Primul meu calculator mi l-a vândut unul dintre cei mai buni prieteni ai mei de pe vremea aia. Mi-a băgat în el cele mai ieftine și proaste piese, în schimb mi-a făcut un preț special: foarte mare spre extrem de mare.
Omul meu avea firmă care vindea componente de calculator și calculatoare, prin urmare mi s-a părut normal să apelez la el. Repet, era unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, copilărisem împreună la Vâlcea, la cine să mă duc dacă nu la un om în care aveam deplină încredere?
Mi-a rămas în cap exemplul ăsta și o să-mi rămână toată viața, pentru că funcționez exact invers. Dacă eu eram cel care aveam firma și el apela la mine, i-aș fi băgat în calculator ce aveam eu mai bun pe stoc, fără să fac niciun pic de profit. Prețul ar fi fost exact cel care mi-ar fi acoperit mie costurile, niciun leu în plus.
Nu aveam de la el pretenția să facă același lucru, nu aveam nici măcar pretenția să nu facă profit la vânzarea către mine, aveam doar pretenția să-mi vândă ceva bun la prețul corect. Nu s-a putut. Poate nu m-aș fi prins niciodată ce-a făcut, dacă calculatorul ăla nu s-ar fi stricat extrem de rapid, iar omul care a venit să mi-l repare nu și-ar fi făcut cruce când a auzit cât am dat pe el, în timp ce se uita ce din ce componente de căcat e făcut.
Există cel puțin trei oameni, foști amici, care nu mai vorbesc cu mine după ce m-au rugat să-i ajut cu promovarea unor produse pe care le vindeau ei. Li s-a părut foarte în neregulă când le-am explicat că lucrurile nu merg chiar așa. Că-i ajut, dar că am nevoie de produse de la ei, să le țin în mână, să știu și eu despre ce vorbesc, să știu și eu ce promovez. Cum adică ai nevoie de produsele mele? Moca? Păi, bosule, tu nu vrei să ți le promovez tot moca? Ba da, dar tu ce mare lucru faci? Doar scrii pe un rahat de blog. Și nu, nu este o replică inventată de mine.
Să vă mai spun că unul dintre ei și-a promovat produsele (cu bani, cu foarte mulți bani, evident), dar nu cu mine. Eu eram bun doar dacă aș fi acceptat să fac asta moca și fără să-mi dea nici măcar produse la testat.
Când lucram în asigurări, ne repetau la infinit la training-urile de vânzări: nu încercați să le vindeți polițe prietenilor, nu încercați să faceți new-business cu prietenii pentru că sunt cei mai dificili clienți.
Pe atunci nu înțelegeam de ce, că eram tânăr și naiv. Între timp, viața m-a lămurit că prietenii nu sunt mereu cum crezi tu că ar trebui să fie. Dar să știți că în continuare mă frapează când văd că exact oamenii care ar trebui să fie lângă tine când ai un business (am numit aici prietenii) sunt primii care nu sunt și care, eventual, așteaptă să le dai gratis ceva bazându-se tocmai pe faptul că sunteți prieteni. Sau sunt primii care la o adică își cumpără de la concurență aceleași produse pe care le vinzi tu.
Și nu înțeleg, frate, nu înțeleg de ce tocmai oamenii pe care ar trebui să te bazezi cel mai mult aleg să facă asta? De ce pleacă de la premisa că, dacă sunteți prieteni, nu trebuie să plătească? Că în capul meu e exact invers: ei ar trebui să fie primii care să-ți cumpere produsele sau ce vinzi tu acolo.
Acestea fiind zise, întrebările mele pentru voi sunt două:
Prima. Mulți dintre voi aveți business-uri, mai mari, mai mici, nu contează. Vă ajută prietenii? Vă cumpără produsele sau serviciile? Sau primiți de la ei doar vestita replică: „hai, bă, tocmai mie îmi iei bani?”.
A doua. Ai un prieten care are o afacere. Nu contează ce afacere, că vinde cuie sau că are un mic restaurant, e irelevant. Le cumpărați produsele? Mergeți la ei la cârciumă și plătiți nota fix ca un client obișnuit? Sau vi se pare aiurea că tocmai vouă s-a găsit să vă ia banii?
Dacă se poate să răspundeți sincer, ar fi minunat.
Prieteni? 🤣🤣🤣
Ce-s ăia?
Cred că mai repede o să filmez turma de inorogi la mine-n cartier.
1. N-am.
2. Aș cumpăra doar de la el, tocmai ca să-l ajut, ba chiar aș povesti și altora despre afacerea lui și ce produse faine are.
3. NU se fac afaceri cu prietenii sau familia NICIODATĂ.
Comentariu beton!115
Ce-s ăia?! Ăia care-ți trag cea mai mare țeapă.
Comentariu beton!28
@Anel: exact!
-M-am oferit să o ajut cu produse la prețul pe care mi-l oferea compania având reduce,la final a venit și pentru alții să îi ofer aceleași prețuri.Atunci când am spus nu s-au supărat.
-Da,plătesc că orice client .
Comentariu beton!34
A friend is an enemy who hasn’t attacked you just yet!
http://www.quickmeme.com/meme/3olj76
Comentariu beton!15
Am lucrat la începutul carierei mele la o firma care de foarte multe ori era confundata, ca si nume, cu o mare firma de cauciucuri.
Mai toți prietenii mei si cei care mă cunoșteau mi-au dat cel puțin un telefon să mă întrebe dacă prin faptul că eram angajat puteam să iau cauciucuri mai ieftine.
Primele trei întrebări pe care le-am primit, vă jur am încercat cu frumosul să explic că nu lucrez la cauciucuri și vă spun sincer a durat mai mult să le explic decât să ii ajut.
Așa că, pe urmă m-am gândit totuși că îi pot ajuta, ce mama naibii am intrat online am văzut preturile la diametrele cele mai uzuale și le răspundeam pe loc.
Da pot face asta, costă atât 😁. Pai ăsta este prețul pieței surprinși. Știu și eu tot de pe piață le iau… că nu lucrez la cauciucuri 🙋🏻♂️.
După fazele astea unul nu m-a mai sunat înapoi că vrea cauciucuri. Ghiciți de la cine am primit follow-up-uri referitor la cauciucuri… exact de la primii trei care au întrebat inițial 😁.
Cum nu mai lucrez… la cauciucuri nu mai mă întreabă nimeni de asta. Dar a fost fun să le văd fețele uimite legat de prețurile cauciucurilor 🤣. Și mai fun este când uneori îmi aduc aminte și mai am și chef de mișto-uri. Mai ții minte când… efectiv discuția se încheie cu un mai du-te-n… zis din suflet 💪
Comentariu beton!35
Cei mai tari sunt prietenii pe care-i împrumuți cu bani o anumită perioadă. Dacă după ce trece perioada ai nesimțirea sa-i întrebi de banii tăi, te-ai nenorocit.
Comentariu beton!49
@Adi, banii ăia trece-i la foloase pierdute… goodbye, la revedere, ciao-ceau etc. Am vreo 700 de lei împrumutați la un prieten… de vreo 15 ani… Erau mulți bani atunci… da cam 90% dintr-un salariu lunar
Comentariu beton!18
@Adi: m-am lecuit de tipul ăsta de oameni. Am avut un prieten, mi-a cerut împrumut €300 în 2015, cu promisiunea că mi-i returnează-n 2016. Nu i-am văzut nici în ziua de azi. Ba mai mult, gunoiu’ ăla îl sună pe-un amic de-al meu în 2019 să-l împrumute cu €300. Amicul mă sună și mă-ntreabă dacă să-i dea banii sau nu. I-am zis că dacă n-are ce face cu €300 atunci poate să-i dea. Evident că nu i-a dat.
1. Nu cumpara. Mai bine din alta parte mai scump sj de la tine nu :))
2. Este normal sa vrei sa plătești preț întreg și sa beneficiezi de discount-uri la prețuri la fel ca și ceilalți clienți.
Asta dacă ai empatiei ,compasiune și GÂNDEȘTI.
Dacă susții, cumperi și nu te tocmești și cum se tocmesc unii la piata cu oamenii care stau in frig și se bucura la 1 legătura de pătrunjel “câștigată” in negociere.
Nu,prietene, n-ai câștigat doar ai profitat.
Fa deal mare cu Lidl/Carrefour/Profi etc., acolo ies banii fin țara.
Așa și cu “prietenii”.
00
1.Am vrut sa schimb acoperisul si am chemat un prieten care avea firma in domeniu. A masurat si mi-a facut o oferta. Am zis ca ma mai gandesc si am sunat la producatorul cu care lucra el si l-am rugat sa-mi recomande un dealer din Bucuresti. Am sunat, au venit , masurat si facut oferta. Era cu 40 % mai ieftin decat ce-mi daduse prietenul meu.
2.Am un prieten care vinde televizoare si aparate de aer conditionat. De doua ori am cumparat de la el. Ai sa razi, dar ca in alta parte gaseam mai ieftin.
Concluzia?
Multumesc, nu.
Prietenii sunt pentru spritz, atat.
Comentariu beton!79
@Daniel: ăia nu-s prieteni, ci amici.
Comentariu beton!44
Nu ar fi problema ca e mai scump. Vei fi lasat prieteneste la capatul listei ca de vei intelege ca are si alte comenzi si dupa ce va expira rabdarea ta de ce te tine 3 luni si nu raspunde la telefon, se va supara ca a facut prieteneste totul pentru tine si tu esti un nerecunoscator))))
Comentariu beton!36
@Daniel, veșnica propunere: „Pentru că ne cunoaștem și suntem prieteni îți fac o reducere…” , da’ i s-a blocat calculatorul pe adunare, este?😄😄
Comentariu beton!17
Vaaai, mi-ai dat cu demoralizarea in cap fix azi cand vreau sa lansez ceva dragut si ma gandeam ca primii care vor cumpara vor fi prietenii. In conditiile in care chiar stiu ca ce ai spus tu sus acolo e pe bune. Si eu am fost la un curs unde mi s-a spus: nu te baza pe prieteni, nu ei sunt cei carora te adresezi. Dar na, multumesc ca mi-ai adus in fata asta ca sa stiu cum fac strategia azi :))))
In rest: cumpar de exemplu toate cartile scrise de prietenii mei, merg la concerte si platesc bilet ( de multe ori sunt chiar organizatorul) Am incercat mereu sa cumpar de la prieteni chiar daca nu imi folosea produsul.
Comentariu beton!51
@L, ce frumos spui!
Cu multi ani in urma, cand eram tineri si necasatoriti, prietenul meu s-a apucat sa faca mobila din lemn, unicate, piese de arta (a fost elev al sectiei de sculptura din Liceul de arta) pe alocuri. A lucrat pentru cativa prieteni si cateva rude. Niciodata, dar niciodata, nu i-a iesit profit decat cat sa-si acopere tigarile pe care le fuma. Noroc ca a investit taica-su in aparatura necesara ca altfel lucra cu mainile goale. I-a facut mare placere ce a facut, dar intre timp s-a angajat, ca doar din asta nu putea trai. Si bineinteles ca in casa noi nu avem prea multa mobila facuta de el (am un pat la care procesul de fabricatie a durat vreo 8 ani, cateva etajere si niste sculpturi foarte expresive)
Si mai stiu un caz, un medic stomatolog, prieten cu noi si oarecum rude, la care mergem cand avem cate ceva de lucrat prin gura, care, ori de cate ori deschid portofelul imi face semn „tai-o de aici cu banii”.
Am un prieten care lucreaza la o firma de materiale de constructii. La un moment dat mi-a spus ca au o oferta beton la vopsea, diverse culori. I-am facut o lista cu toate culorile pe care am presupus eu ca le voi folosi si cand mi-a adus cutia cu vopseluri a spus ca sunt din parte firmei.
Sunt eu norocoasa, sau sunt ei fraieri?
Comentariu beton!116
Ai prins alte vremuri😜
@Jeni, prietenii tăi îs ca girafa, cîn’ o vede ardeleanu’: „așa ceva nu există!”
să vezi (că tot ai zis de lemn) cînd ești intermediar, ce frumos e; io vînd scule pentru lemn, așa că mai știu oameni; și vine un „amic” să-l duc la cineva, să-i despice niște grinzi de stejar vechi; scula care se folosește pentru așa ceva avea un preț de vreo 700€, așa că îi zic:
– îți vînd scula și clientul meu o folosește pe utilajul lui; cel mai frumos scenariu este cel în care îți taie lemnele, scula nu se deteriorează, tu îi plătești orele lucrate, el îmi plătește scula; daaaar, cel mai prost scenariu, și cel mai plauzibil dpmdv este cel în care scula se deteriorează în primele 30 de secunde iar tu rămîi și fără lemne tăiate, și fără 700€; te bagi?
– păi, cum așa!?
– păi da, că lemnele alea, după 30-40-60 de ani, au devenit ca piatra de dure…
-…..?
– stai să te iau altfel; ce faci cu cheresteaua?
– niște rafturi/mobilă, am văzut io pe un site de antichități!
– și cît ar costa să-ți cumperi ce ai văzut?
– niște zeci de mii de euro…
– deci?
n-a făcut nimic, evident
Comentariu beton!31
Vecina si prietene cu fii-mea,mie doar de buna ziua asa,medic stomatolog,mi-a extras doua masele si alte lucrari pe acolo ; costul mai mic decat radiografia…!
Mai exista prieteni ! Putini,dar siguri.
Avem si de cealalta categorie,dar nu se chiama prieteni.
Comentariu beton!16
Am prieteni de 2 feluri. Cei care îmi fac cadouri și cărora le răspund la fel și cei care nu îmi fac cadouri și le răspund la fel.
Legea lui Ohm.
Ești om cu mine sunt om cu tine, ești ohm cu mine, ohm mai vedea.
De dat bani împrumut nu dau dar daca cineva are nevoie și pot, îi dau definitiv. Nu dau pe datorie ;).
Comentariu beton!15
Prima: nu am niciun biznis, deci nu au ce produse să cumpere.
A doua: am prieteni cu cârciumi, dacă merg, plătesc ca orice client, uneori se întâmplă să primesc ceva din partea casei, la ocazii speciale.
Nu consider că oamenii au vreo obligație față de mine.
Comentariu beton!69
Am avut business, am facut prima afacere cu o cunostinta, iar dupa aceea hotararea a fost clara: si daca ceri 5 lei, ia ceva pe ce produs vinzi, pentru ca gartis il dai, de pomana e considerat.
Apoi am facut cu familia. Si mai prost. Pe undeva pe acolo se ascund niste asteptari de ambele parti care nu prea isi au locul.. si nici nu iai vor gasi finalizare.
M-am dus la localurile prietenilor mei, am platit cat era pe “meniu”. Am insistat la cei mai tineri sa le si fac vanzare, sa vada ei, cei educabili, ca se poate altfel.
Apoi am discutat cu o italianca stabilita intr-o statiune de munte, unde are un restaurant, intr-o piata. Italia gen, asa.. Vecinii ei de business nu au apreciat momentul cand iarna ea a avut spatiu interior ai ei nu. Asa ca au trimis controale, reclamatii, etc. Ce zicea femeia? Pai asa: si in Italia eram la fel – invidiosi si tematori, apoi a venit modelul din Spania unde au descoperit ca intr-un cerc restrans daca te unesti si ia fiecare un segment mic de piata, lucrurile merg mult mai bine pt toti. Se imparte profitul, dar e constant, e durabil, samd..
Deci na, mai avem mult pana departe..
Comentariu beton!35
Păi, putem să numim „prieten” un individ care așteaptă doar să-l ajuți tu, dar nu se gândește cum ar putea el să te-ajute? Ăla nu e prieten, e profitor!
Comentariu beton!59
Neața! Afacere nu am dar sunt în postura de cumpărător și beneficiar de servicii.
1: cumătrii și-au deschis un chioșc cu cafea (pt adulți), fresh, vată de zahăr și alte mărunțele pentru copii. De fiecare dată când CUMPĂRĂM ceva, plătim ca toată lumea.
2: frate-miu urmează să îmi facă zugrăveli și altele în noua casă. Nici prin cap nu mi-a trecut să îi propun să o facă moca. E timpul lui, experiența lui și mi se pare normal să plătesc pentru asta.
Have a nice day!
Comentariu beton!70
Cei care fac astfel de lucruri sunt de fapt pseudo-prieteni. Intre prietenii adevarati nu se intampla tiganii, e drept ca ai extrem de putini in jurul tau de-a lungul unei vieti – si depinde mult de tine sa stii sa ii alegi/pastrezi. Iar despre cel ce ti-a vandut computerul….bucura-te daca ai scapat de el.
Comentariu beton!29
Trist.
Eu sunt terapeut si desi nu fac terapie cu prieteni, deci nu-mi pot cere, ma roaga sa fac sedinte gratis pt oameni pe care ii cunosc ei… mi-am exersat mult asertivitatea cu ei 🙂
In schimb, una dintre prietenele mele si-a descoperit o super pasiune – olaritul. Sunt fana ei numarul 1 si cumpar in fiecare luna un produs de la ea 🙂
Comentariu beton!41
Am lucrat in vânzări. S-a nimerit in doua cazuri, sa se defecteze exact ce am recomandat prietenilor. Lot defect, nu stiu. Dar la cât am tras ca sa remediez problemele, ziceai ca eu le-am produs. Niciodată nu am mai promovat produsele firmei la care am lucrat prietenilor.
1. Prietenii ne ajuta cu recomandari. La rude, la alti prieteni si daca se poate si gratis. Un mare NU.
2. Am prieteni care au restaurante.
Merg, mănânc, plătesc ca un client normal. Si este perfect asa. Singura chestie aparte, nu mi se acceptă bacșiș.
Concluzia:
Niciodată afaceri cu familie.
Niciodata afaceri cu prieteni.
Comentariu beton!41
Am un prieten din copilărie (că eu doar în ăștia am încredere) care are un restaurant. De obicei îmi place să plătesc ce consum. Altfel, stau cu conștiința încărcată că trebuie să fac și eu un serviciu, nu ma simt confortabil, deși el o face din tot sufletul. Spun asta pentru că mi se-ntâmplă când merg la Craiova, pentru că el stă acolo, să trec pe la el, uneori consum mai mult și să nu-mi ia bani. Da’ îi las ceva pe bar și întotdeauna puțin mai mult
Comentariu beton!35
1. Prietenii mai ajuta cu ceva recomadari, mai cer cateodata ceva moca, asta e, nu putem castiga intodeauna.
2. De cele mai multe ori am platit pretul de lista, mai primeam cateodata un 5-10% discount, dar intodeauna eram primii informati de ce au adus nou. Pentru noi a fost suficient.
Comentariu beton!18
De ceva timp, mi-am propus ca de care ori o cunostinta/ amic apeleaza la serviciile mele sa o directionez catre alti colegi de-ai mei. Asta dupa ce mi-am luat cateva tepe, ca oamenii se asteptau sa lucrez pt ei pe gratis sau aproape gratis: iti dam noi de o cafea. Multumesc, nu-mi pot plati facturile cu cafea.
Cand particip la cursurile unei prietene insist sa o platesc, caci asa mi se pare normal, e munca ei.
Sa ma astept sa primesc gratis lucruri sau servicii de la prietenii sau cunostintele mele mi se pare lipsa de respect si functioneaza si in sens invers. Daca am simtit ca nu m-au respectat, iau distanta si gata.
Comentariu beton!23
OMG, mi-am amintit de perioada în care mi-am suplimentat veniturile din prăjiturit, decorat și alte chestii manufacturate, plătită doar de străini, ceilalți ( rude, amici) îmi replicau că ce mare lucru fac și ei ar face chiar mai bine dacă ar vrea 🙄 so, fără apropiați pe post de clienți. Sau replica memorabilă primită de la o cunoștință a fost: tariful orar al unui muncitor este de 10lei/oră, cum să îți dau ție cât ceri când în trei ore mi-ai rezolvat problema?! Dacă îmi place ceva și prețul este corect cumpăr indiferent de producător, bunul simț nu funcționează în ambele sensuri decât rar.
Comentariu beton!40
Nice. Am incercat sa fac un business cu o prietena si a fost bine ca mi am dat seama la timp si nu am facut nimic. Mergeam pe premosa ca stiindu ne una pe alta putem sa ne completam, dar apoi am vazut si diferentele si am zis stop
Comentariu beton!24
La fel, nu eu, soțul meu. O afacere cu gândul că 2 se vor înlocui unul pe altul la taraba, că nu poate unul singur sa stea de dimineață până seara, că banii aduși în firmă sunt pe jumătate pentru fiecare, etc. Și a dat seama la timp că celelalt se gândea deja cum sa l tepuiasca pe al meu… deși daca ar fi fost corect ar fi avut mult mai mult de castigat
Comentariu beton!16
Eu de obicei nu incurc ciorbele si platesc ca si cum as plati unui comerciant obisnuit
Comentariu beton!17
Sincer, îmi place când cineva (prieten/ă sau cunoștință) care vinde ceva mă tratează într-un mod mai special. Fie cu „un preț mai bun” (asta e o expresie furată de la greci), fie cu o bomboană, cu o măslină, cu o pralină. Gratuitate nu, doar dacă e cadou. De exemplu, acu’ de ziua mea, niște prieteni cu un magazin de încălțăminte mi-au făcut cadou o pereche de ghete. Să fie primit. Prieteni cu cârciumi n-am, însă dacă aș avea, nu mi s-ar părea nimic aiurea să plătesc nota ca un client oarecare. Măi, dar dacă n-aș primi un mic desert din partea casei, ei bine, aș comenta. Aș spune „auzi, prietene, tu ai fost în Grecia, da? (90% dintre prietenii mei au fost în Grecia). Ți-a plăcut faza generalizată cu desertul din partea casei, da? (n-am întâlnit pe cineva să nu-i fi plăcut). Păi și? Se poate așa ceva?”.
Glumesc. Ăăă, sau nu.
Se dezbate încă. Ce zici?27
Am cumparat si voi mai cumpara/alege servicii de la fosti sau actuali clienti. Nu am avut experiente negative. Daca intervine o defectiune, sunt intelegator, asa cum au fost si ei 🙂
La partea cu prietenii, asta cam asa este: de evitat sa faci afaceri cu prietenii, la mine experienta a fost amestecata
Nu am afaceri, si nici amici cu afaceri la care sa merg. Dar toata viata mea am dat bani ajutand prieteni sau familie si cam jumate nu mi-au dat inapoi. Mie nu mi- a. dat nimeni nimic nici cand am avut nevoie.
Comentariu beton!28
eu am fost invatat, in vremea cand eram si mai tanar, ca „afacerile nu se fac cu prietenii si familia…” si tot de aceeasi persoana am fost invatat sa platesc pret intreg lui pt un serviciu si vice-versa, sa fiu platit cu acelasi pret intreg pt un serviciu. la inceput, m-am suparat foc si para dar, acum ca am mai crescut, am inteles exact la ce se referea… De cele mai multe ori, ca sa raspund si la prima intrebare, serviciile pe care le-am facut (pe vremuri, instalari de windows sau mai stiu eu ce, cum mergeau atunci treburile) erau acompaniate de intrebarea spusa de tine „ce ba, tocmai mie imi iei bani?” puii mei, am pierdut si eu vremea la timpul ala.
Ca sa raspund la a doua intrebare, sunt onest cu prietenii mei pe considerentul „ce tie nu iti place, altuia nu ii face” si, ca atare, daca ma duc, par example, la un restaurant al unui prieten, platesc intreg. Ba, las si bacsis (in general, las bacsis daca sunt multumit de restaurant, aici, la tovarasu’, las orice ar fi, chit ca ii spun plusurile si minusurile) pentru ca asa mi se pare corect. Daca tot am ales sa il ajut, macar sa il ajut pana la capat.
Comentariu beton!27
Am afacerea mea de mai bine de 15 ani, ma indrept vertiginos catre 20. Pot sa spun ca nu doar cu prietenii, dar nici cu familia apropiata nu e bine sa amesteci lucrurile.
Vorbesc despre lucruri la trecut, in prezent nu se (prea) mai intampla.
Fie ei insisi nu mai apeleaza la produsele mele (ca sunt prea scumpe, fie prea cu mot, ori culmea le solicit si bani pe ele), fie eu le mentionez ca in acel moment nu le am pe stoc si dureaza pana sosesc (si tot eu le dau solutii si ii indrum catre concurenta).
Asadar cei care cumparau pentru firma, deci cu factura, nu uitau ca de fiecare data sa imi mentioneze ca vor pret special, cel mai mic, ca d-aia cumpara de la mine, ca ma cunosc, insa pentru produsul de top.
Cei fara factura nicio clipa nu si-au pus problema cum le scot eu din gestiune, asa ca de cele mai multe ori le dadeam din stocul de mostre. Si abuzau. Asa credeau ei ca ma ajuta.
Fara jena familia (de genul parinti sau stolul de cumnati/cumnate) solicita pe banda rulanta produse (vand manusi, comprese si altele asemenea). Desigur fara bani. Cum e aia sa ceri bani de la familie? De la familie, ma?!
Recomandari serioase nu mi-au facut niciodata.
Pana si colegii stiu ca daca au nevoie de un produs, il pot cumpara oricand e valabil, isi fac singuri pretul, factura, se plateste, il iau, ura si la gara.
Am insa amici / cunoscuti. Cu ei este cu totul alta poveste. Rezonam. Intelegem ideea si de vanzare si de profit si de ajutor, acolo cand e si cazul. Si ne atribuim respectul fara a fi solicitat verbal. Ii platesc, imi platesc, desigur ca orice discount e bine-venit sau bine-primit, dar culmea, nu este niciodata solicitat!
Un astfel de amic face mobila. Un prieten ma-ntreaba daca nu cunosc pe cineva. Ii recomand amicul. Stau de vorba. Ma suna prietenul: da’ ce scump e! Nu mai lua de la el, ca am eu unul ieftin! Desigur ca n-am renuntat la amic. Nu vad in pretul mai mare decat piata doar pretul per se, ci si calitatea, finetea, calitatea serviciilor pre si post-vanzare etc.
Am o amica coafeza. O prietena ma-ntreaba de una de alta. Ii recomand coafeza. Normal ca primesc telefonul post si mi se spune ce scumpa e, cum de arunc cu banii, stie ea pe cineva mai ieftin, mi-l recomanda. Iarasi aceeasi poveste. Nu conteaza ca in pretul cerut coafeza venea si acasa si la ora la care tu aveai nevoie.
Si tot asa.
Comentariu beton!53
Am trei prieteni.Ne leagă o prietenie de peste 35 de ani, prietenie trecută prin multe, care pentru cei mai mulți din jurul nostru pare din alte vremuri. Nu ne pierdem prietenii doar din vina lor, bine, așa ne place nouă să credem sau o spunem ca să dăm bine în fața lumii sau pe net, îi pierdem și din vina noastră.
Comentariu beton!40
1. În domeniul meu de activitate este o lege nescrisa: nu prieteni, familie, vecini. Am încălcat-o de nenumărate ori, tocmai pentru ca mi-am dorit ce e mai bun pentru ei si la momentul respectiv eu reprezentam ce e mai bun. Niciodată nu mi-au cerut sa le fac vreo reducere de onorariu, pe considerentul ca ruda, prieten, vecin. Dacă am facut-o, a fost strict alegerea mea.
2. Nu am foarte mulți prieteni care sa activeze în zona de business, dar pe aceia putini ii susțin. Cumpăr de la ei fără sa ma aștept la favoruri( dacă vin, le accept, dar nu le iau ca pe ceva de la sine înțeles). Mi se pare normal sa contribui și eu, atât cât pot, la bunul mers al afacerii ( chiar dacă într-o măsură nesemnificativa raportat la volumul activității lor).
Comentariu beton!20
Soțul meu are o mică firmă pe care a dezvoltat-o cu ajutorul unor cunoștințe care l-au recomandat clienților lor. Au facut-o pentru profesionalismul lui, asta e clar. Nu a fost ușor, dar acum e ok. Între timp au apărut „prietenii”, care tot îl zăpăcesc să se asocieze, că-i aduc și alți clienți, investesc etc. Dar cu munca..sufletul. Nici know how nu au, nu știu cu ce se mănânca jobul ăsta. Până să-i meargă bine nu s-au oferit, acum e coadă. Toți promit marea cu sarea. Băi, știi ce? N-am nevoie să devenim multinațională, mi-e suficient cum suntem acum. Ne vom mai dezvolta la nivel național, enough. Cică n-are perspectivă. Hmm..Mai vrem să și trăim , nu doar să muncim. Copilu’ nostru face programare, nu are nicio treabă cu afacerea noastră, deci n-are cine să o continue. Va continua cât va fi nevoie, până vom reuși să ne retragem pe undeva prin sudul Spaniei, să nu mai vedem frigul niciodată.
A învățat de la un fost șef, un grec super simpatic, care a luat țeapă de câteva milioane de la asociați, prieteni înainte de a ajunge la nivelul acela. Mr V i-a spus că în afaceri nu există prieteni , doar relații de muncă, punct!
La prietenii care au afaceri mergem cu drag, restaurant, cafenea, magazine și întotdeauna plătim prețul din meniu sau vitrină, așa ni se pare corect. Și lăsăm și tips, că doar e business, nu pomană.
Eu în schimb fac meditații moacă cu copiii prietenilor, dar chiar îmi face plăcere, nu e o corvoadă.
Comentariu beton!39
Ce mi-a plăcut asta cu retrasul la pensie in sudul Spaniei! Visul meu! Poate îmi iese! Mai am un pic de tras până atunci.
Comentariu beton!25
Si eu visam la pensie in sudul Spanie, dar la ce calduri au acolo in ultimii ani, incep sa reconsider optiunile… oricum, mai am destul pana atunci (din pacate)
Daria a făcut pregătire cu prietena mea, dar niciodată nu a plecat fără să plătească, deși ea insista că nu-i ia banii. Cu asta am spus tot.
Comentariu beton!12
Fara afaceri cu prieteni/cunoștințe, familie, țigani și popi. Never ever. Apelez la cunoștințe când am nevoie de ceva și plătesc prețul cerut. Daca sunt mulțumită ii recomand mai departe, daca mi se pare că am luat teapa, mă retrag și din relația profesionala, dar și din cea de amiciție. Bărbată miu e satul de făcut servicii pe moka. Când cere bani se schimba situația, prietenii brusc nu mai au nevoie de el, se duc in altă parte unde plătesc mai mult pentru servicii mai proaste. Nu o să înțeleg niciodată de ce, dar nu încetez sa mă minunez de fiecare data
Comentariu beton!26
ptr ca fac parte dintr-o categorie ,de-a lungu anilor am devenit groaznic de selectiva .
ca atare si la clientii pe businessuu meu fac la fel , aka pet sitting
1 – daca vine catre mine ii dau frumoasa replica …tu ai munci degeaba , nu , atunci eu de ce as facea-o …deci nu …darrr le dau un discount in general echivalentul a cam 20 ron per sesiune sau per cazare ( 30 ) in ro , aici in uk nu am inca prieteniii, plus aici astia nu apreciaza prea tare faptul ca tu ca amica faci ceva nice ptr ei , deci nu o sa fac neam discounturi pe nisha mea.
2 – de-a lungul anilor , hand made craft de la cunostinte ,am incurajat si am cumparat mici cadouri de la ele ptr altii/tele darrr daca depasea pretul pietii ( cam cunosc preturile pe nisa care ma intereseaza ) ma duc la alta taraba /stand .
este alegerea FIECARUIA cum iti evolueaza munca si timpul , eu nu sunt in pozitie sa ii spun de ce e scump al tau , e loc sub soare ptr oricine , spun frumos imi pare rau nu te pot ”sprijini” darr pot da un share , ma gandesc ca ajuta…si nu costa bani
Cel mai bun prieten al meu e mecanic auto. S-a întâmplat, evident, să trebuiască să fac câte una-alta la mașină. Am făcut mașina împreună fără remunerație.
În schimb, dacă el are nevoie de încă o pereche de mâini pentru o lucrare, atâta timp cât nu sunt la muncă, sunt cu el în atelier. Sau dacă are nevoie să merg 100+ km pentru diferite situații pentru care nu poate merge el, mă duc. Ori îi repar bicicleta, când e necesar. Nu că el nu ar putea/ști să o facă singur, dar nu are răbdare pentru asta.
La un moment dat i-am sugerat că poate ar fi bine să-i dau ceva pentru că își pierde timpul cu mașina mea. M-a trimis să iau o ladă de bere pe care să o bem la un grătar organizat tot de el… 🤷🏼♂️
Am un alt prieten care mă roagă când și când să îl ajut cu câte o traducere. Dacă e telefonică, o fac în timp ce bem câte o bere. Nu-i cer nimic, în situația în care alții cer zeci de euro pentru jumătate de oră în care traduc câteva cuvinte. Dar când am avut nevoie, s-a oferit singur să mă ajute, deși eu nu i-am cerut în vreun fel să facă asta.
Prietenia este (și) despre ajutor. În ce măsură ne ajutăm unii pe ceilalți, depinde de fiecare dintre cei care consideră „prietenie” o relație.
Comentariu beton!64
Am o prietenă de mulți ani, fostă colegă de facultate, care are o agenție de tursim. Vara asta am cumpărat un pachet turistic de la ea. Nici prin cap nu mi-a trecut să-i cer ceva moca, sau cu vreo reducere extra (prețul era oricum foarte bun). Mi-a fost suficient că găsisem un sejur așa cum voiam, și că ea s-a ocupat personal ca totul să fie în regulă.
Tot ea mă rugase, cu ceva timp în urmă, să o ajut să-și promoveze pachetele turistice. Adică ea îmi trimitea niște oferte, și eu urma să le trimit pe la colegii mei de birou și să le povestesc ce minunate sunt. Iar dacă știam și alți oameni interesați, să vorbesc și cu ei – dar pe larg, nu doar să le trimit oferta, că asta poate oricine. Am mârâit că n-am timp de așa ceva și că nu-s angajata agenției de tursim. „Ok, scuze” a fost răspunsul. N-a mai încercat de atunci. Îmi mai trimite uneori câte ceva (rar), „spre informare”. :)))
Nu-i înțeleg pe cei care vor lucruri moca. În baza a ce? Nimeni nu-ți datorează timp, energie sau alte resurse, doar pentru că ați bătut mingea împreună în fața blocului. A, dacă vreau eu să le ofer, e decizia mea. Dar beneficiarii vor fi persoane vulnerabile, gen copii, bolnavi, refugiați. Nu oameni care sunt bine mersi și-și pot purta singuri de grijă. Avea bunicul o vorbă: „fiecare trebuie să mănânce de unde aleargă.”
Comentariu beton!17
Am încercat și eu în asigurări și tocmai invers mi s-a comunicat să apelez la prieteni și ca să vezi nimeni nu voia… Am avut service dar toți așteptau doar fără bani ….
Am prietena care lucrează în cosmetica și ii spun ca vreau sa plătesc. Ea îmi face preț mai bun dar tot las ceva în plus.
Fix asa, mai ales cand business-ul tau e micut, la inceput, inca se clatina. Mai mult, iti transmit, cand te vezi cu ei, ca ei observa pe fb (de ex) ce faci tu si cum muncesti, carevasazica sunt cu ochii pe tine, dar nu-ti dau vreodata vreun like / share sau comentariu, sa nu cumva sa para ca te sustin public!
Dupa multisor timp, dupa ce habar n-au cum ai reusit sa rezisti si sa cresti, unii incep sa vina sa cumpere ce faci sau ce zici tu acolo.
Am – cred – o singura exceptie la ce zic aici – si atunci e clar unde si cine sunt prietenii.
Si da, noi cumparam de la prieteni, ba chiar insistam sa nu ne faca reduceri. Se aplica si la arta – tablouri, bilete la teatru etc. 🙂
Pentru prima intrebare ar trebui sa spun ca exista trei subcategorii de prieteni:
*prietenosii – cei care ajuta si asteapta ceva in schimb,
*rarisimii – cei care ajuta dezinteresat si
*capusele – cei care doar asteapta ceva, ca si cum lor li s-ar cuveni. Pentru aceasta ultima subcategorie am exemplul unora care nu suna tot anul dar isi amintesc de noi in decembrie, cand au nevoie de serviciile noastre (gratuit, ca doar suntem prieteni). Acestia din urma imi sunt atat de antipatici incat nici cu bani nu i-as mai primi.
Pentru a doua intrebare, parerea mea este ca fiecare efort trebuie (ras)platit mai ales daca vorbim despre prieteni. Din pacate, si la acest capitol suntem ghinionisti: cand am platit pretul pietei pentru serviciile de arhitectura oferite de un asa-zis prieten, ne-am ales cu cele mai amatoricesti / dezinteresate / in bataie de joc servicii pe care le-am fi putut primi de la cineva.
Comentariu beton!19
Am un amic bun cu restaurant. la el am iesit de foarte multe ori, i-am facut reclama intre toti pe care ii cunosc. Adevarul e ca ne face reducere cand mergem la el, dar si noi lasam spaga mai mare la ospatari pentru ca asa cred ca ne facem amandoi un bine. Plus ca sentimentul cand ajungi intr-un loc unde esti primit ca acasa este priceless.
Comentariu beton!14
De fapt, avand o companie de vreo 20 de ani, am invatat urmatoarele:
Niciodata nu angajezi prieteni (sau rude). Never ever.
Prietenii se vor simti intotdeauna deasupra colegilor, sint „preteni cu patronu”, se asteapta la tot felu de concesii, etc. Sint asteptari nerealiste de ambele parti, si relatia de munca nu functioneaza cum trebuie. Tu te astepti sa te ajute si sa faca ce trebuie, el se asteapta sa fie mai presus de ailalti.
Mai mereu rezultatul e dezamagire, poate din ambele parti. Asa ca fugiti ca de dreaq.
Am invatat asta „the hard way” si chiar nu merita. Daca omu are nevoie de ajutor n-ai decat sa ii dai bani cu deadline indepartat, in functie de cat iti permiti, iar daca totusi vrei sa ii dai un loc de munca, sa pleci de la premisa ca e posibil sa fie o sinecura si sa nu ai asteptari.
Comentariu beton!21
Am făcut pentru prieteni cu 0 adaos și chiar în pierdere de multe ori, nu mai fac nimic sau doar la preț integral exact ca la orice alt client. Deși prețul meu era imbatabil (evident, fiind fără adaos) mi-am auzit vorbe cât nu mi-am auzit de la toți clienții la un loc.
Una peste alta, prețul pentru prieteni îl fac acum cu gândul la un profit normal pe care îl am cu oricare client și îl tratez ca pe oricare alt client.
Eu prietenilor nu le-am cerut niciodată discount, dacă au dat bine, dacă nu, n-am comentat, consider că îi ajut consumând de la ei.
Prietenii poate te tepuiesc, dar cei dragi nu.
Ah, „cei dragi”, că tot e sezonul )) Cred că n-ai auzit de multele cazuri în care frații se înșală, se bălăcăresc și se târăsc prin tribunale (am avut în familie). Unul dintre avocați chiar a zis la un moment dat ceva de genul „atâta vă bateți pentru proprietatea asta, de parcă ar fi castelul Peleș!”
Comentariu beton!14
Depinde ce înseamnă „cei dragi”!
Dacă nu e și ceva cu magia Crăciunului sau măcar „să fim mai buni”, n-am făcut nimic
Ce cunoscut mi se pare scenariu. Noi am reușit sa ne înconjurăm de oameni care ne ajuta atunci când e nevoie. Dar asta nu a fost așa ne la început. Am avut o mulțime de experiențe neplăcute inclusiv cu oameni cărora le-am fost nași și “ eram” obligați sa ajutam ca doar i-am luat pe numele nostru , nu?
Când am spus stop, nu ne-au mai căutat niciodată.
N-am firmă, dar am consultanţă. Şi refuz, de o vreme, să mai ajut prieteni, pentru că prezumă din start că o s-o fac moca, iar eu nu (mai) sunt luată de sub pod. Mi-am f*tut jumate din viaţă şi sănătatea ca să ajung să am cunoştinţele pe care le am, eu nu mai fac nimic moca, dacă nu e femeie abuzată, copil maltratat sau alt caz social. Nu m-a câştigat nimeni la belciuge.
Comentariu beton!34
Am o prietena care scrie carti. Eu cumpar aceste carti, desi nu sunt genul meu, pentru ca e prietena mea. Planuiesc sa le dau cadou cui i se potrivesc, si poate daca acesti oameni vor aprecia cartile o sa cumpere singuri in continuare de la ea.
Nu m am asteptat vreodata sa mi dea cartea gratis si nici nu e normal la cat munceste la ele.
Eu mai dau sfaturi gratis prietenilor in domeniu meu, dar sub nici o forma nu accept sa fac (cu sau fara bani) ceva pentru prieteni, familie. Nu are cum sa iasa bine, doar o sa ne certam, suparam.
Prieteni=oameni cu care ai de a face numai la interese comune,am fost și sunt prietenă cu 2 vecine care nu m-au dezamăgit în 22 de ani de când locuiesc aici.Că ne-am mai contrazis,că n-am vorbit 1zi,2,o săptămână,dar în cămașa în care ne-am supărat,în aceeași ne-a și trecut.Dar ce te faci cu cei pe care i-ai cunoscut de o viață (în liceu) ,te-ai dus reciproc la nuntă,la copii când i-am avut și îți dau cu flit tocmai din cauza pandemiei,că nu există virus și tot așa?și după ce nu mai m-a căutat o vreme,îmi dădea de veste că murise accidental soțul ei,cu care era dealtfel în divorț. Și mă ruga să merg cu ea la notar ca martor la moștenire…i-am spus nu ,doar fiindcă nu merita efortul,oricât i-aș fi apreciat fosta familie. Iar ca să fiu cinstită cu tine, Mihai,anul acesta am asistat la decesul unei prietene care mă tundea acasă,copilul ei fusese coleg cu fata mea cea mare,ani buni m-a tot tocat de cap cu documente de CES ,dar nu mi-a spus niciodată că și copilul ei are ADHD ,cu certificat,am aflat tot eu de la școala în care mai e fata mea dar din care copilul ei plecase demult.CES= cerințe educaționale speciale,la care se încadrează copii cu probleme de sănătate.
Am un amic pe care il ajut din suflet să isi termine casa, el ınsuși fiind bun meseriaș, dar nu are timp.
Deși nu am intenționat sa ii cer bani, el a insistat, drept urmare am acceptat pentru ca el nu se simta cumva obligat sa îmi întoarcă serviciul.
Trăiesc într-o așezare norvegiană cu vreo 300 de locuitori. Spre exemplu la targul de Crăciun vin si locuitori de la zeci de km ca sa cumpere de pe tarabe pentru a incuraja/susține producatorii locali, choar dacă la market sunt muuuuult mai ieftine.
E o diferența de atitudine care in Romania e greu de înțeles, după epoca de glorie in care erai fraier dacă nu furai ceva de la muncă. Noi trebuie să facem o fușăraie, ceva care sa ne dea sentimentul că l-am păcălit pe celălalt.
Am și un amic, român, care a venit într-o sâmbătă să ii dau vreo suta de euro, pentru o săptămână. Au trecut vreo trei si ma sună sa îmi spună că el banii ii are, dar nu are cum sa vina sa mi-i aducă, din motive de baterie la mașină. Evident, ajunge la magazinul dedicat pentru a-și cumpara vodcă 😢
Comentariu beton!18
Da’ la voi nu s-au inventat cardurile și aplicațiile pentru plățile online?
Cu prietenii și familia ești mereu pe minus ! Dar cine mai sta să calculeze ? 🤣.
Eu chiar pot sa si exemplific la treburile astea.
1. Am o prietena care pune gene – m-am dus sa isi dea talentul la examen pe ochii mei, desi eu nu port gene false. Am avut albul ochilor vanat 2 saptamani.
2. Am prietena al carui sot are o mica cafenea cocheta de cartier, am fost cand a deschis-o si am platit atat cat tre si am dat si tips sa ii mearga omului bine. Revin din cand in cand cand sunt in zona.
Deci eu as sustine afacerile prietenilor mei atata vreme cat sunt afaceri ok, cu care eu rezonez sau consider ca au servicii in regula.
O zi frumoasa!
Recent am decis cu prietena mea să facă un mic business din pasiunea ei, pictura. Face portrete, avem o pagină de Facebook și încercăm să le vindem. Cele mai puține comenzi au venit de la „prieteni”. Eu nu aveam așteptări, căci știu cu blogul cum e, nu mă citește vreunul dintre ei, dar apoi au pretenția să le fi zis personal anumite lucruri pe care le-am făcut publice pe blog – un eveniment, o reducere, o ceva – însă ea a fost puțin mai dezamăgită. Au fost unii care doar întrebau prețul și, deși nu e un lucru scump, atât. Ar fi vrut, foarte probabil, să le zic ceva de genul „pentru tine e gratis, fratele meu”. Meh, no. E o lecție bună pe care mă bucur că a învățat-o acum, ca să fie mai puțin dezamăgită în viitor.
Buna dimineața. Mi se pare firesc ca eu sa fiu primul client plătitor al prietenului/rudei care are o afacere și să l și promovez.
Ca idee: o ruda și-a deschis glamping in zona natală. De nenumărate ori m a chemat să îi văd afacerea, sa îmi dau cu părerea și să stau. Bineînțeles, gratis. Ei, eu la gratis am zis stop.
Până la urma omul a văzut că vorbesc serios și a acceptat să îmi ia banii.
A meritat toți banii și o să mă mai duc, mai ales că cer copiii :))
Prieten sau cunoștință, îi cumpăr produsul și dacă îmi place sau cred că le ar placea altora, dau sfara-n țară.
Mie lucrurile gratis nu mi plac. Îmi dau un sentiment de impostură.
Comentariu beton!18
Business n-am, dar sa ai pretentia ca toti prietenii sa ia de la tine doar de dragul tau e ca obligatia sa vina la nunta ta ca ai fost la nunta lor. Ca sa ramai prieten, mai bine ii lasi libertatea sa zica nu si sa ramaneti ok.
In schimb, la 2, chiar am devenit prieten cu niste oameni prin afacerea lor si o aleg cat de des pot, in pofida altora (e o cafenea). Cand calitatea a fost mai scazuta (rar) sau aveam chef de altceva, schimbam. Ei, poate din prietenie, mi-au dat un discount simbolic (10-15%).
Daca stai sa te gandesti, cand le pui pe cele doua la un loc, castigi un client fidel si un promoter: are libertatea sa se fidelizeze singur, iti da feedback gratuit si poate aduce si alti oameni. Discountul de 10-15% e acoperit de volumul pe care ti-l poate aduce acel prieten. Deci da, eu le-as da discount-uri anumitor prieteni, dar nu la schimb cu o pierdere pentru mine. Si ma astept ca prietenii sa inteleaga asta.
Cu vreo cativa ani in urma, o prietena ma suna sa ma roage sa o ajut (psiholog fiind, eu), pentru ca fiica ei de clasa a opta, a cam luat-o pe aratura (un pic mai mult decat se intampla cu adolescentii, in general). Nu voia sa stie copilul ca vorbeste cu mine despre asta (ar fi pus paie pe foc!!!), doar ca…nu stia de unde s-o apuce. Ne-am intalnit, fata in fata, am vorbit si la telefon de cateva ori (si nu cate cinci minute!), mi-a multumit si…asta a fost! OK! Nu stiu daca stiti, dar, ca psiholog este nevoie sa ai, in fiecare an, un numar de credite, pe care le acumulezi parcurgand cursuri, contra-cost, trebuie sa platesti diverse taxe, etc., etc…Buuun! Prietena asta a mea este foarte talentata la hand-made-uri si, in preajma zilelor de 1-8 martie, m-a invitat sa vad si, eventual sa cumpar obiecte facute de ea, pentru a le oferi, cui aveam eu de gand s-o fac. Ma credeti ca nu mi-a lasat nimic la pret si ca nici macar un cercel nu mi-a dat gratis?!? Munca ei se vedea, a mea era doar…vorbe! Nu ca as fi vrut (inainte de treaba cu gablonzurile) sa-i cer vreun ban, dar…ma asteptam, macar la o mica reducere…Cam asta este treaba…Am si prieteni care fac lucrurile asa cum cred eu ca ar trebui sa fie intre prieteni, dar, asta mi-a ramas in minte!
Comentariu beton!23
1, N-am. Dar colaborez cu o casa de licitatii pe un domeniu care e pasiunea mea. Imi informez amicii cu aceeasi pasiune cand apare ceva interesant. Unii cumpara, altii prefera din alta parte desi e mai scump. Nu ma afecteaza dar ma amuza.
2. Nici aici nu prea am. Dar daca as avea un amic cu restaurant/bar unde sa fiu multumit de calitatea serviciilor, atmosfera, preturi, as deveni client fidel. Mai ales ca mi-e amic. Nici nu m-as gandi sa nu platesc, tot ce as aprecia ar fi sa pot rezerva o masa mai buna daca e vreun eveniment sau ceva simiilar.
Treaba cu prietenia e relativa si subiectiva. Unii sunt prieteni doar cand au nevoie de ajutor sau favoruri. In alte cazuri, si atunci e mai trist, poti sa consideri prieten un om si sa afli ca te vede doar o cunostinta, care n-are „obligatii”.
Eu nu imi ajut prietenii in chestii „lumesti” si nici nu astept ajutorul. Mereu am cautat prietenii „pure”, bazate strict pe simpatie reciproca si rezonanta emotionala. E ceea ce grecii antici numeau philia. Nu am foarte multi prieteni ce-i drept. Dar putinii pe care ii am stiu ca nu pot apela la mine decat pentru suport emotional.
Da și da. Am ajutat și am fost ajutat de către prieteni. Ofer amicilor sau oricărei persoane de bun simț (uneori simplă persoană) posibilitatea de a cumpăra vinuri sau spirtoase cu reducere. Dar, apropo de ce spui tu, vine un tip de la Deliveroo, aveam de livrat ceva vinuri, îmi dau seama că e român, vorbesc cu el și îmi confirmă. Voia și pt el ceva vin de desert, îi spun relax de preț că ti-l dau cu reducere. Încântat, mulțumește și ghici ce mă trezesc și a doua zi cu el și îmi spune direct că vrea reducere. Îi ofer și a doua oară și vine iar a treia zi și s-a supărat că nu i-am dat reducerea la fel de mare. I-am și spus că dacă face un obicei nu îl pot ajuta mereu. Da, știu sunt mână largă și ajut pe oricine. Evident că știu să spun și stop, aaa să nu uit mai sunt și atârnătorii. Rasă specială, de cele mai multe ori stau și așteaptă sau sunt foarte lingușitori. Am amicul cu inghețătărie sau biroul meu pe perioada când sunt pe plaiurile grădinii maicii domnului, mereu plătesc și mereu aduc clienți și tot mereu savurăm (cu el) sticle cu vin.
Una din prietenele mele bune este medic stomatolog. Mereu mi-a facut reduceri sau mi-a lucrat pe gratis desi eu insistam ca ma simt prost daca nu ii platesc, asa ca incercam sa ma revansez fata de ea cu o cina in oras, bilete la un eveniment etc.
Am recomandat-o prietenilor mei tocmai pentru a o ajuta sa isi creasca business-ul, dar majoritatea prietenilor mei (care nu erau prieteni directi cu ea) au fost revoltati ca femeia le-a cerut bani pe lucrari. Mai mult, una dintre amicele mele, dupa extractia maselei de minte, i-a zis doar “merci, dau un shot in centru vechi daca ne vedem pe-acolo in weekend” si a plecat.
Sa mai spun cat de prost m-am simtit ca i-am trimis acesti oameni pe cap?
Comentariu beton!20
Iote, eu am mica mea firmă de suport tehnic. Bogat nu o să fiu niciodată, dar nici de lipsă de lucru nu mă plâng. Treaba merge de ceva ani, de-a lungul vremii s-au dezvoltat niște mici reguli de bună vecinătate cu prietenii:
1. Vrei sfat, consultanță, e gratis. Vrei un șurub, e pe bani, că nici la mine acel șurub nu a apărut din o dimensiune paralelă, am dat bani să existe pe stoc. Da, au fost multe discuții, bine mă, dar tu ai încărcătoare de laptop grămadă, fix mie îmi iei bani? Da omu, fix ție. Dacă vreau să fac cadou timpul meu, sculele mele, lasă-mă să decid eu despre asta, nu tu. Te porți de parcă ți se cuvine, brusc o să observi că sunt foarte greu de găsit.
2. Dacă vrei să te ajut cu o chestie pentru tine personal, e gratis în limitele posibilului. Dacă tu faci zece lei de pe treaba aia, e altă poveste – și eu trebuie să fac un leu de acolo sau contraserviciu. Dar atenție, dacă noi ne înțelegem la o chestie, eu îți rezolv acum pe loc problema aia la clientul X, dar tu mergi și vezi de problema mea la clientul Y, apoi mă țin doar eu de înțelegere, e simplu – nu o să mai fie alte înțelegeri. Îți doresc în continuare succes, doar că nu voi participa la sponsorizarea acelui succes.
Toate astea au dus la faza să fiu etichetat drept profitor de multe ori. Că Atti tot timpul se uită să îi iasă ceva. Nu prietene, doar cred că cele mai bune relații sunt alea unde amândoi câștigă ceva. Iar acel ceva nici măcar nu trebuie să fie material, dar trebuie să existe „ceva”!
Comentariu beton!17
Am invatat candva o vorba, care din nefericire se adevereste: sotul se cunoaste la divort, fratii la mostenire si prietenii la nevoie. Am incercat toata viata mea sa nu depind de nimeni si sa fiu atenta la semnale, iar cand am sesizat ca relatia este doar unidirectionala, m-am retras si retrasa am ramas, nu mi-au simtit lipsa. Desi inainte faceam lucruri( mai mult sau mai putin importante dupa parerea lor) am observat ca nu erau apreciate si ca era normal sa le fac doar eu, am decis sa opresc aceasta disponibilitate. Nu mai spun ca dusi au fost. Singurul lucru de care imi pare rau, este ca felul meu deschis si de a ajuta neconditionat, s-a dus pe apa sambetei. Acum daca am de oferit ceva, o fac doar acelor persoane pe care nu le voi revedea vreodata.
Comentariu beton!16
Am atatea povesti cu asa zisii „prieteni” /familie.
– Oamenii accidentati, bolnavi in spital sau acasa. I-am ajutat cum am putut mai bine. Avut grija de ei, dat mancare ca la benelusi…
Cand eu insumi a trebuit sa fac o operatie, nu m-a vizitat nimeni, nu m-au intrebat daca am nevoie de ceva. Cand am intrebat daca ma poate duce cineva acasa cu masina (pentru ca era fix dupa operatie), m-au intrebat daca nu pot folosi autobuzul….
– Mi-am cunoscut sotul printr-o fosta prietena. De ce fosta? Eu m-am casatorit, relatia ei cu X-ulescu, prieten cu domnul sot n-a rezistat. Am ajutat-o mult si pe ea, nu mai conteaza cu ce. Dar mi-a spus la un moment dat ca ea are mai multa experienta la barbati si ca ea ar fi trebuit sa se casatoreasca inaintea mea 🤷♀️. A mai facut apoi si altele si mai rele, de era sa-mi puna bete in roate pentru ca il urmarea pe fostul ei iubit, se ducea la familia lui … si aici vorbesc de plimbat prin mai multe tari, nu doar intr-un oras. Si acum ma mai intreaba fostul ei prieten daca mai tin legatura cu ea. NU.
– Am si eu o amica care scrie carti, i-am cumparat toate cartile si imi place ce scrie. Cand ne mai intalnim din cand in cand imi face cinste cu ceva de baut. Deci se mai poate si altfel 😀
Lista e lunga, dar intotdeauna am zis: Sa fie si cel mai mare dusman al meu si eu tot l-as ajuta daca vad ca are nevoie. Si nu, nu aberez.
Comentariu beton!14
De regulă evit să combin afacerile cu prieteniile.
Până în 25 ani, mai colaboram / prestam gratuit pentru diverși prieteni. Cu timpul nici măcar amici nu mai suntem.
Singurul client real și bine plătitor pe care l-am avut extra joburi pe partea de elearning a venit de la o fostă colegă. Mă sunase de 2-3 ori să-i povestesc câte ceva despre programul folosit și la un moment dat mi-a propus dacă nu-i mai bine să le fac o ofertă că sunt mai mulți care vor să-l învețe.
Pentru prieteni cum a fost menționat și mai sus, gratis este doar consultanța. În ultima vreme sunt foarte protectiv cu timpul meu liber, e destinat în primul rând copilului, câinelui și apoi mai vedem ce și cum.
2. Nu prea mai am prieteni cărora pot să le fiu client. Mulți dintre ei au firme de training / consultanță și eu nu sunt în postura să cumpăr așa ceva.
De 1-2 ani însă, copilul s-a super împrietenit cu un chelner de la Trattoria Verdi, se salută mereu, se iau în brațe, etc.
Când dau comanda la pachet încerc mereu să-i las ceva, chiar dacă doar ridic o pizza spre exemplu (5-10 lei).
Când mergem în restaurant mai mereu ne oferă discountul lui și de obicei compensez printrun bacșis mai mare, gen 20 lei pentru 110-130 consumație, cât să compenseze și reducerea oferită de el.
Încă nu știu cum să gestionez asta 😀
Citind cele de mai sus îmi dau seama că am fost tare norocos 🙂
Pare genul de post la care să recitești comentariile când vrei să recomanzi pe cineva sau să faci vreo afacere cu vreun prieten :))
Am o amică ce face prăjituri şi torturi şi o alta care făcea bijuterii handmade. Niciodată nu mi-ar fi dat prin cap să le cer să-mi facă pe gratis sau cu reducere. Că au oferit ele reducerea e altă poveste.
De partea cealaltă, în perioada în care făceam fişe auto le-am rezolvat la câțiva prieteni apropiați fişa pe gratis (asta era procedura în clinică, şi alții făceau la fel). Păi nu s-au trezit coleguți mirați că lor nu li se face moka?
În rest am oferit sfaturi medicale gratis de m-au durut degetele, fără a cere nimic la schimb. Partea bună e că în pandemie se puteau da consultații de telemedicină, aşa că toate sfaturile astea le introduceam sub formă de consult la distanță, eliberând scrisoare medicală şi tot tacâmul. Şi eram plătită pt ele de către CAS, cam 30 de lei de fiecare, dar orişicât.
1. Am avut, dar din păcate nici măcar vecinii nu cumpărau de la mine.
2. Tot timpul merg către afacerile micuțe sau mai mari locale, fără nici o pretenție, iar pe cele ale prietenilor le promovez oricum, iar dacă am nevoie de ceva, la ei apelez prima dată.
Din păcate, noi ca nație ne bucurăm când moare capra vecinului, deci rușine să ne fie, căci în loc să ajutăm, punem bețe în roate și apoi ne întrebam de ce nu funcționează nimic în țara asta.
Depinde de fiecare ce intelege prin prieteni.
Pentru mine prieteni sunt aia pe care la 2 noaptea daca ii sun, in 5 minute sar in masina si vin sa ma ajute la nevoie. Am putini prieteni. Restul sunt cunostinte, amici, etc.
De prieteni nu am fost dezamagit inca desi e posibil sa se intample. Never say never.
Da, au fost momente cand am fost refuzat de prieteni insa de fiecare data a existat un motiv pe care l-am inteles. Si asta face parte din prietenia noastra.
Iar cu prietenii regula nescrisa intre noi e sa platim orice macar la costul „de productie”. La noi prietenia se vede atunci cand ai o urgenta, o problema si te ajuta cat poate fiecare. Atat eu cat si prietenii mei nu ne „taxam” extra insa niciodata nu cerem nimic gratis chiar daca uneori se ofera si se primeste. De regula se accepta gratis doar chestii minore, care implica putin timp si doar „manopera”, nu si alte materiale sau resurse.
Cand ne recomandam unii altora nu spunem niciodata „X e prietenul meu si te rezolva/are grija de tine” ci „cunosc un medic/instalator/mecanic/ITst … bun, nu stiu daca e disponibil sau te poate ajuta dar poti sa suni sa intrebi” si invers nici celui pe care il recomand nu ii spunem „vezi ca vine Y ai grija de el si fa-i un pret special” ci „vezi ca i-am dat numarul tau lui Y” si, daca merita persoana, adaugam si „daca ai timp si poti sa il ajuti fa-o”!
Cu restul lumii e valabila zicala „facerea de bine e … de mama” !
Am renuntat de mult sa imi pierd timpul cu cei care nu merita si nu apreciaza.
Daca o data sunt nesimtiti sau nu apreciaza atunci nu le mai raspund niciodata.
Comentariu beton!12
Îți pot da un alt exemplu: voiam să devin comerciant.
Intru în contact cu o rudă care deja era în treabă. Fac firmă, o înregistrez, ANAF, toate ălea, mergem & ajungem în București dimineața la complexul Europa (am înțeles că l-au demolat), să vedem, să cumpărăm.
Cumpăr geci, șosete & mănuși – eram la începutul toamnei & ne întoarcem acasă.
În timp, reușesc să vând câteva din fiecare.
Mă duc temporar să văd ce face ruda asta, avea locul (taraba să zicem) într-o altă parte a pieței și văd că a luat perechi de ghete. Una-două, îl întreb de unde le-a luat (cred că tot din Europa sau Dragonul Roșu, dar nu știam/văzusem). Voiam să mai stau de vorbă, pe lângă ghete, să intreb cum face calculele (costurile, benzina, darea la stat, locul de depozitare a lucrurilor nevândute pe sezon etc; erau niște chestii pe care eu nu le știam pur și simplu).
Ce-mi răspunde: „Aaa bă Sebi, ce dracu mă, nu pot să-ți spun de unde le-am luat, că suntem în concurență.”
M-a luat de jos sictirul ăsta, rău de tot. Repet, eram novice, nu știam capitalism de gheșeftar, mai aveam & alte nelămuriri pe lângă ghetele ălea afurisite, practic depindeam de ruda asta să mă ajute și pe mine, nu eram un neica-nimeni, nu eram un străin.
Orice plan pe termen lung pe care voiam să-l facem împreună s-a dus dracului. Am mai stat câteva zile dar am pus stop. Am închis firma & toate ălea le-am dat altcuiva pe prețul de bază (adică prețul pe care le-am cumpărat din Europa, fără adaos pentru benzină sau alte cheltuieli) și… am dat la revedere capitalismului.
Am vrut și eu să încerc să-mi depășesc condiția & ruda asta, pe motiv de competiție, nu a vrut să mă ajute și, eventual, să facem impreună mai mult într-un viitor care nu s-a mai materializat.
Introspectiv, în capul meu, măcar m-am înțeles cu cel care mi-a cumpărat lucrurile (cei drept, pe prețul de bază, bine că nu mi-a cerut discount).
De atunci, votez numai PSD…
Prin natura profesiei, sunt medic, cunoștințe sau prieteni îmi cer consultații și, în funcție de caz, încerc să îi ajut, măcar cu o opinie, un sfat sau o recomandare de coleg de specialitatea potrivită. Evident, nu se pune problema de vreo recompensă de vreun fel.
Doar dacă încep abuzurile sau pretențiile nepotrivite, încerc să-i explic individului că timpul acordat și știința din spatele „micii” noastre discuții sunt munca mea și dispun de ea cum cred mai bine. A doua oară în general nu mai vine, ba chiar mă scutește de alte interevenţii.🙂
Apropo de asta, eram rezidenţi, eu și prietena mea de atunci, acum soţia, și ne tot agasa pe hol o vecină, că i doare, că nu îi e bine, că… Ne aștepta efectiv pe hol cu ușa deschisă.
I-am sugerat o dată, de două ori, să meargă la medicul de familie, ea nimic. E departe, costă… tot tacâmul.
Într-o zi, amândoi cu cumpărături în brațe, obosiţi, în hol, vecina: Domnu’ doctor, doamna doctor, nu pot să respir și tușesc, vai de mine!
La care: Dezbrăcaţi-va, doamnă, să facem o consultaţie ca lumea!
De atunci, când treceam prin hol, ușa ei se închidea cu zgomot…
La prietenii buni, medici de alte specialitate, apelăm cu încredere, pentru că știu că mă pot baza pe ei, la fel cum reciproca e valabilă. Dacă ar trebui să deschidem un business medical împreună, probabil ar fi înțelept în numele prieteniei noastre, să nu o facem.
Cu prietenii de alte profesii, dacă știu că discuția presupune mai mult de 10 – 15 minute, sau să se uite pe niște acte de specialitate (o consultație juridică, de exemplu, sau un proiect), îmi e cam jenă acum să îi bat la cap. Mai de mult, când stăteam prost cu banii (și noi și prietenii eram începători), îmi mai permiteam, de voie, de nevoie.
Acum aș prefera un contract cu clauze clare pentru toți, ca să știm cine cui cât datorează. E mai sigur și cu mai puține bătăi de cap.
Comentariu beton!17
De la un fost coleg de facultate am cumpărat toate PCuri, laptopuri, imprimanta. Mi-a pus lucruri bune, a făcut reducere de coleg si m-a ajutat de fiecare data cu softurile, recuperări date.
Iegzact. Aia e o relație sustenabilă. Amândoi au de câștigat.
1. Aveam o casa mare la Sinaia si o pensiune la Bușteni. Un fost acum prieten mi-a închiriat pensiunea pentru un Revelion și a venit cu prietenii de la serviciu. Prețul a fost cel standard, nicio reducere, dar au fost cei mai pretențioși clienți din viață mea. În fiecare zi au avut cerințe speciale și separat și împreună. Apoi, acest fost prieten, în fiecare iarna, de câteva ori venea la mine la Sinaia gratis, normal, cu familia. Peste câțiva ani, a plecat din țară, mă suna doar când avea nevoie de ceva prin Ro. Pana la un moment dat când a vrut sa ii transport eu niște mobila (a mea) pe care o aveam într-un depozit, la fosta lui casa, sa o instalez acolo, sa o las câteva luni ca sa vadă dacă merge sa o închirieze așa (casa) și apoi eventual ori sa o las lui ori sa o iau înapoi. Mobila pentru trei camere. Totul gratis. Ca mai apoi sa aflu ca el era în Ro atunci, dar nu mi-a spus doar ca sa fac eu totul. Cum ziceam, fost prieten.
2. Il am pe Nasu, are firma de Inchiriere auto si mobila pentru evenimente. Ultima oară, acum 4 ani, i-am cerut o duba sau un Logan Van sau break pentru ca mă mutam. A zis ca îmi da, sigur. Nu mi-a cerut bani, nu i-am oferit bani. Dar m-a rugat sa mă duc sa ii cumpăr de la unul de pe okazii, un set de anvelope de vara, ceva ieftin și vechi. I-am luat altele, tot sh, dar Michelin și am plătit eu diferența dintre ce voia el și ce am luat. În ziua în care trebuia sa mă duc sa iau mașina, am ajuns acolo și mașina nu pornea, era plina de rugina, părea ca nu mai era Folosita de câteva luni bune. S-a făcut ca nu știe, ca băieții etc. I-am zis mersi și am plecat. Încă suntem cei mai buni prieteni. Dar de atunci nu mai cer niciunui prieten sa mă ajute sau sa fac vreo afacere cu ei.
Zilele trecute am discutat cu o cunoștință despre manichiura pe care o are, cât de des o reface, la ce preț (eram curioasă pentru că mai auzisem pe cineva recent că plătește 80 lei). Surpriză, tot 80 lei, merge tot la o lună, o lună și ceva.. Așa că am interpelat-o pe fata care îmi face mie unghiile și pe care am ajuns să o consider prietenă între timp (ne cunoaștem cam de 4-5 ani și am interacționat și discutat mult mai mult pe măsură ce a trecut timpul) de ce lucreaza ea pe mere. De ce la ea costă 50 lei dacă toată lumea cere mult mai mult? Răspunsul ei „ha ha, stai tu liniștită, am crescut si eu tarifele de mult, asta este oferta pentru tine”. Iar eu apelez la ea la cel mult 3 săptămâni.
Desigur, asta este excepția care confirmă regula, sunt absolut convinsă
Comentariu beton!12
Eu am îndepărtat din viața mea, încet încet, sau mai abrupt, după caz, câțiva prieteni care sunt pe principiul nenunțat că prietenia e degeaba daca nu aduce beneficii. Daca nu ai o învârteală, o cumetrie, o pila o afacere, un beneficiu ceva, orice, material, de pe urma prieteniei, pentru unii e inacceptabil. Nici măcar nu sunt conștienți de asta. Am păstrat 2 prieteni buni. Cu care nu fac afaceri, nu ne vindem reciproc chestii, nu ne împrumutăm decât în cazuri excepționale, etc. Dar dacă au nevoie de mine, sau eu de ei, suntem acolo, fără condiții și așteptări.
Prieteni…hmmm. Cel mai bun prieten al meu din facultate. Eram ca fratii, intre el si frate-miu’ nu erau diferente. Pana cand m-am intors fara sa anunt din delegatie si era sub si in prietena mea de atunci. Deh, probabil era nevoie de ceva caldura, stiti, incalzirea costa si atunci, 2007, ca si acum, iar ei erau inca studenti, eu deja ma angajasem. Nicio problema, m-a scapat de o belea, ca altfel cred ca o luam pe dansa de nevasta. Win-win, doar ca de atunci au fost cu ignore amandoi.
Cazul 2, frate-miu’. Rugat sa ma ajute sa car ceva mobila care venea de la dracu’n praznic, seara, si nu avea omul cum sa stea, o lasa in fata blocului si gata. Imi promite ca vine cand, ce sa vezi?, ajunge masina si el imi spune ca ajunge dar mai are treaba pe la Casa Presei, cand eu locuiam in Militari. A doua, tot cu el, voiam sa imi iau casa cu prima casa etc, intr-un complex ANL. Asta ca stie pe unul, care ma poate ajuta cu tot tacamul, etc. Ala imi cere 1000 eur, spaga. Na, m-am imprumutat si i-am dat. Dupa 6 luni, tot ala vine si mai cere inca 5000, tot eur, sa mearga mai repede dosarul. Am zis pas. Am mai recuperat ceva? Nu! Mai fac afaceri cu el? Evident ca nu! Platesc pentru orice, nimic nu e gratis,
prima: eu n-am, dar are lumina vietii mele, primul raspuns dupa ce ii spun pretul este : ba, esti nebun, cum sa-ti dau atat? cu toate ca pt prieteni face pret minim, asta e.
a doua: da, intotdeauna daca am un prieten care face/vinde ceva incerc sa iau de la el, chiar daca as putea sa cumpar mai ieftin din alta parte, consider ca fac o investitie in bunastarea lui…se simte el bine, o sa ma simt si eu mai bine. nu cumpar bere decat de la magazinul de langa casa, asa cred eu ca il sustin pe micul comerciant de langa casa mea, as putea s-o iau (mai ieftin) de la un supermarket, dar asa vreau eu.
mai e si a treia: angajezi/iti pui obrazul pt prietenii tai la o angajare? da, dar am avut si multe dezamagiri…cea mai grea: am pierdut o prietenie de 20 de ani pt un rahat de program furat din calculatorul sotiei. totusi continui si acum, poate un pic mai selectiv acum.
Am pe văru-meu, mă rog, unul dintre ei, bișnițar imobiliar de ocazie, adică a pus mâna întâmplător pe un teren și s-a apucat de făcut case. L-am ajutat cu partea de electrică, deși nu sunt autorizat, dar na, am școală în domeniu. Mi-am mâncat zile de concediu să-l scot din rahat, e drept că a și cotizat pentru asta, dar a devenit obișnuință: „Hai, bă, că am două duplexuri de terminat, iar m-a lăsat baltă Costică”. Costică fiind electricianul autorizat cu care colaborează, dar Costică mai are și alte lucrări și atunci intervin eu. Anul ăsta am rămas fără zile de concediu și i-am zis că nu mai pot veni decât eventual sâmbăta, dar nu e ca și cum aș fi de serviciu pe fiecare weekend. O lună am mers în fiecare weekend, apoi i-am zis că nu mai pot. Și apoi am avut nevoie să-mi „împrumute” un instalator autorizat care să-mi pună în funcțiune centrala pe GPL la moșie. „Nu pot, vere, nu am de unde, Mihăiță e ocupat, am cinci duplexuri la care e de lucru”. M-am descurcat și fără Mihăiță, am găsit o firmă care m-a taxat bine de tot, asta e…
Acum două săptămâni am avut nevoie de duba pe care mi-o dădea să merg după materiale când îl ajutam. Ce să vezi… „Nu pot, văru’, să-ți împrumut Dokkerul, că l-am dat lu’ frate-meu. Săptămâna viitoare dacă vrei”. Mi-am cumpărat remorcă cu prelată și cârlig pentru vechiul Logan în trei ore, și am rezolvat treaba, deși acum ocupă spațiul cam degeaba.
Pe scurt, afaceri păguboase poți face cu oricine, dar garantat le faci cu cei din familie.
Sotul meu este avocat si are propriul cabinet. Nu iti poti inchipui cate rude si amici si prieteni ai prietenilor il suna si il tin cu orele la telefon, ii transmit documente pe mail sau pe whatsapp “ca sa arunce si el un ochi”. Si el se uita si analizeaza si le explica si legea si modul de aplicare si ce ar zice un judecator si ce a mai vazut el in practica, tot. Isi da silinta mai ceva decat pentru clientii platitori… El nu le cere si nu le-ar lua bani din principiu (ca poate o sa aiba si el nevoie vreodata de ei), dar sunt si multi care nici macar nu se ofera sa plateasca vreun leu.
Mie mi-e ciuda rau cand vad ca isi rapeste din timpul personal, de stat cu familia si copiii, iar de respectivii mai aude cand mai au alta nevoie sau cand se cearta iar cu legea…
Ca sa raspund si la intrebarea 2: avem prieteni cu afaceri, dar pana acum nu am avut nevoie de produsele respective. Cand vom avea nevoie, cu siguranta vom lua de la ei la pretul stabilit pentru toti clientii.
De fapt, cred că mulți dintre noi numim mult prea ușor „prieteni”, niște cunoștințe sau niște colegi, niște persoane cu care rezonam în copilărie, și, care în timp s-au transformat în niște adulți care nu au nimic in comun cu persoana noastră cea de astăzi.
Al meu, Chef in Italia cu +20ani experiență incearcă să-și pună pe picioare o mică afacere de familie cu arome și bun gust. A rupt o „prietenie” veche, pe motiv că nu a vrut să se asocieze cu persoana respectivă(care nu avea habar de nimic in ale bucatariei, in afară de mâncat, evident). Acum, mulți alți „prieteni” vin frecvent cu copiii după ei să mănânce ceva bun. Unul nu ar scoate bani(pentru că deh: al meu a muncit in Italia). Când într-un final s-au lovit de refuz, evident, al meu a devenit un zgârcit și un „bu….giu”🤷♀️ pentru că nu dă moca…
La pol opus, avem și 2-3 familii de oameni din ăia adevărați cu care ne bucurăm să impărtășim și bune și rele, fără să aștepte niciunul dintre noi ceva la schimb.
Am ceva prieteni/cunoștințe cu mici afaceri, am cumpărat de la fiecare, nu sunt client fidel pentru că produsele lor nu sunt toate consumabilele, uneori am primit reduceri (necerute dar binevenite), soțul are afacere, in general pt prieteni/rude manopera e moca sau minimă dar pt că așa vrea el, nu că a pretins careva. Eu in schimb mai cer sfaturi/ păreri de la prietenii avizați dar, sincer, nu am oferit bani pt asta, i-am răsplătit pe fiecare cu câte o atenție(stau la sat și mereu le dau produse din grădină sau ii ajut cu te miri ce au nevoie) sper că nu au simțit asta ca un abuz. Din câte am observat nu ținem cont cine cât ajută; dacă putem o facem dacă nu înțelege toată lumea. In schimb am niște vecini care mereu se plâng că pe ei nu-i ajută nimeni…. deși îi ajută mulți!
Mai de mult am făcut greșeală de a împrumuta unor așa zisei prieteni
bani, cărți de specialitate
sau diverse aparate. Nu am spațiu să scriu aici cât am tras să le recuperez, au urmat rugăminți, discuții și certuri. Am reușit să iau tot înapoi, dar după întârzieri de șase luni, un an sau chiar mai mult, tot ei făceau figuri de oameni ofensați!
Mai demult făceam ocazional traduceri. Un prieten mi-a cerut să-l ajut cu un text. Ok, nu era ceva dificil, o dată a mers, însă a doua oară a venit cu o lucrare de specialitate cu care am pierdut mult timp. Spre surpriza mea, nici mulțumesc n-am auzit, asa că am înțărcat bălaia imediat. Și eu am impresia că unii gândesc că ” sunt doar vorbe”, așa că nu e nici un efort.
Inutil să mai povestesc, după episoadele astea am editat lista de prieteni cu foarfeca.
Am avut de-a face cu acesti „prieteni” pe vremea cand eram tanara si nelinistita in domeniul contabilitatii. Am lucrat pentru cativa aproape pe nimic si ma plateau cand isi aduceau aminte desi eu trebuia sa ma intretin din ce munceam. Asa ca, inca de atunci, nici o treaba cu „amicii”. Am si prietene care m-au ajutat atunci cand am avut nevoie si viceversa.
Am constatat un fenomen care ma scoate din minti la concerte. Particip la multe concerte underground. Nu sunt multi organizatori. Sunt cativa. Din cei care participa la aceste concerte, multi sunt chiar prieteni ai organizatorului. Sunt multi care cer si intra pe invitatii. Intrucat lucrez intr-o industrie care asigura cazari pentru potentiale trupe, mi s-au propus de multe ori invitatii la aceste concerte. Refuz cu obstinatie invitatiile si le explic ca imi cumpar bilet. Asa mi se pare mie civilizat. Am prieteni artisti care ma invita la vreo lansare de album, la vreun concert. Le explic de fiecare data ca nu vreau invitatie, imi cumpar bilet. Dar stiu pe multi care isi fac o litera de lege din a merge la concerte, gratis. Am prietene care lucreaza bijuterii – pe care le cumpar ca orice client si carora le fac reclama cu mare placere. Asa mi-ar fi placut sa ma fi tratat si pe mine acei prieteni, pe vremea cand eram la inceput de cariera si faceam contabilitate. Nu are sens sa mai mentionez si cum auzeam chestii de genul – de ce mi-ai scos TVA de plata/impozit pe profit/etc.?!
Maruntisuri da… chestii mari nu. De ex am cumparat asigurare de masina de la amici. Cand mi-am facut casa a venit un prieten cu o oferta ok ca si pret. Cand am cerut review-uri de la altii cu care lucrase am descoperit ca facea doar munca de mantuiala si toti erau nemultumiti de calitatea muncii. Am ales altul mai scump ca el. 🙂 Si acum la betie imi explica ca un perete daca sta in picioare e ok, nu conteaza daca e stramb de nu poti pune o mobila pe el. Anumite chestii marunte(o rampa si un perete la terasa afara, mai neesentiale) am mai facut cu el(firma lui) si nu m-a dezamagit niciodata: ieftin si prost ! 😀 Da, nu recomand in general sa faci afaceri cu prietenii pt ca la mijloc intervine chestiunea emotionala si iese naspa.
Nici macar nu au distribuit pagina ce sa mai vorbim de cumparat si ajutat . Dar de atunci au scazut spre 0 si gratarele facute ca deh , noi stam la casa . De atunci ( sunt multi ani ca si eu am multi ) am 3-4 familii de prieteni . Inainte eram plina de prieteni si eu si casa mea primitoare . Cine spala munti de vase ca pe atunci nu aveam masina de spalat vase . Plus statul in picioare ca de , eram gazda .
Mister Vasilescu,
I tip my hat @ cati oameni faini si cu fibra ai strans aici.
There is still hope.
on topic: yo in general caut sa fac business, indiferent daca e din postura de beneficiar/prestator doar cu oameni de treaba. Unii imi sunt si prieteni buni.
Daca nu, ajung sa reduc/evit.
Numarul meu de neuroni este finit si prefer sa ii consum cu folos.
Da.
Cumpar de la prieteni mai degraba decat de la necunoscuti si platesc pretul pe care il plateste orice alt client pentru ca din asta traieste acel prieten.
La fel si cu serviciile. Daca am un prieten care repara ceva, indiferent ce, ma astept sa ma taxeze pentru serviciile din care isi duce traiul de zi cu zi.
Prietenii adevarat se ajuta intre ei dar trebuie sa tragem linie undeva. Poti sa ii ceri unui prieten bun sa te ajute sa pui laolalta un dulap Ikea. Pe de alta parte, daca prietenul este tamplar, nu il pui sa ti-l faca de la zero gratuit. Asta nu e ajutor, e exploatare.
De obicei, când cumpăr ceva de la un prieten care are o afacere, plătesc mai mult pentru ca nu vreau sa creadă ca am apelat la el doar pentru ca ne cunoaștem. Dacă îmi place produsul, îl promovez intens în cercul de prieteni. Dacă un prieten apelează la serviciile mele profesionale, cer bani doar pentru a-mi acoperi costul materialelor folosite.
1. Am un butic cu textile si alte articole de casa si curatenie
NU cumpara nici-o cunostinta, prieten, ruda.
2. Fratimio are un magazin alimentar.. cumpar de cel putin 1000 lei diverse de la el
2b. Varamio e stomatolog… am facut lucrari de peste 20000 lei la el.. nu cred ca am platit mai mult de 5000lei. Face reduceri si la parintii si socrii mei destul de consistente. PS: ii sunt si nas 🙂 PS2: dupa a 10a reducere ti se ia sa mai insisti.. chiar il jignesti
1. Da
2. Da
Sunt mult mai generoasa cu prietenii si familia decat sunt ei cu mine si in ce priveste investitie de timp, energie creatoare sau resurse financiare. Asa ma simt eu bine, cand ii bucur pe ceilalti. La punctul 2, am prieteni cu carciuma, unde platesc cand merg. La ocazii, ofera cate ceva moca, fara exagerari sau alte obligatii.
Ca si in cazul tau, prietenii au fost primii care au avut pretentia sa primeasca gratis, ca na, “noi suntem de-ai casei si nu pagubesti tu daca nu ne iei bani pe astea…”. Pai, ok, pot sa va vand la pret de achizitie, nu am nicio problema, dar daca dau gratis tuturor prietenilor sau familiei, unde ajung?!
Bineinteles ca sunt absolut convinsi ca asa se face, ca asa e moral, dar doar in cazul in care nu sunt ei cei care vand/au afacerea.
Eu sustin afacerile prietenilor/cunoscutilor, le recomand si altora, fac ce pot pentru a-i promova. Asta ar trebui sa fie normalitatea, sa ne sustinem si sa ne ajutam, nu sa ne invidiem.
Cred ca am anticipat treaba asta ca ff mult timp nu am spus prietenilor ca am o afacere. Nici dupa ce s-a aflat, nu s-au inghesuit sa dea buzna, dar afacerea mea are un public destul de nisat si nu am luat-o personal.
Partea buna e ca nici nu mi-au cerut vreodata ceva moca ceea ce ma face sa cred ca i-am ales totusi destul de bine.
In schimb am avut surpriza placuta ca mi-au devenit prieteni clientii si chiar concurenta 😅
Eu incerc pe cat posibil sa cumpar de la prieteni/cunostinte cu afaceri si tot timpul insist sa achit pretul oficial chiar daca ei propun sa-mi dea vreun discount.
Mi-a facut o amica niste lucrari in gura, suna bine, nu? Desi era o stomatoloaga buna, alea ale mele fiind pe moca erau so so. Acolo am realizat ca tre sa existe responsabilizare. In momentu in care eu iti dau niste bani, exista o responsabilizare
Ca atare pe urmatorii doi, tot cunoscuti prin cunoscuti, nu am mai acceptat glume d-astea cu „moca”. Da, am primit preturi mai bune, dar nu ca le-am cerut io. In general io merg la stomatolog, ii zic ce am, ala imi face ce are de facut si imi spune nota. Nu am intrebat niciodata la inceput.
Barul la care beau in Romania e al unor prieteni. Plm. Bem impreuna de prin 2003. Cred ca de vreo doua ori nu am mai avut bani, ca imi bausem banii de bere, si i-am zis sa ma puna pe caiet.
Alti prieteni au concerte prin Romania. Singura chestie pe care o facem este ca nu iau bilet. Le trimit banii direct, sa nu ii mai trecem prin taxe.
Si eu care ma intrebam de ce nici un prieten nu cumpara de la mine. Vad ca nu sunt singura.
Am apelat la randul meu la prieteni si am primit oferte mai mari decat de la alte firme. Concluzia e ca sunt perfect de acord cu autorul articolului.
Cand eram fotograf nu exista prieten/amic/conostinta care sa nu vrea poze gratis cu toate ca eu nu eram angajat nicaieri si traiam doar din ce poze faceam. Nu era petrecere la care sa nu fiu intrebat: Dar aparatul de fotografiat de ce nu l-ai adus sa ne faci poze? Nu am reusit niciodata sa inteleg asta. Acum sunt asistent medical, nu vrea nimeni injectii :))