Ieri dimineață, în metrou. El, cu alură de campion inter-regional la șah. Ea, o șoricuță mică, roșcată, drăguță și pistruiată. Ambii fix în dreapta mea. La un moment dat, îl aud pe el:
– De luna viitoare aș vrea să m-apuc să strâng bani pentru Play Station.
Ea (ferm):
– Nu.
El (un pic descumpănit, insistă):
– E păcat de televizorul ăla, dacă tot l-am luat trebuie folosit, aș putea să joc Fifa.