Bănuiesc că nu mai are rost să vă spun ce s-a întâmplat în clubul Colectiv, din Bucureşti, noaptea trecută.

Am ajuns la locul dezastrului la câteva minute după ce se întâmplase nenorocirea. Locuiesc exact lângă şi după ce am auzit zecile de sirene care tot treceau, m-am dus să vad despre ce este vorba. Nu vă pot descrie în cuvinte ce era la faţa locului.

Ambulanţe, poliţie, pompieri, smurd (a propos, poate nu mă pricep eu, dar organizarea autorităţilor mi s-a părut exemplară şi impecabilă), tineri care alergau disperaţi şi-şi căutau prietenii, presa, oameni care locuiau în zonă şi ieşiseră din casă pentru a întreba cu ce pot să ajute, corpuri de tineri întinse pe jos pe care cei de pe salvări încercau să-i resusciteze, fete costumate de Halloween plângând în hohote, miros de carne arsă  Aveam impresia că sunt într-un film de groază şi trăiam cu sentimentul că din clipă în clipă ar trebui să apară regizorul care să urle “stop”. Din păcate, nu a apărut. Continuarea →