5,710 cititori

Referendumul vrajbei noastre

Patruzecișitrei de milioane de euro cheltuiți pentru nimic. Patruzecișitrei de milioane de euro cheltuiți pentru un referendum despre nimic, un referendum care n-ar fi avut nicio valoare chiar dacă s-ar fi atins cvorumul. Numai cei care conduc atât de destoinic România sunt în stare de o așa performanță.

De fapt, dacă mă gândesc mai bine, au reușit ceva. Au reușit să ne învrăjbească. Au reușit să ne divizeze, poate, iremediabil. Săptămânile astea, am văzut mai multă ură și minciună ca niciodată, am văzut cetățeni, pe care-i consideram sănătoși la cap, transformându-se în niște chestii urâte, cu un discurs atât de lipsit de toleranță și de coerență, încât m-am speriat.

Continuarea

5,663 cititori

Între timp la Tecuci

În vreme ce noi ne dăm cu fundu’ de pamânt pe motive de Dragnea, Olguța, Firea, dosare penale, Belina și alte cele, băieții își văd nestingheriți de treabă.

Așadar, meanwhile la spitalul Municipal Anton Cincu din Tecuci se împart pliante precum cel pe care vi le-am pus mai jos.

M-am enervat oleacă citindu-l. Toate întrebările și răspunsurile sunt absolut jegoase și părtinitoare, dar de departe cea mai jegoasă mi se pare chestia asta: Continuarea

34,305 cititori

V-ați pișat pe el de vot. Și deja miroase.

Sunt un naiv irecuperabil. Am crezut (mai rău, am fost convins) că va fi cea mai puternică prezență la vot din ’90 încoace. Da, în naivitatea mea, chiar am crezut asta. Cu exemplul de la prezidențiale încă proaspăt în minte, când s-a demonstrat că se poate, și gândindu-mă cât de sătulă trebuie să fie lumea de fețele pesediștilor, mă bucuram și-mi frecam mâinile de nerăbdare. Well, se pare că nu mă mai fac bine. Cum plm am putut să sper așa ceva în țara care așteaptă “să ni se dea” și “să ni se facă”. Da, e clar, trăiesc într-o bulă, rupt de realitate. Și, de acum înainte, nici că mai am de gând să ies din ea.

Continuarea