Ca tot a reusit Ana sa se auto-ironizeze, la modul funny, mi-am adus si eu aminte de o chestie. In liceu am avut „norocul” sa am un profesor de fizica, tipul „geniu neinteles”. Sa nu ma intelegeti gresit, n-am nimic cu omul (sa fiti sanatos Domn Balu, daca mai traiti) dar avea un obicei pacatos rau de tot. Venea de acasa (sau inventa pe loc) cu niste probleme din alea mega-complicate, „pentru olimpiada”. Pe care le puteau rezolva doar el sau bunul dumnezeu (asta din urma, doar daca avea noroc si era cu materia la zi). Le combina de le lua dracu’ si in final iesea un enunt de genul „o rezistenta, aluneca pe un plan inclinat, trece printr-un bazin cu apa si ramane agatata de un pendul”. Iar tu trebuia sa afli si pe ma-sa si pe ta-su lu’ rezistenta aia. Iar daca se opintea un pic si-i crestea gradul de dificultate, te punea sa afli si unde a fost fabricat planul inclinat si costurile lui de productie. Ma rog, chitibusuri d-astea menite sa-ti faca viata grea in liceu.
Eu si cu fizica nu ne aveam prea bine.