1,476 cititori

deci se poate…insistenta mea e mai tare ca a lor :)

In decembrie, prietenul meu I., a taiat-o in Italia. La parinti. Si cum avea el de stat vreo 10 zile printre italienii aia xenofobi, ne-am gandit cum sa facem sa comunicam, in perioada asta. No problemo, zice, ca am un sim cu numar de Italia, ma suni pe el. Buuuun. A plecat omu’ sa-l cinsteasca pe il babbo natale.

Dupa vreo doua zile, zic si io sa-l sun. Am un abonament care contine „200 de minute oriunde”, la cei de la romtelecom. Dar cum constatasem pe piele mea ca „oriunde” la astia, poate sa insemne „oriunde cu exceptia tarilor din ue si toate celelate regiuni ale planetei”, am zis sa verific. O sunasem la un moment dat pe vara-mea (care-si petrece tineretele pe la stupizii aia de americani) pe mobil. Cand a venit factura, am aflat cu usoara surprindere, ca „oriunde” nu inseamna si pe mobil in USA.

Asa ca, de data asta, am suflat si in iaurt. Am apelat informatiile, la 1930, ca sa aflu daca pot suna pe mobil in tara lui Dante. Operatorul cu care am vorbit, mi-a explicat pe un ton usor superior, Continuarea

4,926 cititori

Serios acum

M-am hotarat sa nu mai tac. Si nu de ieri, de azi. De mult. M-am hotarat sa nu mai stau, ca boul, si doar sa observ. Desi, atitudinea asta imi aduce, mereu si mereu, scandaluri cu „jumatatea”. Nevasta-mea imi reproseaza ca: „n-o sa schimb eu lumea” sau ca sunt „justitiarul p**ii” (ca s-o citez exact). Eu o inteleg, pentru ca ea ar duce greul, daca eu imi iau un par in cap sau daca mananc doua luni cu paiul. Dar, pe de alta parte, daca nimeni nu zice nimic, o sa fim „calariti” tot timpul de te miri cine. In tara asta poti sa mori pe strada, fara ca cineva miste un deget. Ba chiar, eventual, sa se uite in alta parte.

Eram la metrou, la Pipera, seara pe la 18.00. Plecam spre casa, pe vremea cand nu se construise si a doua poarta de intrare. Se statea la coada, mult din afara statiei de metrou, ca sa se ajunga la turnicheti. Deja bateam pasul pe loc, de vreo 10 minute, cand a aparut un grup de tigani. Vreo sase, mai precis. Continuarea

3,897 cititori

Pedofilii de diverse rit-uri

Citeam ieri, la Arhi, un post despre cum lupta preotimea cosmopolita, ca pedofilia sa fie considerata boala, nu infractiune. Mai precis, citez: „Cardinalul sud-african Wilfrid Napier a declarat că pedofilii ar trebui să fie trataţi ca nişte persoane”bolnave”, ci nu ca infractori”.

Zi sa moara ma-ta! Cum ai ajuns la concluzia asta ? Ti-a zis al de sus, este ? Cum stateai tu asa si-o frecai prin biserica, odata ti-a aparut scris in spatele pro-naos-ului: „Frate Wilfried, nu-i nici o problema daca mai futeti cate un copilas din cand in cand. Totul e sa fie sub 12 ani. Pentru baietei, se spun cinci ave maria, Continuarea

2,010 cititori

Mizerii paranormale

Nu urmaresc niciuna din emisiunile depre care a vorba aici. Nu as avea cum, nici daca as vrea. Sunt la munca la ora lor de difuzare. Si incerc sa nici nu ma mai uit la stiri. Pentru mine televizorul inseamna doar filme, meciuri si MasterChef (asta e, toti avem defecte).  Dar, asa cum spuneam, am fost la Valcea. Unde televizoarele sunt „default” pe posturile de „niuz”. Asa ca, fara voia mea, Sambata, m-am „delectat” cu o stire, conform careia, Dan Bittman este prima persoana din lume, care a reusit sa devina ubicua.

Tocmai ma gandeam cat de tare s-a „scos” omu’. Pentru ca, din momentul in care a reusit sa fie prezent macar in doua locuri in acelasi timp, practic nu-i mai ramanea de facut decat sa se umple de bani. Continuarea

2,170 cititori

Pericol de incendiu

Am acasa un mic depozit de acetona. Da, da, acetona. Chestia aia pe care o folosesc femeile, sa-si curete unghiile de cate 3-4 ori. Pe zi. Sau la voi nu e asa ? La mine exista o domnisoara ce si-a facut un scop in viata din curatatul unghiilor. Sau asa cred.

Prin urmare, la noi, exista in permanenta in casa, cantitati impresionante de acteona. De la o vreme am inceput chiar, sa evit sa umblu cu flacara deschisa prin apartament. Si tigarile mi le aprind pe balcon. Mi-e frica sa nu explodeze acetona aia.

Desigur, as putea sa nu mai cumpar. Sau macar s-o raresc. Numai ca, de fiecare data cand mergem la cumparaturi (a se citi, in fiecare Vineri), in cosul meu isi fac aparitia cateva sticlute de acetona. Si tot de fiecare data ridic spranceana stanga, in semn de intrebare, pentru draga mea sotie. Pe genul, “iar luam acetona”? Continuarea

1,911 cititori

Habemus papam!

In nomine patris et filii et spiritus sancti et Leo Messi di Barca, amen. Inteleg ca e argentinian, iezuitul de s-a calificat pentru postul al mare, de sfant parinte. De-aia am zis sa-l bag si pe Messi in ecuatia asta bigota. Desi, cred ca l-a prins jucand mai degraba pe Maradona. Sau chiar pe Mario Kempes.

Hai c-au reusit sa se inteleaga prelatii. Si nici n-a durat mult. M-au facut curios si m-am apucat si eu sa citesc care e procedura pentru alegerea „unsului lui Dumnezeu pe pamant”. Cum vine asta cu votarea? Eu credeam ca stau aia in Conclav acolo si pe o plasma uriasa le apare Doamne-Doamne, care le spune pe cine vrea. Continuarea

3,341 cititori

Clarificari

Azi, un bun prieten (si cititor al blogului pe care cu mandrie il pastoresc) mi-a facut ceva observatii in urma acestui post.  Mi-a reprosat, citez „atitudinea fata de gay si alti labagii”. Si m-a intrebat daca nu ar fi mai  bine sa nu judec pe nimeni. Sau macar sa fac glume neutre. Motivele lui erau ca: as putea pierde potentiali cititori, cu atitudinea asta. Sau ca si eu pot fi ridiculizat de altii. Eu i-am inteles perfect motivatia. Dar nu sunt de acord cu ea. Si o sa va explic.

Nu m-am apucat sa scriu avand in cap „goana” dupa cititori. Da, imi place ca ma cititi din ce in ce mai multi, dar nu sunt dispus sa fac nici un rabat pentru asta. Este blogul meu si vreau sa ma reprezinte pe mine, asa cum sunt. Continuarea

1,305 cititori

Ce tampenie…

     Mai tineti minte episodul din Seinfeld (care l-ati urmarit), cand Jerry se trezeste noaptea si-si noteaza in graba, pe un servetel, o idee pentru  a doua zi ? Rade satisfacut si se culca la loc. Iar cand se da jos din pat dimineata, vede cuvintele pe care le notase, dar nu reuseste sa-si aduca aminte care a fost ideea. Sa mor eu, daca nu mi s-a intamplat la fel. M-am trezit azi-noapte super satisfacut. Radeam singur de ideea care imi venise. Am notat in telefon si m-am culcat la loc, mega-multumit. Abia asteptam sa v-o scriu aici. Continuarea

1,512 cititori

Just a perfect day

Ieri, cand soarele ala misto era sus pe cer si ma gandeam tot mai abitir cum ca ce misto ar fi sa ies sa “sorb” cate ceva la o terasa, suna telefonul. Creatorul povestii cu “doamna Nemes”, ma anunta ca la cinemateca e un film cehoslovac din 67. Primul film din lume interactiv. Mergem ? Mergem.

Da omu’ telefon sa faca rezervare. “Nu e nevoie, veniti dumneavoastra cu 30-40 de minute mai devreme si ati rezolvat” l-a anuntat vocea din partea cealalta. Zis si facut. La 19.30 ne-am infiintat la “sala Eforie”. Numai ca planul de acasa, nu se potriveste niciodata cu povestea de la telefon. Rauri lungi de hipsteri se scurgeau catre acelasi loc. Coada ca la balamuc.

mihai_vasilescu_cinemateca

A propos, e vreun trend acum pe care nu-l stiu eu, daca esti hipster trebuie s-o arzi si un pic gheianu? Continuarea

1,839 cititori

9 Martie…finally!

Pentru ca “cea mai frumoasa fiinta din lume” si cu “lumina ochilor mei” (sa-si aleaga ele ce si cum 🙂 ) au hotarat ca dupa o victorie ca asta, trebuie sa fiu lasat sa sarbatoresc singur, au taiat-o, imediat dupa meci, la Pitesti. Una la bunici, cealalta la distractie, la sor-sa. Asa ca, minunata zi de 8 Martie m-a gasit singur-singurel. Dar pentru situatii ca asta s-au inventat prietenii,  nu ? “Hai ba cu noi, ca mergem la karaoke. Bem, cantam si ne distram”. Cum dracu’ sa rezisti la asa ceva ? Mi-am pus ceasul pe mana stanga, blugii mei skinny si hai la distractie. Da’ n-am apucat sa ajung in clubul cu pricina, ca mi-a sunat telefonul:

– Ba, vezi ca noi am plecat de aici (“noi erau vreo 10 persoane). Continuarea

2,286 cititori

De 8 Martie!

Din pacate (sau din fericire) nu am scris eu ceea ce o sa cititi mai jos. „Materialul” este proaspat cules de pe facebook. A fost postat ca status, de catre o domnisoara, ca sfat pentru „surorile de suferinta”. Gen, luati aminte si nu faceti ca mine! Eu am fost impresionat de clarviziunea ei. Desi sunt din „tabara adversa”, am considerat ca merita sa-l public, pentru ca azi este 8 Martie. Si asta e ultimul cadou pe care vi-l fac, fetelor.

In afara de cate o virgula sau un punct, pe ici pe colo, nu am schimbat absolut nimic.

Sa-i dam cuvantul domnisoarei:

„Se gasesc in numar mare in orasele mari din Romania. Eu o sa vorbesc despre cei din Bucuresti. Continuarea