Vorbeam cu vagul amic Cetin cel care, de la el de acolo de la Năvodari, vede lucrurile mult mai limpede (știți, aerul sărat al Mării Negre ajută) și mi-a confirmat că am dreptate.

Prieteni, n-am fost în viața mea în Spania (și-am ajuns de vreo 7-8 ori) și să nu nimeresc să fie o sărbătoare care automat ducea la zi liberă (sau zile libere) pentru toată suflarea și, automat, totul închis. Niciodată, vă spun. Chit că era ceva sărbătoare cu specific local, dar ceva-ceva tot era.

Ziua caprei din Malaga? Sărbătoare, închidem tot. Ziua în care sfântul Leoncio a tușit prima oară? Sărbătoare, închidem tot două zile. Ziua în care El Cid a învățat să călărească? O săptămână nu mișcă nimic. Ziua în care Cervantes a scris primul paragraf din Don Quijote de La Mancha? Trei săptămâni e fiesta cu interdicție prin lege să muncești.

Și tot așa.

Cred că la un moment dat o să mă mut în această țară care pare singura ce se pliază perfect pe dorul meu nemărginit de muncă.

P.S. A ajuns și Mara ieri, totul ok. Azi o scot la mecdonalț, că e ziua ei. 😛

P.P.S. Poze din Madrid pun poimăine, nu prea am avut timp să fac.