Am văzut mai înainte știrea cu bărbatul care s-a ȋnесаt astăzi la Eforie Nord, după ce anterior salvamarii îl mai scoseseră de trei ori din apă.

De trei ori i-au explicat că nu e ok să intre în mare, că e steag roșu și că sunt curenți puternici. Tot de trei ori omul a zis „da, da, da, aveți dreptate, n-o să mai intru”, după care a intrat și a patra oară în apă.

Ce să vezi? A patra oară n-a mai fost cu noroc. Omul avea 68 de ani, dar chiar dacă n-ar fi fost aproape septuagenar, chiar dacă ar fi avut 25 de ani, tot nu înțeleg de ce ai vrea să intri într-o mare agitată.

De ce ai vrea să intri când vezi steagul roșu pe plajă? Crezi că oamenii ăia îl arborează de іdіѻṭі, doar ca să nu faci tu baie? În plus, nu te uiți un pic în jur să vezi că nu mai intră nimeni în afară de tine?

Să știți că eu mă consider un înotător destul de bun. Poate nu sunt, dar contează doar ce cred eu despre mine. Ei bine, chiar și așa, mi-e frică să înot în mare când sunt valuri. Și nu vorbesc despre steag roșu, că n-aș intra în viața mea în mare pe steag roșu, zic de valuri un pic mai mari decât cele normale.

Dacă marea nu e oglindă, nu mă duc niciodată mai departe de unde simt că pot sta ferm pe picioare.

De ce? Păi dacă ai înotat măcar o dată într-o mare cu valuri cât de cât, ai constatat că ți-e foarte greu să înoți spre țărm, că te trage marea în larg de te și panichezi.

De-aia nu mă duce саpսl să înțeleg oamenii de genul ăstuia care s-a ȋnесаt azi. Ce-o și-o fi imaginat despre forțele lui, de-a intrat și-a patra oară în marea aia agitată, mă depășește.

Aia e, până la urmă selecția naturală trebuie să-și urmeze cursul.