Tot citesc articole sau mai văd postări despre moda asta masculină care a început să aducă a modă feminină. Miștouri peste miștouri despre ce caraghios arată bărbații cu pantalonașii lor de fetițe și alte accesorii de gen. Evident, verdictul este întotdeauna același: doamne, ce ne facem, s-au pizdificat bărbații!

Dar eu cred că hainele n-au nicio legătură cu acest proces de transformare. Nu, frate, n-au treabă hainele, nici tunsorile, nici nimic de genul ăsta. Principala cauză pentru care se pizdifică bărbații este că li s-a dus pulii de suflet orice urmă de responsabilitate. Știți poveștile alea cu masculii care au în ADN instinctul de vânător și pe ăla de a-și ocroti femeia sau familia? Ei bine, astea s-au atrofiat. Generații întregi le-au pierdut deja, iar și mai grav este că nici măcar nu le simt lipsa.

Nici nu are cum să fie altfel. Când tu stai la mă-ta acasă până la 35 de ani și apoi dintr-o dată te muți cu o femeie, practic doar ai schimbat-o pe mă-ta cu altă mă-ta. Iar singurul instinct pe care îl mai ai în ADN este acela de a deschide frigiderul ca să vezi dacă n-a apărut cumva ceva bun de mâncare. Din cer, desigur.

Când tu îți iei un job doar ca să-ți poți produce banii de intrat în club în weekenduri și nu ți-au tremurat măcar o dată în viață degetele când formai numărul de telefon al proprietarului, ca să-l rogi să te mai amâne cu chiria, nu ai cum să simți nici măcar o brumă de responsabilitate. Practic tot ce te interesează este să nu plouă sâmbăta ca să nu-ți ruineze săptămâna.

Datorită blogului și prezenței în online, interacționez cu extrem de multă lume și, implicit, cu extrem de multe tipe. O grămadă de tipe mișto, aș putea spune. Și multe dintre ele sunt singure cuc. De ce? Exact pentru ce vă explicam mai sus, își doresc relații dar n-au cu cine. Mi-au povestit (și nu una, mai multe) că li s-a spus în față: “Relație? Nu, merci, nu e pentru mine”.

Păi cum credeți voi că primește o femeie, care se apropie de 30 de ani (sau chiar a trecut ușor), răspunsul ăsta? Vă zic eu, cam ca o palmă peste față. Și după primele trei, îți cam vine să-ți bagi picioarele în ea de viață sau te întrebi dacă nu cumva faci ceva greșit. Mno, cum să zic, e bun și fututul ăsta fără responsabilități, dar numai până la o vârstă. După care, când o chemi pe una la tine “să-i arăți colecția de timbre” e cam de căcat să iasă mă-ta din camera de lângă și să întrebe dacă nu-i e foame puiului.

Fetelor, nu faceți nimic greșit și, vă zic din sufletul meu mare, nici n-are de ce să vă pară rău. Dacă-l întâlniți, are peste 30 de ani și stă încă acasă la “mami”, fugiți unde vedeți cu ochii. Altfel o să vă alegeți cu un copil mare care o să vă scoată sufletul pe nas. Fix cum făcea cu mă-sa.

P.S. Uitați-vă în jur și o să-mi dați dreptate când o să constatați că bărbații băieții sunt cei care rămân cel mai des la “mama acasă” până la vârste de prost gust. Fetele o ușchesc din “cuib” imediat ce au prins un job mai de doamne-ajută.