4,865 cititori

Legenda mărțișorului nu spune nimic despre femei

Există vreo trei-patru variante de legendă a mărțișorului, dar cea mai cunoscută este cea pe care, probabil, o știți cu toții:

„Se spune că, soarele a fost închis într-o temniţă de un zmeu. Pentru acest fapt, toată lumea se întristase, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece sa salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute. Drumul lui a durat trei anotimpuri, vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi a început să se lupte. Şi s-au bătut zile întregi până când zmeul a fost învins. Slăbit de puteri şi rănit, băiatul a eliberat soarele. Acesta s-a ridicat pe cer înveselind lumea. Natura a reînviat, iar oamenii erau fericiţi. Dar tânărul nu a apucat să vadă primăvara. Sângele cald i s-a scurs pe zăpada imaculată, iar acesta este motivul pentru care șnurul mărțișorului este roșu cu alb. Șnurul este, de fapt, ceea ce se dăruiește de Mărțișor, conform tradiției populare, iar băieții sunt cei care ar trebui să îl primească.” (sursa) Continuarea

4,127 cititori

Legenda taximetristului erudit, meloman, cu creier și bun-simț

O dată la câteva zile citesc pe Facebook câte o postare deosebită despre vreun șofer de taxi care face macar una dintre următoarele chestii cool:

– Ascultă muzică clasică (ceva la alegere între Verdi, Bach și Mozart);

– Filozofează pe tema apariției vieții pe Pământ și are păreri bine documentate despre Bossonul Higgs; Continuarea

7,068 cititori

Se spune că orice legendă are un sâmbure de adevăr

Ieri mi-a ajuns în feed articolul ăsta. N-am avut ce face şi m-am apucat să-l citesc. Apoi m-a luat mâncărimea de degete.

Ok, am înţeles că există legenda aia care spune că nu contează cât o ai, contează doar ce faci cu ea. Ba, mai mult, se pare că a apărut şi o variantă îmbunătăţită a ei care zice şi că “nici prea mare nu e bine, te poate răni sau îţi provoacă durere”. Cineva trebuie să rostească odată şi odată adevărul, am să fiu brutal de sincer. Oameni buni, nu am auzit niciodată în viată mea vreo femeie care să se plângă de “mare”, de “rănit” şi de alte porcării de genul ăsta. Cu excepţia faptului că ai avea în pantaloni ceva de dimensiunile unui şarpe Boa Constrictor (şi nici atunci nu e foarte sigur) nici o femeie, niciodată, nu va spune “mamă, ce p*la mare ai, mi-e frică!”. Înţelegeţi? Am fost suficient de explicit? Continuarea