Diferenţa dintre online şi offline

Băi, am fost miercuri la Social Media Summit 2015 şi mi s-a părut absolut de-men-ţial!

În primul şi în primul rând mi-am dat seama că am mai învăţat chestii. Dacă la Webstock (acum juma’ de an) mai erau noţiuni pe care le înţelegeam doar parţial, acum pur şi simplu am savurat toate prezentările. Iar asta pentru mine, un tip care n-are nicio legătură cu industria online-ului, este o chestie mega tare. Sper totuşi să nu ajung vreun Social Media Specialist. Nu de alta dar am înţeles că este mare „inflaţie” în domeniu. Gurile rele zic că, dacă scrii două vorbe pe-un blog şi ai o pagină de facebook, nu este suficient ca să te autointitulezi SM Manager/Specialist. Nuş’ ce să zic, io parcă văd că le iau păinea de la gură măine-poimăine.

Dar cea mai mişto şi mai tare chestie este să reuşeşti să faci switch-ul din on în offline. Adică să vezi cu ochiu’ tău oameni pe care-i ştiai cum arată doar priviţi printre pixeli. Să reuşesti să treci de la o fereastră de messenger, la o cafea şi-o discutie (pişcot?), cât se poate de nevirtuale.

Sa vezi că Georgeasca poa’ să fie funny şi când stai cu ea de vorbă faţă în faţă (mă rog eram în lateral, ca să nu-mi bată soarele în ochi), nu numai când dă dume pe feisbuc.

Să constaţi că Marta este un om ca şi tine, nu o poveste de pe net despre redacţii de Reviste Biz mutate temporar pe coclauri asiatice, la mama naibii în Singapore.

Să te recunoşti la lift cu Ana şi să te rogi să nu urci doar cu ea, ca să nu ai soarta Dianei. 🙂

Să-ţi explice Ruxandra cum s-a cocoţat ea în casă pe nu ştiu ce, a planat de-acolo până pe parchet şi de-aia acum are în loc de mâna dreaptă, o bucată mare de gips.

Să bei o bere cu Cismaru… staţi să reformulez… să bei două beri cu Cismaru… iar am greşit… mă rog, să bei nişte bere cu Cismaru şi să afli cum şi-a belit meniscul exact între cele două probe care trebuiau să-i hotărască viitorul de baschetbalist la Dinamo (Andrei, este prima şi ultima oară când scriu acest nume cu „D” mare).

Să râzi până te ia naiba cu Irina (şi eu cred că sunt uşor dus, da’ fata asta…).

Să te apuce nervii ăi mari când auzi că Florea are doar 21 de ani. Fuckin’ hell, fie-mea are 19!

Să-ţi spună Stefănescu că el ar merge la bere, da’ în cazul ăsta cine dracu-i scrie lui prezentarea? A mers şi habar nu am cine i-a scris-o.

Să stai juma’ de zi la poveşti cu Vulpescu (asta după ce te-ai porcăit niţeluş cu el acum juma’ de an) şi să-ţi mai pară şi rău când îţi spune că mai are nişte treaba şi tre’ să plece.

Şi au mai fost o grămadă, da’ parcă n-aş vrea să vă plictisesc (dacă n-am făcut-o deja).

Ei bine, toate „să-urile” astea nu au cum să aibă loc în online, nici dacă eşti cel mai specialist mare care s-a văzut vreodată. Houdini al internetului să fii şi tot nu poţi să mănânci un kebab cu Mariciu, în limbaj binar. Sunt anumite chestii care pur şi simplu nu se pot face între doua click-uri şi-o postare. De-aia mi-am promis că mă voi duce la orice eveniment de acest gen voi mai avea posibilitatea.

P.S. Cică un eveniment reuşit ar fi cel la care ultimii bloggeri pleacă după ce nu mai sunt nici măcar organizatorii prin preajmă, iar ultima bere Staropramen a părăsit şi ea frigiderul sponsorului cu destinaţia „gâtlej însetat de onliner”. Hmmm, da, SMS 2015 a fost un eveniment reuşit. 😉

P.P.S. Ce bine că Cismaru şi Mariciu mi-au făcut şi mie loc în poză. 😀