Uitasem cât de mult îmi place să stau pe malul apei cu o undiță în mână și cât de tare apreciază bietul meu creieraș (mă rog, cât o mai fi rămas din el) liniștea aia perfectă și modul în care ești acolo și nu te mai intersează nimic altceva. Da, știu că există oameni care nu înțeleg treaba asta, nu-i condamn, dar pentru mine pescuitul este unul dintre cele mai relaxante lucruri care s-au inventat vreodată pe planeta Pământ.

Acu’, să nu vă imaginați că-s vreun profesionist, habar nu am cum e cu lansetele, răpitorii, lingurițele, bambinele și alți termeni din vocabularul cetățenilor care și-au făcut o pasiune din treaba asta cu prinsul peștilor. Pe mine trebuie să mă pui pe malul unei bălți, cu o undiță din aia simplă în mână și-o felie de pâine, ca să fiu fericit (cu pâinea dau la pește, boșilor, n-o mănânc io).

Mno, de-aia mă felicit că nu m-am opus cu vehemență când a venit fashionista cu ideea să plecăm în Deltă. Probabil vă întrebați de ce să mă opun, nu? Well, dragii mei, deja de-acum am experiența unor vacanțe petrecute împreună și am o vagă idee cam câte trolere cu haine (și mai ales de ce dimensiuni), ar trebui să car pentru o deplasare mai lungă de trei zile. Unde mai pui că acum mergeam și cu mini-fashionistele, iar în deltă nu se ajunge așa simplu. Ce să mai, mă și vedeam trambalând trolerele alea prin bărci, vapoare și juma’ de Deltă.

Dar când mi-am dat seama c-o să pot pescui, n-am mai stat nicio secundă pe gânduri, dă-le naiba de trolere. Bine, ca să fiu sincer, a mai existat o condiție: să se ocupe ea de căutat și rezevat cazări, mie să-mi transmită doar când și unde mergem. Și s-a descurcat aproape de perfecțiune, a găsit la Crișan o șmecherie numită Pensiunea Doi Căpitani. Zic „aproape” ca să nu și-o ia în cap, dar jur că nu putea exista variantă mai bună.

În primul și în primul rând, s-a rezolvat partea cu cazatul împreună cu copiii. Gen, avem un soi de mini-apartament cu scară interioară. Nu vă puteți imagina chiotele de fericire când au aflat că ele or să stea sus și, citez: „o să aveam cameră cu scarăăă”.

După care, s-a rezolvat și partea cu ținutul copiilor ocupați toată ziua. În sensul că oamenii au aici piscina lor, a pensiunii, deci fashionista și cu mini-fashionistele au ce face câtă vreme io adăstez pe malul apei cu undița în mână.

Dar pentru mine cel mai important este că exact prin spatele pensiunii, la maxim 200 de metri, trece unul dintre canalele alea mici din Deltă, adică locul perfect unde să merg și să mă plantez încă de dimineață cu undița în mână, în timp ce creierul meu oftează orgasmic: „așa, boss, ești mare, în sfârșit n-am nimic de făcut”. Și se întinde pe-o parte să moțăie, iar io-l aprob, mă uit la pluta aia și rânjesc satisfăcut. Mă trezesc în fiecare zi la 5.00, doar că să fiu pe mal când se luminează de ziuă, și mi se pare incredibil că fac asta de plăcere. Absolut minunat, vă spun.

În plus, dacă mai era nevoie să zic asta, oamenii gătesc aici, la fața locului, în pensiune și se descurcă binișor spre foarte bine. Și n-o zic eu, că mie când mi-e foame poți să-mi dai și pietricele unse cu puțină untură, mi-e limpede că mâncarea e ce trebuie, când mă uit la alea mici cum, și mai ales cât, balotează.

Nfine, cam asta voiam să vă povestesc, ca să înțelgeți de ce nu sunt deosebit de activ pe blog zilele astea. Pentru că nu e rețea 4G și merge netul greu pe malul apei, de-asta.

Ah, să nu uit să vă zic ceva ce mi s-a părut extrem de funny. Abia ne cazasem când m-am dus la bar să cumpăr niște chestii de băut, să le iau în cameră. Moment în care am aflat că nu există frigidere în camere.

Evident, mi-am exprimat zgomotos uimirea, adică ce e aia să nu ai frigider în cameră? Dar am tăcut brusc când am aflat și motivul. Motiv care nu cred că v-ar da prin cap nici într-o mie de ani. Da’ lasă că vi-l zice fratele vostru.

Minunații turiști români, acești deosebit de inventivi urmași ai dacilor liberi, băgau peștii pe care-i pescuiau în frigiderele din cameră. Că de-aia au bătut drumul până în Deltă, doar n-or să plece acasă fără ce-au prins, dăăă.

Well, dacă ați ținut vreodată pește în frigider știți exact despre ce e vorba și cât de greu mai iese mirosul ăla. Ei, acum ia imaginați-vă că vă bagă cineva pești în frigider în fiecare fucking zi a săptămânii, de prin aprilie așa, până dă bruma. Mai scoți vreodată mirosul din frigiderul ăla? Exact. Cum vă ziceam, de-aia nu există frigidere în camere. Da’ nu-i bai, că barul de deschis de la 6.00 dimineața, până după 22.00.

Gata, v-am pupat. La ora la care citiți asta, fratele vostru ar trebui să fie de măcar două ore cu undița în mână.