31,497 cititori

Albă ca zăpada şi cei şapte pitici duşi cu capul

Aţi recitit vreunul dintre voi povestea de curând, maturi fiind? Sunt convins că nu, dar vă recomand s-o faceţi. Până atunci, mi-am permis s-o comentez ca şi cum ieri ar fi fost prima oară când o citeam. Este absolut surprinzătoare, vă zic.

Începutul este coaching motivaţional curat. O împărăteasă care coase singură, se înţeapă la deget şi în loc să înjure transformă asta într-un exemplu de gândire pozitivă. Apoi transmite energie gândurilor, dorindu-şi un copil alb ca zăpada şi roşu ca sângele (fie vorba între noi, destul de ciudate gusturile femeii) şi i se împlineşte dorinţa. Partea proastă este că nu apucă să-şi valorifice abilităţile astea într-un NLP de dezvoltare personală sau MLM de tip Oriflame sau Avon, că o cam mierleşte la naştere. Ghinion, cum ar spune preşedintele.

Continuarea

3,225 cititori

Viata continua (partea materială).

Continuarea articolului de ieri.

Ai lăsat plânsul în grija celor din jur. Pentru tine, de a doua zi, incepe “balul”. Alergătura dupa hartoage. Suntem in Romania, deci va puteti imagina ce înseamnă asta. Tot ceea ce scriu mai jos este menit sa-i ajute pe cei care se trezesc loviti de un eveniment asemănător.

Desi teoretic circumstantele nu mi-ar permite, voi folosi totusi expresia “am avut si noroc”. De ce zic asta? Pentru ca toata vara, al meu tată a avut ca principal obiectiv, sa-si termine locul de veci (să nu mă întrebați de ce. Asa a simțit el ca trebuie făcut. Şi eu mă întreb dacă nu cumva a știut că urmează să plece). Deshumari, înhumari, aprobări si para-aprobări. De tot ce înseamnă mormânt, se ocupase el. Nu stiu dacă realizati ce înseamnă asta si de ce pot afirma ca a fost si noroc. Cum ar fi fost sa am de alergat si dupa toate hârtiile astea? Continuarea