7,411 cititori

Să te ferească ăl de sus să ai nevoie de meseriași

Eu merg pe principul „unde nu mă pricep, nu-mi bag nasul, îi las pe ăia care chiar știu ce fac”. Să ne înțelegem, nu sunt vreun hipster boem care nu știe să schimbe un bec. Nu mă sperie să schimb o priză sau să repar chestii, dar, când am impresia că mă depășește ceva, chem pe cineva care se pricepe.

Ei, săptămâna trecută aveam nevoie să instalez un suport tv din ăla de perete. Alternativele erau două mari și late: să împrumut o bormașină și să fac eu treaba sau să găsesc pe cineva care cu asta se ocupă. Continuarea

5,877 cititori

Cum mi-a schimbat viața un blog

După comentariile primite la textul de alaltăieri (vă rog să le citiți, mie mi-au ridicat părul pe mâini) și după povestea de mai jos, am înțeles încă o dată că este mult mai important să faci ceva pentru cei din jur, în loc să te prefaci că faci și să dai din gura a prost political correctness. Articolul de astăzi este scris de SorinB. L-am găsit în inbox ieri dimineață. Ce-aș putea să mai zic? Nimic. A spus el toate motivele pentru care sunt mândru că există acest blog.

Cam așa începe povestea noastră, a mea și a lui Don Vasilescu. Era o seară calmă de iarnă, pe la sfârșitul lunii mai (mă scuzați, dar nu am greșit cu nimic, la sud de Ecuator era iarnă, da?), în mândru Sudănel de Sud, pe malul Nilului, crocodilii se jucau zburătăcind alene prin apa curată și limpede ca cristalul (cacofonie voită), în care, vreo câteva zeci de negrișori făceau baia anuală. Vântul vuia printre cocotierii în floare. Din depărtare se auzea răgetul regelui junglei, a deșertului, în general al tuturor animalelor care, fiind în perioada de rut, zbiera ca nebunul printre copacii de mango și bananieri, să anunțe că are chef de fucking.

Continuarea