Am locuit o vreme într-un cămin studențesc de fete. Fostul „Occidentului”, dacă îl mai știe careva. Căministele spuneau despre el: „ăsta a fost mai demult bordel, apoi spital de nebuni, iar acum e și una și alta”. Nu puteam să le contrazic. Așa mi se părea și mie. Ba chiar, din comparațiile cu prima lui funcționalitate, puteai să tragi și ceva foloase. Era o construcție veche și nasola, dar poziționată excelent, aproape de școală. Rahat cu perje, fix că e aproape de școală mă interesa pe mine. Era plin de femei și chiar în centru, adică aproape de locurile de „pierzanie” ale studentului român, ajuns în Capitală. Continuarea →