Prieteni, o să vă spun ceva ce nu știați despre mine: nu am răbdare deloc. Și să nu săriți că e de la vârstă, că n-are nicio legătură. Așa sunt de când mă știu, nu am răbdare absolut deloc. Atunci când îmi doresc ceva, îmi doresc să se întâmple pe loc, eventual să se fi întâmplat ieri.
Dacă intru într-un supermarket și sunt mai mult de trei persoane la fiecare coadă, pur și simplu ies și mă duc la altul.
Când eram copil, citeam finalul cărților pentru că nu aveam răbdare și voiam să aflu mai repede cine e criminalul sau, mă rog, ce urma să se întâmple în cartea aia. Desigur, continuam să citesc și după ce aflam, dar eram mult mai liniștit c-am aflat fără să pierd atâta timp.
Sunt doar două exemple, dar cred că sunt concludente.
Ei bine, absolut surprinzător și în pofida faptului că nu am niciun pic de răbdare, una dintre activitățile mele preferate este pescuitul. Nimic nu mă relaxează mai tare, nici măcar condusul, decât statul pe malul unei bălți, cu undița în mână.
Ultima oară când am fost în Deltă, mi-am petrecut toate cele cinci zile pe malul unui canal și, când zic „petrecut”, mă trezeam dimineața la 5:00 ca să fie pe malul apei la 6:00, după care mă mai întorceam în cameră după ce soarele era deja apus.
Faza e că mi-aș dori să merg la pescuit și în București sau în împrejurimi, doar că nu știu unde să mă duc. Am încercat anii trecuți vreo două bălți, doar c-am stat degeaba pe malul apei, uitându-mă la plută, n-am prins absolut nimic. Ok, o fi relaxantă activitatea, dar mai ai nevoie și de satisfacția că prinzi ceva, nu să stai așa ca prostul cu orele și să nu se întâmple nimic.
Iar marea problemă e că ambele bălți la care am fost, nu mai țin minte cum se numeau, dacă citeai despre ele aflai că sunt pline de pește, că practic doar dacă treci pe malul bălții îți sar singuri peștii în sacoșă, trebuie să fii naibii atent să nu te lovească dacă sar din ăia mari.
Acesta este motivul pentru care am scris acest text. Îmi doresc să aflu de la pasionații de pescuit care sunt pe aici (dacă sunt, desigur, că nu e obligatoriu) niște nume de bălți din București sau împrejurimi unde merită să te duci la pescuit.
Atenție! Vă rog să nu începeți cu sfaturi pentru lansete și pescuit la fund și mai știu eu ce, că nu mă interesează. Pentru mine este relaxant un singur mod de pescuit: la undiță, cu plută. Vreau să stau pe scăunel și să mă uit la pluta aia, așteptând să o ia din loc.
Dacă e cineva pe aici care poate să mă sfătuiască, i-aș mulțumi profund. Și nu doar că i-aș mulțumi, dar până începe campionatul mondial cred că aș apuca să merg de câteva ori să mă relaxez.
Așadar?
P.S. (scris după publicarea textului) Am uitat să vă întreb: care sunt activitățile care vă relaxează pe voi cel mai mult?
Daca era despre Iasi, spuneam
Asa, tac sfioasa ca Seherazada
Comentariu beton!16
Valea Argovei, lângă Lehliu. Nu e foarte-foarte aproape, dar merită. Încărcare de baterii garantată.
Eu nu știu bălți, deoarece, deși sunt o persoană foarte răbdătoare, pescuitul este limita mea. Nu pot sta pe malul unui lac să țin un băț în mână așteptând ca un pește mai prostuț să vină să se înfigă acolo. Tatăl meu mergea la o baltă în zonă, dar a fost dezamăgit de faptul că era prea aglomerat de pescari și nu mai aveai liniște.
Mă relaxează cititul și mersul la galeriile de artă.
Comentariu beton!18
Nush, ca nu sunt din Bucuresti si nici nu imi place pescuitul. De fapt, nu ca nu imi place, dar ma plictiseste. Am fost o singura data, era student, si m-am plictisit atat de groaznic, incat dupa o ora am si plecat acasa, numai ca sa imi amintesc pe drum ca venisem toti cu masina mea. M-am intors dupa ei, nu m-am intors, nu mai stiu, ca este mult de atunci.
Comentariu beton!45
Lasă că știu ei. :)))))))))))))))
N-am mai fost la pescuit de vreo 40 și ceva de ani. De când erau canalele magistrale prin sate să ude grădinile CAP-ului. Mergeam zilnic la pescuit, prindeam mult pește, uneori și crap (apa prin satul meu venea din Dunăre). Pierdeam timpul toată ziua la canal, mai făceam și baie, adunam și scoici cu sacii (da, da, era plin canalul de scoici). Până într-o zi când n-am prins nimic, chiar nimic. E,de atunci n-am mai pescuit, doar adunam scoici, pe care le împărțeam și la vecinii care nu aveau posibilități să le pescuiască.
Moara Vlasiei, Balta Noroc bun – Salciile, Caldarusani, Fulga – pe astea de stiu de ani de zile de cand mai merg cu tata la pescuit.😁
înainte de A7 mă duceam la bulgari făcînd stînga la Movilița și ieșind în A2 la Fundulea; ei, pe traseul ăsta e o baltă (gugălești tu) pe care am văzut mereu d’ăștia ca tine, pe care nu vă înțeleg… 🤣
numa’ vezi că Nana e prin zonă, să nu te întîlnești cu un anume moșier, c-apoi te apuci de uischeane și p.la pescuit!
Cine, mă? Dinescu?
ăla-i cu vinurile, șerif! ie altu’, fost marinel, 4 cuburi recomandă..
Comentariu beton!13
Bazil, habar nu am cât pește se prinde, dar am văzut destui pescari pe mal la Cozieni. Undeva pe lângă mănăstirea Pasărea. E loc amenajat.
Cum te duci dinspre Pantelimon, imediat pe dreapta.
P.S. Nu-s pescar.
S-a notat.
Cred ca se numeste Piteasca balta de pe acolo, sunt vreo 2.
@Miruna: Da, aia e. Mulțumesc.
aiai-i și ce zic eu mai sus! cu sălcii, plin de lume care pare că se chiar relaxează acolo, nu?
Vere, la asta de zicem noi, din DN se intră pe la Șindrilița. Tu te-ai lăudat „mai devreme”: Movilița. 😁
Faina activitate. Am avut un pescar impatimit acasa. Tata.
Nu stiu ce balti sa iti recomand pe langa Bucuresti.
La Varlaam, la sud de Bucuresti, e o balta cu suprafata mare, amenajari cat sa nu deranjeze natura, daca vrei sa iei distanta de lume ai spatiu, daca vrei sa socializezi ai oameni misto pe acolo.
Dar e amenajată? Se pescuiește legal?
Au site, laculvarlaam punct ro, poti sa vezi ce frumos e 🙂 si preturi si alte info.
Îmi pare rău că nu te pot ajuta cu locații de pescuit de pe lângă București, dar cum tot îți place să conduci, Constanța este destul de aproape și pe aici sunt locuri de relaxare. Eu ies cu copiii pe digul de larg și dăm la guvide. Pietrele sunt pline de midii, deci ai momeală la îndemână, apa este curată și fără valuri în spatele digului și este foarte multă liniște. Uneori mergem pe malul lacului Siutghiol, dar acolo prinzi numai fâțe.
Parcă totuși n-aș face 200 de kilometri pentru asta. Ca sa nu mai zic că dacă vine căldura, trebuie sa fii pe malul bălții la maximum 6:00, să mai prinzi niște răcoare, or asta ar însemna să mă trezesc la 3:00. Cam mare efortul.
Tu ai fi în stare să conduci până în Austria, la magazinul ăla fără angajați, numai să nu stai la coadă.
Eu sunt pescar amator de vară, dar numai pe pâraie unde mă pot băga cu piciorul până la brâu, în caz că vine rangerul sau ursul să mă controleze de permis sau trebuie să-mi recuperez lingurița de aur din sălcii 🙂
Ai să râzi, dar magazinul ăla e fix pe malul unui lac unde erau niște pescari la undiță. 😁
Știu, am salvat atunci locația, pt. consultare ulterioară la fața locului. Ăia nu pescuiau, hrăneau peștii în regim sportiv, cu viermuși bio în cârlig bont.
Nu ești pescar adevărat, dacă n-ai pescuit niciodată la fir… electric întins deasupra apei și nu te-ai electrocutat în vintre, cum am pățit eu vara trecută.
Comentariu beton!11
@Kronwurst, un tataie pescuia pe malul unei bălți și avea lângă el o pungă cu pești. Un polițist s-a oprit lângă el să-l amendeze, că era în perioada de prohibiție.
– Aveți dreptate, este prohibiție, dar eu nu pescuiesc. Aceștia sunt peștii mei de acasă și îi aduc aici să-i antrenez. Le dau drumul în apă și apoi îi fluier să vină înapoi la plecare.
– Nu vă cred. Vă rog să-mi demonstrați.
A aruncat moșul peștii în apă și polițistul:
– Nu fluierați?
– De ce?
– Să chemați peștii.
– Care pești?
Comentariu beton!67
‘ce că stă unu’ la pescuit și ține lîngă el o cărămidă, pe care o mai lua în mînă din cînd în cînd; trece o doamnă:
– ce faceți aici?
– pescuiesc, nu se vede?
– și cu cărămida?
– eiii… treaba mea! nu vă spun!
bineînțeles, doamna devine ff curioasă, așa că se ajunge la compromisul clasic;
– ei, acum trebuie să-mi spui ce e cu cărămida!
– știți, pește n-am prins, da’ la cărămidă sunteți a treia…
Comentariu beton!13
Nu am pescuit niciodată.
E ok, nu e obligatoriu. 😀
O singură dată, dar nu prea am stare de fel. Am fost coșmarul pescarilor din grup, aveam multe întrebări, am intrat în apă după peștele prins și scăpat, plus că la mine trăgea peștele, probabil mă ghicise că mai mult îl scăpam înapoi.
Hobby-ul meu este cititul, pot sta în casă câteva zile la rând în care doar să citesc.
Comentariu beton!13
Mihai , da-ți pui niste cozonac in gentuță in caz că rămâi fără râme !?
Mămăligă sau pâine, șerif. Doar oamenii pot fi atât de stupizi să mănânce mizeria aia de cozonac, peștii nu vor să audă. 🤷♂️
Doar verificam nivelul tău de calm !
la asta m-am gîndit toată ziua! ori aflat unde se duce și vîndut bilete să-l vadă lumea, ori, mai pe cultură și parale multe, chemat un Adrian Ghenie, un Felix Aftene, cineva mare, să facă un tablou; în ambele ipostaze titlul ar fi „Oltean pescuind. Caaaalm!!!”
Nu-mi place pescuitul, nici peștii.
Ce mă relaxează? Trasul de fiare la sală și condusul cu viteză.
@GeiTii Grijă, că tot între fiare poți ajunge și conducând cu viteză. Sau mai rău, între scânduri. Dacă nu tu, blondina sau altcineva, și nu vrei asta, nu-i așa?
@Kronwurst: condusul cu viteză cu muzica techno/trance dată la maxim îl fac numai singur și-n locuri unde circulația-mi permite asta.
https://youtu.be/5LyI840CWCk?is=PcDW_FsfbFcwomNI
Dacă vrei ca pluta să se miște continuu vino la Dunăre, la obleți. Dar după 7 iunie, când se termină prohibiția.
Personal am ajuns la Jurilovca spre București ar fi situată unde s-a pescuit . Seara sigur s- a prins peste . Sunt căsuțe pe malul bălții și chiar cine nu pescuiește are ce să facă .
E cam departe totuși Jurilovca. Eu aș fi vrut să nu ies mai mult de 20-30 de kk din București.
20-30 de ce??
Noi am mai mers la Gostinu, când ni se făcea dor de Dunăre, la o oră și puțin de București, în Giurgiu. Ne place să stăm în pădure, să ne jucăm cu mingea, să jucăm cărți și să stăm cu bățul în baltă. Dar cu Delta nu se compară nimic! Mergem la Dunavăț în fiecare an și nu ne vine să mai plecăm de acolo. Fiul meu care la fel că ține nu are pic de răbdare pentru nimic, ar sta toată ziua pe baltă. ❤️
Vrei sa si mananci ce prinzi? Pe lacul herastrau sunt f multi pescari si nu stau degeaba. Am vazut si cu pluta si cu lanseta, la pluta trebuie sa alegi zone mai linistite (de ex pe langa ambasada chinei). La lanseta am fost personal de fata cand un chinez a scos un crap imens din apa, il tinea cu 2 maini si toata lumea facea poze.
Acum cred ca e prohibitie (nu stiu pana pe ce data dar sigur stie google) dar se poate pescui legal pe herastrau, am vazut un indovid care venea dimineata sa colecteze banii de la pescari. Intreaba un pescar cum se procedeaza exact
Azi-noapte am visat că eram la pescuit!!!! Eu, care nu pescuiesc. Când aveam 30 de ani, am avut un iubit atât de pasionat de pescuit încât orice subiect „deraia” spre pești, undițe, momeli. Mi-a plăcut însă ordinea desăvârșită din cutiuțele fără număr în care ținea cârligele, plutele, etc. M-a dus cu el la pescuit noaptea la un râu. Era în iulie. Și-a instalat minim 5 undițe. Nu mai țin minte dacă a prins ceva. Țin minte doar cât frig am răbdat deși era în toiul verii. Nu am avut cort, doar saci de dormit. Dar ne-am învelit și cu prosoapele. Degeaba.
Despre răbdare. Eu sunt berbec. Știți cum se roagă un berbec pentru răbdare? Doamne, dă-mi răbdare, dar dă-mi acum.
Ce mă relaxează în ultimul timp? Având în vedere că în fiecare săptămână sunt la spital cu mama-soacră, mi-am găsit ceva de făcut așteptând cu oreleeeeeeeee. Tricotez.
Comentariu beton!24
Nici eu nu am deloc răbdare, dar nu am fost întotdeauna așa. Mi-am pierdut iremediabil răbdarea in principal din cauza job-ului, apoi a ritmului de viață din oraș, știți voi, trafic, aglomerație, oameni care te enervează, etc.
Nerăbdarea a ajuns a doua mea natură, încât atunci cand sunt relaxată mă întreb: oare sunt bolnavă? 🙂
Câteodată sunt îngrijorată din cauza asta și as vrea să fiu cum eram înainte, dar nu cred că se poate…
Ce mă relaxează:
1. Să mă duc la cules de ciuperci în pădurile din satul unde am copilărit. De preferat, singură. Dar mama e atât de panicată că mă voi întâlni cu urși, lupi, etc. încât ultima dată mi-a aranjat să mă duc cu o vecină. Pentru liniștea ei, am acceptat.
2. Să fac chestii prin casă, mâncare, curățenie, ordine, etc. în timp ce ascult podcasturi sau video pe youtube. Vocea lui Cristian Presură e un calmant pentru mintea meu, deși evident că nu înțeleg multe lucruri din ce spune 🙂
3. Să gătesc împreună cu mama la sărbători sau, și mai fain, să gătim afară, zacuscă, murături, dulceață, etc.
4. Să stau sub părul din grădină și să mă uit la plopii care se unduiesc de la vânt, la lanul de porumb și la pădurea din spatele casei.
PS Nu știu nimic despre pescuit, evident. Eu pescuiesc doar la Metro 🙂
Comentariu beton!20
Cel mai relaxant e sa stai intr-un recliner si sa te uiti intr-un punct fix pana cand iti iese scuipat pe gura. Nevasta crede ca ma gandesc la ceva dar sincer imi inchid creierul, nu ma gandesc si nu imi trece nimic prin cap. Am rezistat 30 min in starea asta. Parca dai reboot la win xp, altfel vezi lucrurile dupa.
Cat priveste pescuitul, merg de 2 ori pe an la Jurilovca pentru copil, bonding time si se prinde si peste, nu stai ca obletele in fata bordurii.
Sunt nascut si crescut la malul marii, sunt satul de prins guvizi si stavride la mare.
Comentariu beton!12
Imi spune sotul ca am fist si noi o data pe la Tancabesti. Pescuia un prieten si noi am mers sa vada copilul ce inseamna aceasta activitate. Acum muuuuulti ani, asa ca nu mai stim fiindca nici prietenul nu mai iese. Desigur, dupa ce am ajuns noi pescuitul i a devenit sportiv si probabil de aceea nici nu a mai vrut sa ne anunte cand si unde ☺️ .
Ma relaxeaza pescuitul – tot asa, doar undita cu pluta, sa n-aud de utilaje mai avansate – dar am fost fff rar in ultimii ani. Insa avem un prieten pasionat, il intreb si revin cu detalii.
Pe mine cel mai tare ma relaxeaza sa crosetez cu nasul intr-un serial sau intr-o carte. Sa gatesc (in special paine) si – in perioadele de foarte stress si foarte criza – sa fac ordine.
Ooo, jos palaria! Ce mi-as dori si eu sa pot asta, ca ”in perioadele de foarte stress si foarte criza – sa fac ordine”. 🙂
Discutabil. Ca dupa aia stressul se muta la cei din casa, nu mai gaseste nimeni nimic, cu o buna sansa ca ceea ce cauta sa fie deja aruncat :))
O amică își trecuse iubitul în telefon „boul bălții”. O s-o contactez degrabă, sigur cunoaște ea ceva.
Comentariu beton!19
Boss, lo siento, dar nu te pot ajuta. Nu mănânc chestii cu solzi și fără picioare.
În plus, cred eu, în nebunia mea, ca ceva tot te relaxează mai mult decât pescuitul. De exemplu să o iei de zăbăuc cu mașina prin Europa… eh? Ce zici, am dreptate?
Nu pot pescui pentru că nu mă țin nervii 😂 dar pot sta pe malul bălții/apei ore în șir fără să mișc sau să vorbesc, dacă sunt într-o pasă proastă remediul cel mai bun este să caut o apă/lac/ baltă pe malul căreia să pot sta măcar o jumătate de oră, aici vorbim doar despre apă ca remediu nu și despre întors casa cu dusul în jos și repusă pe poziții 🫣
Din câte știam și la Comana parcă era ceva loc amenajat pentru pescuit pe lângă parcul de aventură.
Cred ca singurul mod in care m-as relaxa la pescuit ar fi sa stau cu o carte in brate si sa astept sa sara pestele in galeata.
Dap
Nu ne-ai zis ce faci cu peștele pe care-l pescuiești, îl iei acasă? Nu te văd pe tine să-l cureți de solzi și să-l eviscerezi, să-l speli în nu știu câte ape pentru a fi apt de pus în tigaie. Soțul meu e pescar pasionat. Are o grămadă de scule și stă ore întregi să le curețe, să le pregătească cu meșina, ace, plumbi, bambine, etc. Când are timp face câte o escapadă la pescuit, are permis de pescuit plătit pe un an. Cunoaște o grămadă de locuri pe malurile Ebrolui(când locuiam în Constanța cunoștea o grămadă de locuri din județul Constanța și din Tulcea). Dacă prinde peste este super fericit, dar în același timp norocul și fericirea se transformă în ghinion, pentru că el trebuie să-l curețe. Eu nu pun mâna pe el că pute ca dracu, și când văd mațele alea, mi-e rău. De gătit, mă ocup eu, dar să fie spălat și curat, doar de pus în tigaie. Cât despre pasiunile mele, ce să spun, neinteresant. Îmi place muzica ( ascult orice, înafară de manele și populară), baletul, pictura ( s-o admir, n-am talent să pictez), îmi plac muzeele, plimbările în natură să admir toate buruienile. Tot ce înflorește și înverzește pe mine mă fascinează. Îmi plac cărțile și serialele.
Peștii se întorc, fără excepție, înapoi în apă.
Dacă ajung cumva prin apele reci ale Bergenului, s-o creadă „Președintele” Norvegiei că eu eliberez somonul prins. Spre deosebire de clean, unde doar îl prind și îl curăț, pe somonelul ăla l-aș mânca pe loc, sashimi cu lămâie, ca să scap de probele incriminatoare.
Pe lângă Bucuresti nu știu, dar, cum am mai spus odată, daca te oprești vreodată in zona, te duc la Saint Cassien. Asigur scule si momeala. 😁
Acum, tehnic vorbind, tu nu faci nimic greșit, doar trebuie sa înțelegi cum funcționează bălțile, mai mult sau mai puțin amenajate, ca, din cate am înțeles, pe astea le frecventezi.
De regula, se populează din când in când, amestec de crap si caras sau babușca. Câțiva inițiați, care au deja o legătura de prietenie cu paznicul, cimentata cu sticle de vodca, sunt pe malul apei imediat dupa. Apoi vin prietenii inițiaților, apoi prietenii prietenilor si asa mai departe.
Pestele, in primele zile, e zăpăcit de noul mediu si flamand. Asa ca oricine prinde si in orice loc de pe balta. Dupa o săptămâna, doua, din șeptelul initial au ramas doar cei mai precauți, care se adaugă la cei la fel de precauți existenți deja pe acolo. Si toata treaba devine mai complicata. Nu ca nu se mai poate prinde sau nu mai e peste, dar nu mai poți sa spui ca e o balta pentru relaxare, înafara de cazul in care ești masochist.
Odată, fiind vânzoleală continua pe mal, solzoșii se retrag spre larg. In al doilea rand, toți pescarii suferă de mirajul malului opus, asa ca vor încerca sa lanseze din ce in ce mai departe. In al treilea rand, in Romania, 90% din cei care pescuiesc la peste pașnic, folosesc federe sau lansete de crap si tot ce tine de aceste tehnici, astfel încât zonele nădite constant vor fi de la 40 de metri încolo. Ce sa mai caute pestele la pluta ta, la 4-5 metri de mal?
Ce pot sa recomand…?
Primul si cel mai greu lucru. Odată ajuns pe malul apei, nu te înfige in primul loc, încearcă sa faci, daca e posibil, un tur al băltii, vezi ce fac ceilalți, care ce prinde si cum, vezi daca peștii sunt mai activi intr-un loc sau altul, dezvolta ceea ce pescarii numesc simțul apei. 😁
Doi, la fel de greu. Ai ales un loc, sondează un pic. Doar cu pluta si plumb, fără cârlig. Asa o sa ai o idee de adâncimea din fata ta, natura fundului apei, da sunt sau nu agățături si din astea.
Trei. Ai ales locul, nădește-l un pic. Doua zone, una unde dai efectiv cu pluta si, daca malul permite, un loc la câțiva metri in stânga sau in dreapta, la…jumate de metru de mal. 😂
Știu ca pare bizar, dar încearcă, asta, cum spuneam, daca malul permite. Adică vegetație pe mal si apa sa aibă minim 40-50 cm in locul ales. Al doilea loc il pescuiești odată la 15-20 de minute, dar continua sa-l nadesti.
Patru. Ce pui in cârlig. Pâinea si mamaliga sunt ele universale, dar peștii de pe bălțile populate au cam crescut cu pelete si alte concentrate si intr-un mediu natural ajung rapid la o lipsa de proteine. Asa ca viermușii si ramele au succes. Si porumbul de conserva, cel de supermarket, nu minunile aromatizate si colorate din magazinele de pescuit. Nu zic de pelete expandate, extrudate, soft, hard si arome ca nu vreau (inca) sa te zăpăcesc. 😂 Apropo la un comentariu de mai sus, cozonacul e foarte bun aici pe Argens daca dai la chefal.😅
Ultimul lucru. Daca nu si nu si vrei totuși sa ajungi la ciortanii care sar dincolo de raza de acțiune a vergii tale, fa o mica investiție si cumpăra o lanseta tip match sau telematch. Las un link de exemplu, mai ales ca in descriere au introdus si un video didactic filmat pe Sărulești. Care nu e chiar foarte departe de tine. 😁
Sorry daca articolul e prea didactic, când e vorba de pescuit, nu prea ma pot abține. 🤣
Comentariu beton!22
nu m-as fi gandit ca-ti trebuie atata know-how ca sa tii un bat in mana!
fir intins! cica asa se spune.
Ca sa ții un bat in mana, nu trebuie. Ca sa si prinzi peste, asta e abecedarul..🤣
Da, asa se spune…bine, se mai spune si altfel, dar aici suntem intre oameni civilizați. 😂
Mihai, am scris un articol lung cat o zi de post, cred ca s-a dus undeva in moderare si nu l-am salvat, help…😂
L-am recuperat.
Mersi, nici nu mai știu daca am atașat linkul sau nu, in orice caz era spre magazinul online al celor de la totafishing, o lanseta telematch de la Carp Expert si un video al lui Benzar Zsolt de pe Sarulesti.
Eram în clasa a 5-a, în vacanță la bunici. Făcusem rost de câțiva metri de fir de nailon, singurul accesoriu de pescar adevărat, în rest totul era improvizat: firul îl legasem la capătul unui băț tăiat dintr-o tufă, pluta o confecționasem dintr-un cocean de porumb așa cum văzusem la băieții din sat, plumb luasem de la o baterie Elba, iar pe post de cârlig aveam un ac cu gămălie îndoit, din trusa de cusut a bunicii. La prima ieșire pe baltă, nu am prins nimic, pluta s-a scufundat de câteva ori, dar cum să și scoți peștele din apă cu un ac cu gămălie?
Senzația aceea, atunci când vezi pluta cum se scufundă, a fost ceva de neprețuit, așa că m-am rugat de un băiat din vecini și am primit un cârlig, pe care am dat la schimb o mașinuță de fier. Cam ruginit cârligul, dar era cârlig de pescar. La următoare ieșire eram sigur că voi prinde primul meu pește. Și am prins, am văzut cum s-a scufundat pluta, am tras de băț ca sălbaticul, peștele a făcut o tumbă prin aer și apoi a căzut înapoi în apă cu tot cu cârlig. Nu mă învățase nimeni cum să leg cârligul de fir, așa că nodul meu de amator s-a desfăcut la prima întindere a firului și am pierdut și pește și cârlig.
Am încercat să dau la schimb altă mașinuță, dar n-am găsit alt cârlig între vecini. Nu m-am dat bătut, m-am dus pe malul unei bălți unde știam eu că pescuiau pescarii adevărați și m-am rugat de un bătrânel să îmi dea un cârlig. Nu își dorea mașinuțe, așa că prețul cârligului a fost să mă duc să îi culeg o cutie de râme, ceea ce am și executat, scormonind cu degetele în prima grămadă de bălegar pe care am găsit-o. Când m-am întors cu degetele mânjite de bălegar, dar cu cutia plină de râme, bătrânelul a zâmbit, mi-a dat cârligul și m-a chemat a doua zi pe baltă.
A doua zi, m-a învățat să leg cârligul, să pun plumbul, momeala și după ce am reușit să scot din apă primul cărășel, m-a felicitat și mi-a spus că undița cu care pescuiam era a mea. Așa am învățat eu să pescuiesc vara aceea, cu Mr. Miyagi al meu, care m-a făcut fericit și m-a învățat cum să fiu fericit: cu varga în mână, pe malul apei.
Comentariu beton!37
Proverb chinezesc, de la Mr. Miyagi: „Dă-i unui om un pește și îl hrănești o zi; învață-l să pescuiască și îl hrănești toată viața”
Prima data când părinții si-au dat seama ca e ceva in neregula cu mine a fost pe la 4-5 ani, când îmi încropisem o undita dintr-o joarda, un fir de ața si veșnicul ac cu gămălie îndoit. Nu ar fi fost ceva șocant, doar ca eram in stare sa stau cu joarda aia ore in sir in curte la bunici, unde aveau un robinet si o gura de canalizare cu un grilaj metalic. Acolo „pescuiam”. 🤣
Si in loc sa ma duca la psihiatru, au rugat un vecin care mi-a confecționat o undita adevărată din trestie cu fir de nylon, pluta de pana si cârlig adevărat. Care undita n-a văzut vreodată malul unei ape, atât m-am tot antrenat la lansat cu ea pina am făcut-o arșice.
Comentariu beton!14
@Adi Așa și mie nea Miyagi al meu: cârlige și plute în schimbul râmelor și câte un Pepsi, dacă-i prindeam și lăcuste. Apoi sculele mai vechi și grele pt. bătrânețea lui mi le-a lăsat mie.
Si eu ador sa pescuiesc, inainte sa avem copii mergeam la Dunare, de cand cu copii nu am mai fost, imi lipseste foarte tare! Si eu pescar de bat cu viermusi si rame, as sta toata ziua sa privesc pluta. Descoperisem la un moment dat o balta (neamenajata este adevarat) prin Pipera, dar nu mai stiu unde si daca se mai poate intra, era asa salbatic si frumos!
Am un prieten, pescar inrait, intreb de balti si revin cu mesaj.
Am fost la pescuit doar cu prietenul/soțul si cu socrul meu. El, soțul, mi-a umplut capul de povesti cu cât de fain e la pescuit. Plecam dimineața pe la 4.30 și mergeam pe jos, prin pădure, spre niște bălți care erau ale tuturor. Asta acum vreo douăzeci de ani. Între timp, s-a construit, s-au luat/dat terenuri, în fine, nu mai poți ajunge la baltă. Ajungeam, ne instalam, bâjbâiam și aruncam undițele și lansetele în apă, la răsăritul soarelui. Moment în care, al meu, băga un shot pentru prevenirea frigului:) și se culca. Efectiv se întindea pe pământ, pe scaun, pe ce căram după noi și dormea dus câteva ore. Spunea că nu se odihnea nicăieri ca pe baltă. Era somnul cel mai bun. Între timp eu si socrul pândeam lansetele și unditele și ne zgâiam la baltă. Îmi plăcea liniștea si nu simțeam nevoia să o umplem cu cuvinte. Nu am mai fost de ani buni la pește, au părăsit amândoi această lume. Mă gândesc că poate pescuiesc undeva împreună.
Comentariu beton!19
Eu nu le am cu răbdarea si pescuitul dar frate-meu, după ce a făcut preinfarct și i s-a recomandat viață liniștită a devenit pescar pasionat. Atât de pasionat că într-o vacanță la Mamaia a făcut-o pescăriță și pe fii-ea de vreo noua ani atunci! Dar nu a ținut, că ea este prea ocupata să aibă timp de așa ceva dar, curios, nu știu prin ce împrejurare, că nu de la ea, nepotul meu este pescar înrăit. De așa manieră că in week-end-ul de 1 mai s-a dus la pescuit (cred ca la Mihăilești, nu știu sigur) cu un prieten si au stat in gerul ăla toata noaptea. Au prins o plătică pe care au mâncat-o la fața locului înjghebând un proțap si un foc pe zona betonata. El nu prinde peștii pentru a-i manca, îi pupă si le dă apoi drumul înapoi în apă, dar în seara aia nu știu ce le-a venit, cred că de frig 🙂
Pasiunea de pescuit o are de pe la șase ani si îmi aduc aminte cum mă căra prin piețe si alte locuri sa cumpăram momeală, viermi si alta chestii care mă scârbeau. Are un adevărat magazin de ustensile de pescuit cumpărate si primite cadou de la toata lumea care îi știa pasiunea de copil.
Cel mai tare a fost când mi l-au dat in grija ai lui care plecau in vacanța ”de adulți” să îl duc o săptămâna pe valea Doftanei la o pensiune chiar pe malul apei, cu mini piscină, ce mai un paradis pentru el. Evident am încercat să pescuim că erau așa de mulți pești că îi vedeai de pe mal înotând sub tine dar care, ai naibii, nu trăgeau deloc. Îmi aduc aminte că încercând sa arunc și eu la distanță lanseta am agățat-o într-un copac de pe malul apei. Ce supărare a fost atunci! Acolo a rămas! Iar despre pescuitul în București pe Dâmbovița, eu femeie serioasa cu un copil de 10-12 ani, ce sa mai zic! Nu era chiar deloc amuzant, mai ales dacă îmi aduc aminte modul cum se uitau trecătorii la mine. Si culmea, pustiul prindea pești, pești urâți foc pe care îi arunca înapoi în apă spre supărarea vecinilor de pescuit care îi luau acasă sa îi mănânce, probabil.
Acum văd că nu am răspuns la intrebarea din P.S. Nu știu ce să răspund, constat cu nedumerire că nu mă relaxează nimic…. O fi de la depresie?…. 🙁
Nu e de la depresie. Mai intai trebuie sa accepti ideea ca trebuie sa te relaxezi. Dupa aia sa-ti scoti din minte toate variantele „obisnuite”, gen muzica de relaxare (pe mine aia ma urca pe toti peretii), liniste, stat pe sezlong, etc. Si dupa aia sa accepti faptul ca, poate, te relaxeaza ceva ce nu mai relaxeaza pe nimeni altcineva. Cum e cu gatitul, cum sa te relaxeze sa stai in picioare, in caldura, si sa muncesti? Mno, uite ca pt unii e terapie.
Deci mai cerceteaza-te, sigur e ceva ce te decupleaza.
Ba eu cred ca te poti relaxa doar atunci cand scapi de probleme, ganduri care te framanta, sau ai timp, altfe nu poti, oricat de mult ti-ar placea sa faci ceva anume si ai avea posibilitatea sa faci….
Daca nu esti eliberat de probleme nimic nu te relaxeaza, ”nu-ti arde” de nimic…..
Ultima dată am pescuit în copilărie. Am fost cu vărul meu la o baltă de lângă Blaj. Deloc interesant, până și vărul s-a plictisit și enervat. Și atunci s-a descălțat și s-a pus să scotocească prin stuf. Prindea niște pești mici, ovali. Îi prindea și mi-i arunca. Am umplut repede o plasă respectabilă. După aia am mers la bunica, curățam de solzi, evisceram, tăvăleam în mălai și apoi în tigaie. Ăl mai bun pește mâncat vreodată. Să fi fost în vacanța mare de după clasa 2 sau 3.
Înainte de asta mai șuteam uneori tifonul de la ciobanii ce pășteau oile pe dealuri și mergeam la Târnava să prindem cu tifonul ála de sub gropile de la mal niște pești mici cu mustăți. N-am mai repetat experiența asta tâmpită, peștii erau foarte mici și neapetisanți
Nu inteleg cum te poate relaxa pescuitul, eu nu pot sta pe loc – tine tot de lipsa de rabdare. Fapt pentru care pe mine ma relaxeaza in ordine: alergarea (cu un plus pentru alergarea pe munte), mersul pe munte sau, sa nu razi, tricotatul 😀
Activitatile care ma relaxeaza cel mai mult sunt drumetiile montane , via ferrata , escalada , alergarile montane cat si cele pe asfalt si cititul , nu imi place pescuitul si nu am rabdareee deloc pt asa ceva :))
Observ că, azi, tricotatul este mai relaxant decât pescuitul. 😀
Doo activități inutile care zic ei că sunt relaxante 🙂
Nu știu ce mă relaxează. Cred că sunt relaxată de obicei. Nu pescuiesc, dar gătesc foarte relaxată și de mâncat, nici nu mai vorbesc. Dar doar din balta aia mult mai mare.
Soțul meu este un pescar înrăit, am fost de multe ori cu el pe balta. Recent am fost pe balta Danesti 8 și ne-a plăcut mult, noi stam câte un week end întreg. Mai recomand Balta Movilita și Piteasca 2.
Relaxare…mhm…
Imi place sa fac curatenie, dar in ritmul meu-cu pauze, ocoluri-mai probam o fusta, mai cercetam ce e de dat, mai verificam poze vechi, iar acum, cu cate un podcast deschis, o lalai o zi intreaga!
Si sa citesc, a fost si ramane ocupatia mea favorita!!
Grea boală. Am fost anu trecut prin Orșova și exact în ziua aia se dădea startu la pescuială de la ora 12 noaptea. La ora 22.00 era plin de pescuitori, pe poduri, maluri, pontoane… peste tot. Cu 3-4-6 undițe, cutii&cutiuțe, lanterne de cap sau puse pe trepiede.
Părea că peștii știau că sezonu se deschide la 12 noaptea și cumva ei îi luau prin surprindere dacă-și aruncau undițele cu două ore mai devreme.
A, pe mine mă relaxează să fac puzzle-uri. Mai ales alea pe care scrie 2-3 ani și io le pot face în 10 ore.
P.S: Știți, poate că pe bălțile de pe lângă București nu trage peștele pentru că nu luați bilete VIP care sunt cu scafandru care vă bagă peștele pe cîrlig trage de plută și-l mai și plimbă câțiva metri ca să pară că se zbate să scape.
Cel puțin eu asta aș face dacă aș avea baltă particulară. Servicii nene. 🙂
Am avut si am norocul sa nu ma pasioneze nici fotbalul nici pescuitul, la primul adorm iar la al doilea ma plictisesc in 32 de secunde 😊
Relaxarea mi-o gasesc (printre altele) in citit si condus.
Lectura.
Cel mai relaxativ e Sudoku. Nu mai apuc asa ca in tinerete, decat prin pelerinaj, dar imi place sa stau cu dosu’ la umbra, langa apa, si sa caut cifre. In halul ala, incat nu intru in apa toata ziua, ca-i lacu’ din vecinatate sau marea. Cand eram copila, nu ieseam din apa cu orele, acum, daca intru de 3 ori pe o vara, e mult.
Balta Solacolu
Tancabesti 2, la fratii Parfene, Moara Vlasiei ( desi acolo se pescuieste mai mult la lanseta, la crap mare), Fulga, Balotesti ( mai de fite, cu cabanute de inchiriat cu pontoane), Peris ( nu Hermes),
Balta Solacolu
+40756290471
Nu știu dacă merge link-ul, dar eu zic că e într-adevăr relaxant la pescuit:
https://jumpshare.com/s/9JNrmwHkDrdStauNVvEI
@MV Ai putea confirma dacă e ok așa? Mulțumesc
Prefer să dau la undiță, nu la reactor.
La balta Cernica am auzit ca este si pește. Cumnatul meu e pescar din ala care participa la concursuri de pescuit, el mi-a zis.
Pe langa Giurgiu, la Putineiu, Draghiceanu, Balanoaia- balti amenajate sau moca la piciorul podului, in Dunare.
Si eu caut balti pt ai mei copii carora le place tare sa mearga la pescuit. Am cautat vara trecuta balti pe langa Bucuresti.. fara succes. Deci o sa citesc comentariile poate aflu ceva recomandari 🙂
De curand am descoperit ca ma relaxeaza enorm snorkeling.. doamne linistea aia cand esti cu capu’ in apa si te uiti la vietati!