8,158 cititori

Prima zi de școală în alte vremuri

Norocul meu a fost că orașul era relativ mic și că, probabil, simțul meu de orientare este înnăscut, altfel prima mea zi de școală s-ar fi putut lăsa cu niscaiva urmări.

Nu știu dacă mai e cazul să precizez că prima mea zi de școală s-a petrecut pe vremea când în spațiul carpato-danubiano-pontic dacii liberi încă nu erau așa de liberi, nici măcar nu terminaseră tunelul pe sub Bucegi, în schimb se construia de zor socialismul revoluționar. Iar asta mai mult ca sigur trebuie să aibă legătură cu faptul că ai mei nu s-au gândit niciun moment să vină cu mine la școală în prima zi. Nu că nu și-ar fi dorit, dar n-ar fi avut cum. Continuarea

5,411 cititori

Degeaba scrii “te iubesc”, cu pipi, pe zăpadă

Chestia asta cu Sfântul Valentin e o treabă care privită așa din exterior, din stratosferă să zicem, pare o mișcare buna. Dar dacă e să te uiți la ea de aproape și s-o iei la bani mărunți parcă nu mai e chiar așa.

Si mă refer aici la faptul că în restul timpului gonim ca nebunii prin propriile noastre vieți, după care vine Sfântu’ Valentin ăsta și ne oprim brusc, ne uităm mirați în jur și ne trezim că trebuie să ne bucurăm și parcă nu mai știm cum s-o facem. Pentru că, nu-i așa, ne lipsește tocmai exercițiul de a ne bucura.

Continuarea

4,503 cititori

N-ai voie să sărbătorești Paștele așa oricum

Dacă în astea trei zile care urmează nu scrii pe Facebook cel puțin trei statusuri emoționante despre cum ți-au dat lacrimile când ai ajuns din nou în casa bunicilor unde miroase a cozonac cald, a pască proaspătă și a liliac înflorit, practic nu exiști.

Dacă n-ai de gând să urezi nimănui zile senine, sărbatori tihnite și inegalabilul “fie ca”, dacă de duminică încolo nu răspunzi măcar o săptămâna la telefon cu “Hristos a înviat”, indiferent că te sună mătușă-ta de la Dâlga care e adventistă de ziua a șaptea,, unchiul Titi care e catolic, un operator de callcenter sau vecinul musulman căruia i-ai blocat mașina. Continuarea

5,827 cititori

1 Mai

Nu știu cum e la voi, dar mie ziua de 1 Mai îmi place cel mai mult dintre toate pe care le sărbătoresc românii. Și nu de azi, de ieri. Dintodeauna mi s-a părut cea mai tare. Mai șmecheră și ca Revelionul. Mă oftic mai tare când pică 1 Mai muncitoresc în weekend, decât atunci când se întâmplă să fie 31 decembrie la sfârșit de săptămână.

Stăteam să mă întreb, oare de ce? Pentru că avem sărbători considerate mai mari sau mai importante și cu mai multe zile libere, care teoretic sunt mai mișto. Păi paștele și craciunul ar trebui să-i dea clasă, nu? Teoretic, da. Practic, tot prima zi a lui Mai mi se pare mai cool. Continuarea