5,036 cititori

Gogoșile cu ciocolată, adevărata piedică pentru o lume mai bună

Ieri dimineață, încă din metrou, m-a luat așa un fel de sfârșeală. Era de la foame. Mi-am zis că dacă nu-mi iau un covrig din ăla cu cârnat în el, nu mai apuc ziua de mâine. Așa că m-am dus să execut unul. Coadă, frate, ca la balamuc. Cum, bă, ditamai rândul la covrigi? Nțțț, nici corporatiștii din Pipera nu mai sunt ce erau odată.

În fața mea, era un grup trei dudui, care făceau și ele aprovizionarea cu făinoase d-astea coapte. Și și-au luat, frate, nu s-au jucat. Când au terminat de comandat, fiecare dintre dive avea în mână o pungă bine burdușită cu covrigi, merdenele, gogoși simple, gogoși cu ciocolată, langoși cu gem, plăcinte și ce căcat mai luaseră ele acolo. Când am văzut cantitatea de “provizii” pe care o strânseseră fetele, m-am temut că s-a anunțat începerea vreunui război și eu nu am aflat încă. O secundă m-am speriat că deja e Putin la graniță, cu tancurile. După care m-am uitat un pic mai cu atenție la ele.

Continuarea

1,738 cititori

Nu e pentru cine se pregateste, e pentru cine se nimereste

Trebusoara asta mi-a fost spusa, la prima mana, chiar de unul dintre personaje. Daca as putea sa le dau numele reale, ar fi muuuult mai interesanta. Dar, din pacate, nu pot. Cert este ca cei doi (CB si AP), persoane importante in zilele noastre, au locuit o vreme impreuna, pe perioada studentiei. Baieti saraci fiind, cam faceau foamea cu spor, in asteptare de vremuri mai bune. Subliniau in calendar zilele in care se intampla sa manance de mai mult de doua ori (bine, exprimarea originala a fost „in care se intampla sa manance”, dar parca mi s-a parut usor exagerata). Iar zilele in care aveau in menu si carne erau trecute cu rosu pentru o eventuala sarbatorire ulterioara. Cel putin erau impacati cu dumnezeu, pentru ca n-ar fi putut sa le reproseze nimeni ca nu postesc suficient.

Intr-o dupa amiaza o ardeau cu spor (se culturalizau prin procedeul indeobste cunoscut sub numele de „citit”) in camera in care-si petreceau cei mai frumosi ani. Continuarea