6,426 cititori

Cât să mai rabde, cât?

Cum cobori la stația de metrou Tineretului, pe partea stângă, e un chioșc. Ei, la chioșcul ăsta mă mai opresc eu, de când și-au băgat POS, să-mi iau țigări când plec spre muncă și-mi aduc aminte cu groază ce cozi sunt la mega dimineața. Ieri am făcut la fel.

Cer un pachet de țigări, tanti mi-l pune pe tejghea, dar dacă tot m-am oprit, hai să iau și-un pepsi și niște gumă.

Mno, fix în momentul în care puneam mâna pe pachetul cu gumă, de nicăieri apare o doamnă care scoate patru monezi de 50 de bani, le pune pe pachetul meu de țigări și comandă imperial:

– O cafea! Continuarea

6,405 cititori

Dar balonu’, ce-ați făcut cu balonu’?

LATER EDIT

Iată că avem și cele trei comentarii câștigătoare care au strâns cele mai multe thumbs up. 

Câștigătorii vor fi contactați de cei de la Halls pe adresele de email folosite la postarea comentariului. 

Obsesia copilăriei mele a fost ciunga. Dar ce zic eu a copliăriei mele, a fost obsesia unei întregi generații de copii născuți în plină epocă de aur. Nu știți ce e ciunga, este? Well, ciunga era traducerea fonetică și profund mioritică pentru americănismul ăla decadent, și anume „chewing gum”.

Nu știam noi mare lucru despre ce nu se găsea pe vremea ailaNtă, nu eram la vârsta la care să tânjim după libertate, dar sigur-sigur după gumă de mestecat sufeream ca naiba. Și pe bună dreptate, pen’că în comerțul socialist de stat se găsea doar o chestie numită, profund ironic, „Gumela”. Cum să vă descriu eu senzația pe care-o aveai când mestecai șmecheria asta? Era asa ca și cum băgai în gură un bastonaș făcut din făină, cu drojdie de bere și scoarță de copac. Totul îndulcit cu zahăr fabricat din reziduuri de cornier de 14. Adevăr grăiesc, cine-a mestecat Gumela măcar o dată în viața lui poate să confirme că lucrurile stau exact așa. Continuarea

111,487 cititori

Părinţii tâmpiţi îşi cresc copiii “normal”?

Eram la coadă la megaimaj și în spatele meu o tipă vorbea tare la telefon. Iar când zic “tare” vă rog să vă imaginați că pe o rază de cinșpe metri doar un deficient hipoacuzic n-ar fi putut urmari convorbirea. Sau cineva care ar fi avut dopuri de cauciuc adânc vârâte în urechi. Dar pentru a doua variantă nu bag mâna în foc, pen’că avea totuși o voce puternică. Continuarea