Unu. În ceea ce priveşte Europa, nimic nu va mai fi la fel. Nimic.

Doi. Pe zi ce trece mă lămuresc că asistăm la un miracol. Acela de a mai exista ca naţie, după ce ţara asta a fost condusă de cei mai proşti, josnici, ticăloşi şi incompetenţi oameni pe care societatea asta i-a putut produce. Ba, i-am mai şi învestit în cele mai înalte funcţii din stat. Postarea Elenei Udrea, de ieri, de pe Facebook, este de o prostie absolut stupefiantă.

Speranţe îmi dau doar răspunsul absolut demenţial pe care l-a primit (l-am prins în printscreen) şi like-urile pentru el, care sunt de trei ori mai multe.

mihai_vasilescu_elena_udrea_facebook

Trei. Exact aşa arată „beneficiile” religiei: comiterea unui adevărat carnagiu, doar pentru că unii au impresia că prietenul lor imaginar este mai bun, mai drept, mai şmecher, decât prietenul imaginar al altora.

mihai_vasilescu_prieten_imaginar

Patru. Mă surprind cei care avansează ideea că este o greşeală să-ţi arăţi solidaritatea pentru parizieni punându-ţi tricolorul francez ca poză de profil pe Facebook. Iar motivaţia lor ar fi că pe francezi i-a durut în fund şi nu au pocedat la fel după tragedia de la Colectiv.

Nu, serios, chiar am luat-o razna toţi? Singurul punct comun al celor două catastrofe este acela că au murit oameni. Atât. Iar cei ce-şi schimbă poza de profil o fac în semn de solidaritate pentru o naţiune ATACATĂ! Tocmai pentru a le arăta că nu sunt singuri şi o lume întreaga îi sprijină şi este alături de ei.

Oameni buni, pe noi nu ne-a atacat nimeni! Cei de la Colectiv au murit într-un accident groaznic, din cauza prostiei, birocraţiei, corupţiei, lăcomiei si incompetenţei. Iar astea sunt probleme pe care trebuie să ni le rezolvăm singuri! N-ar fi fost un pic penibil să poarte francezii doliu pentru morţii noştri, în timp ce noi îl eliberăm pe Piedone după două zile?

mihai_vasilescu_pray_for_paris

Cinci. Imaginile cu spectatorii francezi care părăseau Stade de France, cântând „La Marseillaise”, sunt absolut incredibile. Mie mi s-a ridicat părul pe mâini şi în acelaşi timp mi s-a făcut şi ciudă. Spuneti-mi şi mie, dar fără declaraţii false, sforăitoare şi patriotarde, dacă aceeaşi fază s-ar fi petrecut pe malurile Dâmboviţei, cam care ar fi fost şansele să se cânte în grup „Deşteaptă-te române”? Pentru că, după mintea mea, răspunsul este unul singur: absolut niciuna!