5,677 cititori

Nu s-a supărat

E mic și casca de biciclist pare mai mare nu doar decât capul lui, ci decât el tot. Stă la coadă la megaimaju’ de la Victoriei cu doua sucuri și ceva patiserie în mână. Ajunge la casă. Întinde sucurile și croissantele, sau ce avea el acolo, scoate banii și rostește foarte serios:

– Vreau să-i fac o supriză lui tata, îmi dați și un heets albastru?

Continuarea

4,296 cititori

Tocmai am reușit prima teleportare

Coborâsem la cafeteria de la parter pentru un micuț și rapid colazione. În paranteză fie spus, oamenii ăștia de pe aici nu-și beau niciodată cafeaua de dimineață acasă. La prima oră, localurile de profil gem de clienți care stau la coadă pentru un espresso și-un croissant.

Continuarea

5,121 cititori

Și zeii au căpșunarii lor

Știți voi culoarul ăla lung prin care se iese de la metrou, la Victoriei? Ei, lasă, că și dacă nu-l știți, cred c-o să înțelegeți. Pe culoarul ăsta ies io în fiecare dimineață a vieții mele. Inclusiv azi.

Am purces spre ieșire, dar din fața mea apare o tipă care se uită așea, nu știu cum, luuung și pofticios la mine. După care apare și-a doua. Mi-aruncă și asta o privire de brusc m-am îndreptat și-am bombat pieptul. A treia practic m-a sorbit și ea din ochi. Continuarea

11,384 cititori

Stăm pe un butoi cu pulbere

Am prins odată o alarmă cu bombă pe aeroportul Charles de Gaulle. Pe de o parte m-am ofticat că s-a dus ulii de suflet avionul meu (cred c-a plecat mai târziu cu vreo trei-patru ore), dar pe de altă parte mi-a plăcut tare de tot să văd și eu de la fața locului cam ce înseamnă o alarmă de genul ăsta într-un perimetru unde ăia care se ocupă știu exact ce-au de făcut, nu se uită mirați în stânga și-n dreapta așteptând să li se dea și să li se facă.

Acolo, pe aeroportul ăla imens și full de călători, nu cred c-a durat mai mult de treizeci de secunde de la momentul când au anunțat prin boxe că este o situație de urgență care necesită evacuarea, până au scos pe toată lumea afară. În timp ce prin stație încă mai rula anunțul, de nicăieri au apărut niște cetățeni soldați echipați ca-n filmele cu teroriști. Nu strigau, nu făceau mișcări bruște, nu erau agitați, nu puneau mâna pe tine. Continuarea

6,734 cititori

“Cichicean” de la Mega

Acum am un nou Mega Image în raza mea de acțiune, mai precis, ăla de la Victoriei. De, schimbi locu’, schimbi norocu’. Și pentru că dimineața coada ajunge uneori la dimensiuni astronomice (uneori am impresia că ar putea înconjura Planeta Venus; de două ori), până ajung să aud că-mi este adresat mie eliberatorul “casă liberă”, stau și io și casc ochii la oameni ca vițelul la poarta nouă. Continuarea