Nu vreau să fiu eu ăla care strică balul în această zi deosebită, dar, din nefericire, n-am ce să fac și-o să fiu.

Prieteni, voi știți cum sună adevărata legendă a mărțișorului? Că am așa o bănuială că habar n-aveți. Ei bine, de-aia exist io, ca să vă luminez. Ia fiți atenți aici:

„Se spune că, soarele a fost închis într-o temniţă de un zmeu. Pentru acest fapt, toată lumea se întristase, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau.

Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece sa salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute. Drumul lui a durat trei anotimpuri, vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi a început să se lupte.

Şi s-au bătut zile întregi până când zmeul a fost învins. Slăbit de puteri şi rănit, voinicul a eliberat soarele. Acesta s-a ridicat pe cer înveselind lumea. Natura a reînviat, iar oamenii erau fericiţi.

Dar tânărul nu a apucat să vadă primăvara. Sângele cald i s-a scurs pe zăpada imaculată, iar acesta este motivul pentru care șnurul mărțișorului este roșu cu alb. Șnurul este, de fapt, ceea ce se dăruiește de Mărțișor, conform tradiției populare, iar băieții sunt cei care ar trebui să îl primească.” (sursa)

Acestea fiind faptele, aș vrea să știu și eu unde apar distinsele reprezentante ale sexului frumos în această legendă? Păi voinicul ăla și-a vărsat atât de eroic sângele, ca să primească TOT ELE mărțișoare?

Acu’, nu zic, este foarte posibil ca voinicul nostru să fi avut acasă o reprezentantă a sexului frumos care să-i fi făcut capul calendar înainte să plece:

– Unde ziceai că te duci?

– Păăăi, să rezolv treaba asta cu soarele și zmeul.

– Ce să-ți povestesc, te-a găsit vitejia taman pe tine. Da’ de ce nu se duce altu’? De ce tocmai tu ești mai cu moț?

– De unde să știu io de ce?

– Mă, tu vrei să ieși cu golanii ăia ai tăi la bere.

– Nu, iubita, jur. O să vezi, rezolv asta cu zmeul și vin imediat acasă.

– Io atât îți spun, dacă dă dracu’ să stați mai mult de ora doișpe, acasă să nu mai vii. Să rămâi cu neisprăviții ăia ai tăi.

– Dar…

– Niciun „dar”, parcă nu știu ce poamă am acasă.

După care i-a mai strigat fix când ieșea bietul om pe ușă:

– Și să iei pâine la întoarcere, c-ai mâncat-o pe toată, nesimțitule! ’Re-ați ai dreacu’ cu soarele și zmeii voștri!

Cu aceste cuvinte duioase în cap, pe când zmeul se zbătea în ghearele morții, voinicul nostru i-a întins propria-i sabie și-a cuvântat cu lacrimi în ochi:

– Zmeule, te roagă fratele tău, bagă-mi asta în piept.

– Băejnebun?

– Te rog io, frate, c-a închis la megamaj și nu mai am de unde să iau pâine.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus legenda așa.

Dar de ce TOT ELE primesc mărțișoare, după toate astea, nimeni n-a reușit să afle vreodată.

P.S. Fetelor, s-aveți o primăvară mirobolantă! ❤️🤍

sursa foto