Fee For Ugliness…stiu, sunt un misogin.

Nu stiu altii cum sunt, dar io cand vad un Mini One sau Mini Cooper pe strada, ma astept sa fie o tipa misto la volan. Ceea ce, in majoritatea cazurilor, se si intampla. Ei bine, io vreau sa va spun azi de cazurile celelalte. Alea in care intorci capul sa vezi cine e la volanul Mini-ului si de acolo rasare ditamai ciumafaia. E dezamagirea mare, fratilor. Crunta. Mult mai mare ca la alte urate pe care le mai zaresti in trafic. Pentru ca de la Mini ai asteptari. La mine esalonarea e clara: am vazut Mini, la volan trebuie sa fie ceva bun. Si cand de acolo rasare un ditamai barnaul, sau vezi o mignona de 98 de kile te ia asa cu un fel de tremuratura, pornind de la la lingurica.

sursa foto

Asa ca, la ultimul zambet had pe care mi l-am luat dintr-un habitaclu de Mini, m-a stafulgerat o idee de geniu. Oameni buni, ar trebui platita o taxa de uratenie. Daca arati ca dracu’ si vrei sa conduci Mini, platesti. Macar sa stim si noi o treaba. Si de aici am avut o intreaga dezbatere despre cum ar putea fi realizata, in practica, treaba asta. Prima idee care mi-a venit, a fost sa se mareasca pretul direct de la importator. Se duce domnisoara, cea putin aratoasa, sa-si cumpere masina. Intra in showroom si are pretul normal afisat. In momentul cand se intereseaza de masina, unul din vanzatori ii spune ca, in cazul ei, pretul va fi mai mare.

Am renuntat la ideea asta. E greu de aplicat. Il pui si pe vanzatorul ala intr-o pozitie naspa. Tre’ sa-i spuna femeii ca e urata. Plus ca poate sa iasa scandal. Aia zice ca „nu e adevarat, eu sunt frumoasa”. Cum ii demonstrezi femeii? Trebuie sa convoci un juriu ad-hoc, care sa voteze sau nu. E greu.

Cand eram mai plin de dezamagire ca nu prea am cum sa-mi pun in practica ideea, mi-a venit cea cu adevarat salvatoare. Pai da. Era asa simplu. Genial de simplu. Abonament nene. Taxa sub forma de abonament. Platibila lunar, trimestrial sau anual. Cum vine asta? Pai uite asa. Se duce muma padurii sa-si cumpere masinuta cea sexy. Plateste pretul normal. Acolo trebuie sa existe un anunt de genul: „In atentia cumparatoarelor care nu indeplinesc standardele de frumusete. Va aducem la cunostinta ca trebuie sa treceti pe la Administratia Financiara a sectorului de care apartineti, pentru a fi luata in evidenta ca posesoare de automobil Mini si pentru a plati taxa aferenta”! Pam-pam! Dar stati, ca nu s-a rezolvat. Ce, ne garanteaza cineva ca respectiva se simte si se duce? Ea poate se crede sosia Angelinei Jolie si chiar isi spune „da, asa le trebuie uratelor astea”. Si pleaca linistita sa se plimbe cu noua ei masinuta prin oras si sa-mi zgarie mie retina (nu stiu cum se face, dar sigur vor nimeri exact langa mine, in trafic).

sursa foto

Asa ca de aici incolo intervine statul. Care, se stie, vrea bani. De la Administratia Financiara se ridica carnetul pentru plata TPU-ului (taxa pe uratenie). Tot acolo se achita si taxa. Se trece in carnet, stampileaza aia de la Fisc si gata. Esti buna sa-ti scoti Mini-ul la plimbare. Politistii de la „rutiera” vor avea consemn sa opreasca tot ce este Mini. Control de rutina. Daca de la volan le zambeste stramb ghionoaia, omul legii intervine: „Domnisoara (sau Doamna) ati platiti TPU-ul?”. Daca femeia e cu toate mintile acasa si stie ca nu prea intra in standarde, scoate frumusel carnetelul din buzunar si-i arata organului ca e cu taxa la zi. Politistul multumeste, ureaza zi buna si trafic usor si toata lumea e multumita.

Dar, ar fi prea simplu sa fie asa. Inevitabil o sa inceapa scandalul. Va dati seama ca aia o sa sara de cur in sus si o sa raga ca ea nu e urata si deci nu trebuie sa plateasca nicio taxa. Asa ca, domnu’ organ, mai opreste trei participanti la trafic si le cere opinia. „Buna ziua, sergent major Dobrica, am rugamintea sa coborati din autoturism”. Coboara ala si apoi este invitat, tot politicos sa-si dea cu parerea despre nurii posesoarei de Mini. Ca sa nu-i puna in situatia de a o face pe tipa urata, in fata, politistul ii roaga sa completeze un formular standardizat. Avand trei rubrici: „urata”, „foarte urata”, „la limita”. Clar, nu? Si daca pe doua formulare, din trei, respectiva iese nasol, i se aduce la cunostinta ca este prima abatere si de data asa va fi doar avertisment. Care se inregistreaza in baza de date a poilitiei, la fel ca punctele de la amenzi. Ca sa nu minta baragladina ca ea n-a fost avertizata. Se duce frumos la Fisc si-si ia carnetul pentru TPU. Sau, daca din diverse motive refuza sa mai dea bani, roaga o prietena BUNA sa-i conduca masina.

sursa foto

Am zis sa punem si rubrica „la limita”. Ca sa nu existe discutii. Ca oamenii sunt subiectivi. Si pentru fiecare frumusetea inseamna altceva. Sa fim seriosi, daca pe trei formulare din trei, ai iesit ca esti urata, lasa-ne. Nu e nicio sansa sa fii vreo zana si sa se insele lumea. Ei bine, rubrica „la limita” exista pentru situatiile in care respectiva a trecut la cinci minute de frumusete. Sau are o zi proasta. Sau nu s-a spalat pe par. Daca iese pe doua formulare cu „la limita”, organul ii atrage atentia ca trebuie sa faca ceva. Sa fie mai atenta la ce poarta, la coafura, la cum asorteaza rujul, la ce fond de ten foloseste. „Daca se mai repeta, o sa fim obligati sa luam masuri, domnisoara. Si o sa fiti nevoita sa mergeti sa va ridicati carnetul pentru TPU. Deci mai multa atentie la ce purtam si cum ne aranjam, cand suntem la volanul unui Mini, da?”.

Cam asa vad eu treaba. Daca tot imi iau cate o teapa din asta, macar sa stiu ca respectiva a platit…

P.S. Am rascolit internetul in cautarea unei poze cu o femeie urata, conducand un Mini. Ghiciti ce!? Nu am gasit…