peter, ce pot să mai spun? Sunt două caractetistici ale omului învingător și tu le prea ai: optimismul și umanitatea. Te felicit sincer!
    Și probabil că blogul ăsta nu l-ai ales la întâmplare pentru a-ți scrie povestea. Și nici noi n-am ales întâmplător să rămânem pe aici cu anii.

    Acum vreo 12-13 ani am început să mă trezesc umflată. Și mă umflam pe zi ce trece până ce cusăturile laterale ale blugilor îmi lăsau semne adânci pe piele. Toată povestea asta se suprapunea cu o oboseală pe care n-o puteam controla. De multe ori adormeam în metrou în drum spre muncă și casă. Într-un final, când am ajuns la spital mi s-a spus că sufăr de o boală rară: glomeruno-nefrită cu sindrom nefrotic. Un soi rar de lupus. Pe scurt eliminam proteinele din organism prin urină. Filtrele rinichilor erau permanent deschise. Tratamentul a durat 2 ani și mă internam la fiecare trei luni, câte o lună, pentru analize. Am făcut o puncție renală, pe semnărură, ca sa afle medicii cauza. Nimic! După puncție, rinichii s-au blocat de tot si nu mai puteam urina. E o poveste grea și urâtă. Pentru că am luat prednison, câte 20 de pastile/zi, un medicament care nu-mi permitea DELOC alimente de cumpărat. Pâinea o făceam în casă FĂRĂ sare, iar proteinele animale de aveam cu rație săptămânala: maxim 200g. Tot ce mâncam găteam în casă.
    Ideea e că boala a fost în remisie totală. Doctorița care mi-a urmărit boala a zis ca sunt un fenomen.
    Sunt o optimistă și visul meu cel mai mare era să am un copil. Mereu am știut că nu-s făcută pentru viața în doi, dar sunt făcută să fiu mamă.

    Iar pentru haterul de serviciu las un mesaj mai jos: nu mă poți supăra cu mâna ta roșie. Doar mi-e milă de tine si de viața de rahat pe care ai ALES s-o trăiești.

    Comentariu beton! Thumb up 64 Thumb down 2

    • @Elena dragă, ai o îmbrățișare de la mine <3
      Haterul ăla e doar o caricatură. Îți dai seama cât de mic trebuie să fii ca să-ți hrănești meschinăria cu dislikeuri?

      Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 1

    • @Miha s., dacă o să mor vreodată, o să mor din cauza negativiștilor și a celor care au ales să-și lase viața în mâinile unor fiinte imaginare.

      Comentariu beton! Thumb up 9 Thumb down 1

    • Sa nu indraznesti sa mori din cauza negativistilor 🙂
      Si eu sunt cu l., dg recent, momentan fara afectari majore. Stiu cam la ce sa ma astept, iar despre ce voi face, voi vedea la momentul respectiv.
      Dar de bucurat de toate maruntisurile sigur o voi face. La fel, voi trage de mine cat se va putea.
      🙂

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

    • @Elena P, întâmplător știu ce înseamnă boala asta. Fii-miu, a prins betahemoliticul pe epidemie de scarlatină, doar că la el s-a localizat pe rinichi. Nu vreau să discut de ce ministerul nostru a tăiat de pe lista medicamentelor de import penicilina retard. Trebuia să facă 1 injecție pe săptămână cu penicilină, timp de 1 an. 52 de bucăți. În timp ce existau peniciline cu doză lunară, adică doar 12 înțepături. Am reușit să aducem penicilina din afară, am făcut traduceri legalizate pe prospect și am dat semnătură că dorim să fie tratat astfel. Deși, cu fix 1 an înainte, același medicament era uzual pentru această afecțiune.
      Și da, am fost optimiști, am râs mai mereu încercând să gătim fără sare, dar cu gust, inventând tot felul de mix-uri de ierburi aromate depozitate în tot felul de borcănele pe care scriam, sare pentru paste, sare pentru ciorbă, sare pentru grătar. Remisie totală și în cazul lui, plus o performanță de invidiat, își ascundea venele la secundă și se uita galeș la asistente așteptând o glumă, să le dea drumul. Și încă o dată am învățat împreună că atitudinea contează. Și … cumva nici el nu este înalt, nu mănâncă brocoli, știi tu ce vreau să zic 🙂

      Comentariu beton! Thumb up 27 Thumb down 0

    • @Mona, ăștia mici sunt mici și-ai dracu’😜.
      Bravo lui și bravo vouă!

      Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 1

    • Elena, te felicit. Pot sa spun ca e greu sa găsești doza de optimism de care ai nevoie, dar o găsești. Ce e mai greu e sa o dozezi pe urma. Eu am rămas un optimist incurabil, chiar dacă de multe ori sunt luat de fraieri, așa asta sunt eu încă sper ca oamenii se sa schimbe, si mai sper ca unii hateri sa își revină. Obișnuiesc sa spun ca nu e vina lor, e vina celor car i-au format.

      Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • 1. La mulți ani sânt Mihaiu…
      2. Felicitări Peter și … keep on going…
      3. La 53 de like-uri am dat dislike în speranța că vei învăța că un hater nu trebuie să te influențeze. Nu trebuie să acorzi importanță nimicurilor ca să ieși într-adevăr învingător.
      Elena P … keep on dreaming…
      Sper că nu mă vei blama pentru încercarea de a trage un semnal de alarmă la problema ta. Sper să fii pozitivă și să o rezolvi. Învăță să fii indiferentă. Gânduri bune.

      Îţi place sau nu: Thumb up 2 Thumb down 1

  14. @Peter: RESPECT!!!

    @Mihai: La multi ani!

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  15. L-am cunoscut personal pe Peter in urma cu ceva ani, m-a impresionat determinarea lui in a reusi in orice proiect se implica! Nu am stiut povestea lui pina la Maratonul Everestului. Respect maxim pentru tot ce face!

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 0

  16. Eu îmi pierd cuvintele în faţa suferinţei, rămân însă cu gesturi de îmbrăţişare şi cu cu orice altceva pot face să ajut. De aceea nici nu am intervenit până acum, pentru că aici pot lăsa cuvinte şi nu am.
    Am însă o mare apreciere pentru oamenii cu suflet şi cu idei ce pornesc campanii magice care atrag ca un magnet tot ce e bun în oameni. O mare apreciere pentru oamenii care se implică şi duc vestea mai departe.
    Mă cutremur în faţa durerii şi mă înclin în faţa celor care au purtat-o, celor care au învins-o, celor care au puterea să ne-o spună. Aceste poveşti trezesc în noi empatia şi dorinţa de a face tot posibilul să nu mai doară atât de tare.

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

    • O îmbrățișare face la fel de mult. Exact ca o fotografie care spune simplu ceva ce poți exprima in 1000 de cuvinte. Mulțumesc!

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  17. Peter, ce munte de om ești tu.
    Să-ți fie bine, bine.

    Comentariu beton! Thumb up 13 Thumb down 0

    • @miha s, Lamulți ani!

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • @miha s, la mulţi ani! O mare îmbrăţişare de la mine.

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

    • La multi ani, Miha, femeie frumoasa si desteapta! 🙂

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 1

    • Nu prea știu cum sa reactionez la complimente, sincer. Însă îți mulțumesc. Nu mă văd un munte de om mă cad ca un om simplu si normal așa cum suntem mulți dintre noi.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @Anouk, Gabi, doamna GMT – tare multumesc 🙂

      @Peter, e normal sa cazi. E normal sa stai si cazut o vreme. E normal absolut orice e omenesc. Totul e sa nu ramai in starea asta ori sa te identifici cu ea. Tu esti mult mai mult.
      Asa ca te ridici frumusel, iti oblojesti genunchii, iti sufli nasul – lucrez cu copii si nu ma pot abtine de la asta 🙂 si o iei taras grapis sau oricum altcumva, inainte.
      N-as vrea sa sune a sirop de motivationala pentru ca nu e.
      Toate cele bune 🙂
      P.S. Imi mentin parerea. Cea cu muntele ce si daca nu stie ca e asa, devine inspirational pentru altii.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  18. Orice cuvant este in plus dupa asemenea povesti de viata.Optimismul este esential insa umanitatea este obligatorie de aceea am donat deja pentru MagicHome ,scaunul acela m-a rascolit teribil.Am refuzat sa-mi imaginez cum ar fi ca vreunul din cei 4 tero sa se afle in patul acela si eu pe scaun,e mult prea dureros pentru mine si ca exercitiu de imaginatie.Sunt o lasa.

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 1

    • Nu ești o lasa, cel puțin nu cred ca este corect sa te vezi așa. Important este sa faci ceva, sa te poți înconjura de oameni care sa îți ofere sprijin, sa fie acolo cu tine sa te țină de mâna. Faptul ca îți cunosti limitele este deja un pas înainte, acum nu îți rămâne decât sa t asiguri ca ai lângă tine persoane care sa te țină de mina si sa îți spună ca se poate.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  19. La multi, multi ani, Peter!
    La multi ani, Mihai!
    La multi ani, nebuni frumosi de pe aici!
    E prima dimineata cand nu mai rad in autobuz. Doar ca mi-a plecat nasul si nu aveam servetele de muci. Da’ tot sunt recunoscatoare ca am dat peste blogul asta, pentru ca sunt sanatoasa, pentru ca pot sa donez, pentru ca, pentru ca….. muuuulte altele…. si incep sa zambesc….. s-ar putea sa si rad azi.
    La multi ani!

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 0

    • Ar fi trebuit sa pun un paragraf cu infirmiera care făcea curat. De fiecare data când ne era servita mâncarea fără gust stătea lângă noi sa mâncam tot din farfurie însă nu rezista nici ea prea mult si mai pleca. Mișcarea făcută de roti era sa ridicam fata de masa lunga si sa golim totul sub masa. Când revenea ne felicită si plecam in nicio jumătate de ora auzeai urlete si țipete din partea ei la ce găsea sub masa. Așa ne distram noi cei care eram internați. Nu știu dacă ți-a adus un zâmbet însă sper.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

  20. Peter,in fata unuia ca tine nu pot sa tin capul altfel decât jos.Am un prieten care a mers până la 14 ani.Accident de masina si scaun rulant pe viată.Este căsătorit,are o fetita născută prin inseminare.Luptă zilnic cu el si cu altii.El mi-a omorât definitiv notiunea de lene si cuvintele,nu pot.Cel mai bun prieten al meu a murit in bratele mele in timp ce asteptam ambulanța.Statea sprijinit de motor într-un refugiu si un cretin beat a pierdut controlul si l-a spulberat.I-am promis ca o sa avem grijă de băiatul lui.Asa ca de peste opt ani toti fratii lui de siflet avem încă un copil.Eu peste 16 oase rupte in trei accidente de motor.Am preferat sa evit decât sa intru in oamenii aia.In mod sigur scapam mult mai ieftin.Ei/ele erau morti mai mult ca sigur.
    Respect omule.
    Mihai,hai multă sănătate.

    Comentariu beton! Thumb up 34 Thumb down 1

    • Nu am cuvinte si o spun cu toată sinceritatea. Mulțumesc!

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

  21. O poveste horror care s-a terminat fericit. De fapt, încă nu s-a terminat.
    Multă sănătate, Peter, că putere ai să dai și la alții!
    Cred că asta e teama mea cea mai mare: să stau pe scaunul acela. Nu cred că există pedeapsă mai mare pentru un părinte decât să-și vadă copilul în suferință. Și cred că, de multe ori, cei mici au mai multă forță să treacă peste așa ceva, să lupte, să învingă boala, decât cei mari (vezi și povestea de față).
    M-a șocat chestia asta: “internați-l într-un orfelinat, în 6 luni se duce”. Ce câine ar putea să-i zică așa ceva unei mame?

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 1

    • Din păcate sunt mulți medici indiferenti. De asta la noi in țara mulți sfarsesc tragic iar familii întregi sunt distruse pentru ca mulți medici au orgoliul atât de mare încât le este greu sa spună sa ceri si o a doua părere. In țările ceva mai civilizate când un asemenea diagnostic se pune de cele mai multe ori recomandarea este sa se obțină o a doua părere si doar pe urma se stabilește tratamentul si intervenția. Mulți părinți greșesc pentru ca încearcă sa caute explicații acolo unde nu pot, apoi încearcă sa găsească vinovatul si nu găsesc răspuns, devin negativiști. Știu multe familii care își blamează copilul pt boala, iar un copil nu de asta are nevoie. Cele mai multe cazuri se pot recupera la copii însă îți trebuie si ceva suport. In străinătate spitalele se oncologie pediatrică au psihologi care consiliază părinții si le spun ce ai cum sa facă, la noi in cel mai bun caz cauți sprijin la prieteni.

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

  22. Chapeau, Peter! Chapeau, Mihai, că ai pus pe blog din nou o lecție de viață puternică, de reușită, de DA! La mulți ani tuturor sărbătoriților deci și mie!
    8844 Magic

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

    • @GMT, La mulți ani și ție chiar dacă numele tău nu se vede!

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • Anouk, sarumana! GM adica Gabi Mihaela. 🙂 Daca ma mai numeam si Rafaela…apai chiar ca eram in al noualea cer.

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • @GMT, deci dublez urările de bine!

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @GMT, un dublu La mulţi ani! Adică noi o să bem de două ori în sănătatea dumeavoastră!

      Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • Anouk, in viata reala poanta mea preferata era sa cersesc doua cadouri . 🙂 De cand sunt in Italy, sarbatoresc cu voi si trebuie sa spun ca vorbele, urarile, gandurile voastre ajung mereu la sufletul meu gingas.
      Gabi, La multi ani si tie! Multi, buni, frumosi! Domnia mea da de baut dublu azi.
      Am citit undeva – scria un preot, un sfant poate- ca nu este bine ca un om sa aiba doua nume si m-am mirat foarte. Explicatia: pentru ca omul nu are doua suflete ci doar unul.

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

    • @GMT, la cei cu suflet mare este loc şi pentru două nume.

      Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • @GMT, poate că nu ai două suflete ci doar unul mare cât două! ❤️

      Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  23. Chapeau! Mi-e greu sa scriu mai mult…

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  24. M a facut să plang.Respect și sănătate Peter.👍✌

    Comentariu beton! Thumb up 6 Thumb down 0

    • Mulțumesc! Uitându-mă la comentariile voastre mă faceți sa plâng.

      Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

  25. Peter esti un exemplu. Ma inclin. Respect si multa putere!

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  26. Azi doar mă înclin.Respect.

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 1

  27. 8844 cu textul Magic. Este cel mai bun lucru pe care-l putem face azi, zi mare, zi de Sarbatoare! Si nu numai azi.
    Eu am rugat deja un copil personal sa o faca pentru mine. Din Italia nu se poate…

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  28. Am fost relativ recent pe scaun, pe pat fiind fiică-mea, și nu pot să descriu în cuvinte cum este. Povestea lui Peter, campania asta și toate poveștile citite m-au lovit, din nou, în creștet. Vă doresc să fiți sănătoși și să aveți puterea să treceți peste ce este mai greu.

    @Peter, chapeau!
    @Sărbătoriților și nu numai, La mulți ani sănătoși!

    Comentariu beton! Thumb up 12 Thumb down 0

  29. Iti pot spune Multumesc! Restul e tacere. ma bucur ca esti bine si ca te- ai alaturat lui Don Vasilescu sa ne impartasesti experienta ta. Una din care avem ce invata. Succes in tot ceea ce vei face pe mai departe, sanatate si putere de munca. Vasilescu a strans oameni minunati pe aici si fiecare ajutam cum putem. @Vasilescule La Multi Ani, sanatate maxima, zambete cat cuprinde. Capriorule te salut si te imbratisez cu drag.

    Comentariu beton! Thumb up 10 Thumb down 0

  30. Respect părinţilor tăi, Peter!
    Îmi pare rău, nu am alte cuvinte. Îţi doresc toate cele bune!

    Comentariu beton! Thumb up 8 Thumb down 0

  31. @Peter,
    Ești indulgent așa cum ne-am obișnuit să fim noi toți, ca nație.
    Medicul ăla, dacă nu era suficient de pregătit să transmită un mesaj, este fix vina lui! Ori se pregătește, ori n-are ce căuta în postul ăla. Pun pariu că nu era vreun stagiar, ci încărcat de titluri – specialist, profesor, bla-bla. Valabil pentru toți cei ca el.

    Pe lângă o comunicare proastă a dovedit și incompetență. Incompetență (și aroganță) este și atunci când nu-ți îndrumi pacienții către o altă opinie, alt consult, alți medici.

    Felicitări pentru tot parcursul tău greu și minunat. Felicitări pentru MagicHome! Sper ca acest proiect să aibă happy end ca și lupta ta cu boala.

    P.S. Avem o grămadă de sfinți printre noi. Și cu nume, și fără nume. La mulți ani tuturor! 🙂

    Comentariu beton! Thumb up 14 Thumb down 1

  32. Peter, mă bucur că ești aici să-ti spui povestea (și nu o spune altul pentru tine)! Ce bine ar fi ca toți copiii să aibă parte de conjuncturi favorabile și toate bolile să se termine cu happy end! Și nicio mamă să nu aibă sufletul sfâșiat de durere pe scaunul acela. Am donat și eu! Copiii mei au avut parte doar de răceli banale și un braț rupt care s-a vindecat în trei săptămâni de gips.

    Îţi place sau nu: Thumb up 4 Thumb down 0

  33. @Peter Respect ! Multă sănătate!
    @Mihai, Miha, Gabi, GMT și tuturor sărbătoriților de astăzi LA MULȚI ANI !

    Comentariu beton! Thumb up 5 Thumb down 0

    • Multumesc mult si frumos, baxter! Intorc inmiit urarea!

      Îţi place sau nu: Thumb up 3 Thumb down 0

    • @baxter, mulțumesc. Toate cele bune și ție.

      Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  34. La mulți ani, Mihai!

    Îţi place sau nu: Thumb up 1 Thumb down 0

  35. @Peter Respect! Sanatate si zile senine iti doresc din tot sufletul.
    Ma inclin in fata parintilor tai! Eu am crezut ca mor in cele trei saptamani in care am asteptat rezultatul pentru teratomul care-i fusese extirpat fiicei mele. Desi toti medicii, naturali sau virtuali, ma asigurau ca e benign, ca a aparut in viata intrauterina, acelea fiind resturile ,,geamanului” care nu s-a dezvoltat, am respirat abia cand am vazut negru pe alb. Am avut noroc de un medic care ne-a trimis sa facem o analiza care, acum 7 ani, era foarte noua. Daca eu, in luna de cand am aflat de ce ii e rau fetei si primirea rezultatului favorabil am avut impresia ca nici Pamantul nu se mai invarteste, nici macar nu pot sa-mi imaginez ce a fost pentru mama ta. Ma inclin cu tot respectul si cu toata admiratia in fata ei.

    Comentariu beton! Thumb up 7 Thumb down 0

  36. Te am descoperit de curând si mă bucur nespus! Ești inteligent, sincer, ager, simpatic, corect si ai simțul umorului foarte dezvoltat (ceea ce imi place enorm)! Te urmăresc!😘

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 1

  37. Om frumos si puternic. Ca numele nu ti-o fi fost dat degeaba. Piatra, dar nu orice piatra, ci diamant. Toate luptele pe care le-ai dus si pe care le-ai castigat te-au slefuit in ceea ce esti azi. Si te-am vazut, te-am ascultat, te-am simtit cand vorbeai. Si inspiri. Si exprimi putere si caldura si lumina. Keep up the good work, Peter! 🙂

    Îţi place sau nu: Thumb up 0 Thumb down 0

  38. Pingback: Ce poți face cu 9 lei - Ioana spune

Sus

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *