Ou sont les neiges d’antan ?

Azi sunt francofil. 🙂

Pentru ca poza de mai jos a fost facuta fix azi-dimineata cand ieseam din casa. Si pentru ca tot azi, citeam un blog care-mi place si unde era vorba de profesori, mi-am adus aminte de intamplarea asta.

In orasele mici, gen Valcea natala, erau doua (maxim trei) licee, traditional considerate „bune”. La noi erau doua, care pe vremea aceea se numeau „Balcescu” si „Roaita”. Eu eram la primul. Nu pot sa spun ca ne uram, dar exista asa un spirit de competitie, intre cele doua. La nivel de institutii. Pentru ca intre noi, liceenii, se legasera destule prietenii. Eram in clasa a unspea sau a doispea (nu retin exact), undeva pe la inceputul iernii. Tocmai daduse prima zapada. Vreme de chiulit, in nici un caz de stat la materii insipide si plictisitoare ca u.t.l.m (utilajul si tehnologia lucrului manual…o materie care mi-a fost deosebit de utila si folositoare in viata…not) sau biologie. Prin urmare, mai mult de jumatate din baietii de la mine din clasa, ne-am hotarat sa cam plecam aiurea.

Dupa ce am halit cate o pizza, am zis sa facem si-o ne-facuta. Cu burtile pline si cu nivelul de energie maximizat, ne-am indreptat spre liceul rival. Nu pot sa spun ca aveam vreo intentie belicoasa, cred ca pur si simplu am fi vrut sa corupem si cativa dintre ei la un chiul. Doar ca, am ajuns acolo in timpul orelor de curs. Acum nu mai tin minte cine a venit cu ideea, dar la cata zapada era afara, nu aveai cum sa nu te gandesti la ceva de genul ala. Adica sa luam fiecare cate doi bulgari si sa mergem peste cei din clasa paralela cu noi. Doar asa, for fun. Ceea ce am si executat. Retineti ca eram macar zece baieti.

Am aflat dupa „incident” ca aia aveau lucrare de control la matematica. Voi mai tineti minte terifiantele momente, cand fara ca ceva sa anunte dezastrul, dupa strigarea catalogului, proful se uita scurt spre clasa si cu o vocea calma si egala, spunea: „acum va rog sa scoateti o foaie de hartie”? Dupa fiecare astfel de anunt, aveam impresia ca ceva ma loveste undeva in tampla si timpul se scurge in reluare. Cam ca in secventa aia din Rocky, cand zbiara Stallone „Adriaaan, Adriaaan”. Iar la matematica, impactul era de doua ori mai dur. Pentru ca eu si matematica eram de mult certati. Mai precis de prin clasa a opta, cand drumurile noastre s-au despartit definitiv (Remus sa-ti dea Dumnezeu sanatate, ca tare greu tre’ sa-ti fi fost sa faci cate doua teze in timpul alocat uneia).

Ei bine, in clasa rivala exact astea erau momentele in desfasurare. Proful strigase catalogul si cand am deschis noi usa, tocmai se ridicase in picioare si anunta chestia cu „foaia de hartie”. Moment in care circa douazeci de bulgari au inceput sa zboare haotic. N-am sa uit niciodata cum arata profesorul ala, cu gura deschisa si plina de zapada. Am inchis usa si am tulit-o toti cu viteza luminii spre iesire. Sau aproape toti. Pentru ca unul dintre noi a inceput sa alerge in cu totul alta directie. Ce-o fi fost in capul lui, habar nu am. Dar omul s-a dus glont spre Cancelaria alora. Cu profesorul proaspat „bulgarit” in spate. Normal ca l-au prins.

Fratilor, jos palaria pentru colegul asta (S.A. – nu-i dau numele intreg, ca poate e omul director de multinationala acum). Va dati seama ca incidentul a ajuns in Cancelaria noastra. Si s-au pus pe el. L-au intrebat cu cine mai fusese (ca doar zburasera gramezi de bulgari). Nu a vrut sa spuna orice i-au facut. L-au amenintat cu media la purtare, ridica din umeri. I-au zis ca nu-l baga in BAC, ei as. Tare, tare de tot tipul.  Acu’ se poate ca o usoara influenta sa fi avut si faptul ca dirginte ne era…matusa-mea (adica MATUSA-MEA). Femeia cred ca se prinsese ca fusesem si eu implicat in operatiunea „omat extrema urgenta” si a incercat sa nu sape prea adanc.

Am fost de fata cand s-a finalizat „interogatoriul”. Adica la ora de chimie a dragei mele diriginte. Concluzie finala si inatacabila: colegul meu a fost singur in momentul „asaltului alb”. Multimea bulgarilor care au aterizat in clasa aia, se datora faptului ca-i avusese cu el intr-o sacosa. 🙂 🙂 🙂  Pe bune, daca e vreun fost coleg pe-aici sa confirme.

Acu’, daca stau sa ma gandesc bine, fostul meu coleg A.S., a fost printre putinii care au invins „sistemul”.