Mi-a ajuns în feed zilele trecute postarea asta (a fost editată de vreo trei-patru ori, eu v-am pus mai jos forma ei inițială, așa cum era când mi-a apărut și mie în feed):

Nu beti asa ceva! Beri mai stricate ca acestea rar am vazut. Seria de beri Sandro, cele cu eticheta din hartie fiind varianta pentru supermarket( aprox 7 lei), cele cu eticheta transparenta, varianta pentru magazinele de specialitate(12 lei), sunt produse si vandute fara rusine de cei de la Sara Productum Beverages. Pot spune ca si restul de beri, seria Sara bere de casa, sunt la fel de acre/infectate. Au ajuns direct in chiuveta… 😠

Și mă gândeam că în goana după atenție, oamenii efectiv au luat-o razna, lucru care poate să devină extrem de periculos și uneori chiar să nu mai poți face nimic. E suficient să apară unul pe care nu-l duce prea tare capul, dar care are un pic de vizibilitate în online, să se apuce să posteze ceva care alimentează setea de sânge a internauților și e gata criza de imagine. Care criză de imagine, dacă ești vreo firmă mai mică, te poate duce lejer chiar și la faliment.

Și toate astea pentru că un băiat de pe Facebook a scris o postare fără să aibă proprietatea cuvintelor pe care le folosește. După care, tu intri în faliment, se duce dracului munca ta de ani de zile, în timp ce el continuă să meargă la biroul lui culeanu din Pipera și să posteze imbecilități pe rețelele sociale.

Nu știu dacă e clar pentru toată lumea ce încerc să explic, dar n-ai voie să spui despre un produs că este “stricat” și “infectat”, dacă nu poți susține cu dovezi asta. Da, poți să scrii că e un produs care nu-ți place ție, să faci mișto de el, să argumentezi de ce nu-ți place (dacă te duce capul să faci asta), să ce vrei tu. Dar când te-ai dus în zona de “stricat” și “infectat”, deja lucrurile iau o turnură extrem de serioasă.

Mai trist este că au existat niște oameni care i-au explicat (și lui și celor trei prieteni ai lui care au apărut imediat pe acolo) fix ce-am scris eu mai sus: că nu e ok sa vorbești așa despre un produs și că una e să nu-ți placă, alta e să scrii că e stricat/infectat.

Răspunsul? ”Ce, bă, nu mai avem voie să scriem ce vrem noi pe Facebook?”. Ba da, inteligentule, sigur că ai voie să scrii ce vrei tu, dar eu, dacă aș fi în locul celor care produc berea asta, te-aș da în judecată în secunda doi. Să vedem dacă-ți mai arde de târfit atenție pe facebook și de scris “ce vrei tu și cum vrei tu” despre munca altcuiva. Nu de alta, dar am așa o presimțire că, din momentul în care vei intra în sala de tribunal în calitate de învinuit, o să fii extrem de atent și la virgule.

Dar de scris despre toată tărășenia asta, m-am hotărât să scriu abia când am văzut prin comentarii celălalt argument “zdrobitor” al autorului postării: “Am băut peste 2400 de beri, cred că știu despre ce vorbesc”.

Boss, și eu am peste 2500 de articole scrise pe blog, dar asta nu mă face scriitor. Așa cum am și peste un milion de kilometri la volan, chestie care, să vezi ce, nu mă transformă în pilot. Ca să nu-ți mai spun câte medicamente și pastile am înghițit sau câte injecții am făcut în această viață, dar, foarte ciudat, nu m-am transformat peste noapte în doctor.

În schimb, după atâția ani prin online, știu sigur-sigur că ai scris postarea aia pentru niște like-uri și niște târfire de atenție pe Facebook. Să vedem unde ți le bagi, despre like-uri zic, dacă te dau oamenii ăia în judecată. Eu te-aș da.

P.S. Să ne înțelegem, habar nu am cum e berea despre care este vorba în postare. Poate să fie cea mai rea bere din lume, sau cea mai bună, sau însuși simbolul mediocritătii berii, nu mă interesează. Nu despre asta este vorba, ci despre “hai să ne mai dăm și noi seama ce scriem pe internet”. Cât despre bere, mi-am promis că prima oară când o văd la raft pe undeva, o cumpăr, doar așa de-al dracu’ că-mi place să beau bere stricată și infectată.