4,295 cititori

Cum e cu simțul umorului

De-a lungul acestei vieţi, dar mai ales de când am blogul, am realizat că cetățenii din jur se cam împart în trei mari categorii atunci când vorbim despre simțul umorului.

Cei cu simțul umorului

Sunt acei cetățeni care reușesc să vadă parțile amuzante indiferent de tipul de umor cu care interacționează. Se vor distra la fel de bine și la Seinfeld și la Friends, și la umorul englezesc, și la bancurile seci, și la Las Fierbinți. Oamenii au înteles de ce “umor” n-are plural, pentru că este unul singur.

Continuarea

6,764 cititori

Ce vor femeile?

Desigur, n-am descoperit încă răspunsul la această întrebare fundamentală, pentru că viața este complexă și prezintă multe aspecte. Și chiar dacă l-aș descoperi, n-aș fi atât de idiot să-l scriu aici, l-aș vinde pe suficient cașcaval cât să mă pot retrage și eu pentru un an sabatic în Caraibe (evident, după ce-am cumpărat sărăcia aia de Facebook de la Mark). Să mă redescopăr, gen.

Mdeci, nu numai că n-am descoperit răspunsul, dar sunt convins că până și Dumnezeu tatăl când se mai intersectează accidental cu vreo reprezentantă a sexului frumos, cazată temorar în rai, după cinci minute de discuție liberă și profundă, zbiară disperat: “Petreeeee, vino și ia-o p-asta de aici, că nu înțeleg ce vrea!”.

Continuarea

30,256 cititori

Când simțul umorului nu e la reducere

Aseară m-am oprit la megaimaju’ de la mine să-mi iau două pachete de țigări. Ca de obicei, am avut ghinion. Din cele două case deschise, am ales-o pe-aia unde aveam o singură persoană în față. Well, ce să vezi, ceea ce credeam eu că e un coș cu produse aflate la reducere (știți voi, din ăla cu foarte multe chestii în el, amplasat strategic lângă case să mai ia lumea câte ceva “la impuls”) s-a dovedit a fi chiar coșul tipului din fața mea. Practic omul se pregătea să cumpere jumătate din magazin. Am dat să mă mut la casa cealată. Din nou, ghinon. Până să mă lămuresc eu cum stă treaba, se închisese.

Continuarea