3,250 cititori

Mi-e frică!

Mi-e frică de timpul care trece, estompează amintiri şi vindecă răni.

Mi-e frică să nu ne întoarcem unde eram înainte de vinerea aia blestemată.

Mi-e frică de memoria scurtă a românilor. Uitaţi-vă în jur câţi plâng după Ceauşescu şi ar vota din nou cu Partidul Comunist, dacă ar avea cum.

Mi-e frică să nu-l văd din nou pe Oprea în guvern.

Continuarea

5,048 cititori

Hai că azi e joia dulce

Citeam zilele trecute la prietenul Vulpescu despre topul celor de la foodpanda cu deserturile din copilăria românilor. Ba chiar a venit şi el cu unul personal, tot pe subiectul ăsta. Şi m-am amuzat oleacă, pentru că niciunul dintre ele nu coincide cu topul meu. Nu pentru că nu mi-ar plăcea dulciurile despre care e vorba, ci pentru că, practic, pe vremea copilărie mele nu aveai din ce să le faci. Cel puţin in oraşul în care am copilarit eu, Râmnicu Vâlcea, ingredientele necesare realizării oricărei prăjituri se cumpărau pe cartelă (adică raţii lunare infime – explicaţie pentru generaţia Facebook care se uită acum mirată în monitoare). Da, da, absolut tot ce ar fi putut constitui un component pentru dulciuri era drastic raţionalizat: lapte, ouă, ulei, făină, zahăr. Doar cacao era la liber, dar nu găseai nicăieri.
Continuarea