Articol scris de Claudiu.
…
Omul a inventat focul și s-a ars. A inventat roata și roata l-a călcat. A inventat tiparul și a tipărit stupidități. A inventat internetul și a democratizat prostia. Acum a inventat inteligența artificială și, cu grația unui somnambul care traversează o autostradă, celebrează evenimentul.
Există o ironie fundamentală în faptul că specia care se definește prin rațiune a creat primul instrument capabil să o imite perfect fără să o posede – și l-a adoptat cu entuziasmul unui copil care descoperă că oglinda îi zâmbește înapoi.
Pentru că despre asta e vorba, în esență. Nu despre revoluție. Nu despre singularitate. Nu despre Skynet sau despre utopia post-muncă pe care o promit oamenii care nu au lucrat niciodată cu mâinile. E vorba despre oglindă. Despre faptul că omul contemporan, rătăcit între notificări și anxietăți difuze, a găsit în sfârșit un interlocutor care nu se plictisește, nu judecă, nu pleacă și nu cere nimic emoțional în schimb. Un terapeut infinit de răbdător, un prieten care nu are proastă dispoziție, un expert care nu te face să te simți prost că nu știi.
Și tocmai asta e problema. Nu că mașina ar fi rea. Mașina e indiferentă cu o eleganță pe care niciun om n-a reușit-o vreodată. Problema e că omul a interpretat această indiferență ca afecțiune. Că a confundat absența fricțiunii cu prezența înțelegerii. Că în fața unui sistem antrenat să fie util, plăcut și agreabil – trei calități pe care evoluția le-a distribuit zgârcit în populația umană – a simțit ceva ce seamănă suspect cu alinarea.
Psihologii au un termen pentru relațiile în care unul dintre parteneri nu există cu adevărat: proiecție. Omul a proiectat dintotdeauna – pe zei, pe eroi, pe vedete, pe parteneri romantici idealizați dincolo de orice recognoscibil. IA e doar ultimul ecran pe care se proiectează dorința de a fi înțeles fără efortul de a fi cunoscut.
Există trei tipologii ale utilizatorului de IA pe care le poți observa deja, cu ochiul liber, fără grant de cercetare.
Primul e Entuziastul – omul care a descoperit că poate externaliza gândirea și a procedat cu celeritate. Nu mai scrie, nu mai caută, nu mai formulează. Cere. Primește. Livrează mai departe produsul altcuiva drept al lui, cu o conștiință curată pentru că, la urma urmei, și el a muncit: a scris promptul. Aceasta e generația care va redescoperi că a ști să pui întrebări nu înlocuiește capacitatea de a înțelege răspunsurile.
Al doilea e Scepticul – intelectualul de serviciu care declară solemn că IA e o amenințare pentru gândirea critică, pentru creativitate, pentru umanitate, și care face această declarație într-un articol de opinie pe care l-a scris cu ajutorul IA, fără să perceapă comicul situației. Îngrijorarea lui e reală. Soluția propusă – mai multă conștientizare, mai multă educație, mai mult spirit critic – are vârsta filosofiei și eficiența ei dovedită.
Al treilea, și cel mai interesant, e Conectatul – omul care a descoperit că poate vorbi cu ceva ore în șir, că poate fi ascultat fără să fie judecat, că poate explora idei sau frici sau fantezii fără riscul respingerii. Acesta nu e un utilizator prost. E un utilizator singur. Și singurătatea lui e reală, și nevoia lui e reală, și consolarea pe care o găsește e, în felul ei, reală. Problema e că o consolare artificială, oricât de bine calibrată, nu tratează cauza. Analgezicul e util. Dar omul care ia analgezic pentru o fractură netratată nu se vindecă – se obișnuiește cu durerea gestionată.
Tehno-optimiștii spun că IA va rezolva cancerul, clima, sărăcia, longevitatea. Poate. Oamenii care construiesc aceste sisteme sunt inteligenți, motivați și, uneori, chiar bine intenționați. Dar aceiași oameni au construit social media pentru a conecta lumea și au obținut polarizare, depresie adolescentină și piețe de dezinformare industrială. Nu din rea voință. Din graba de a scala înaintea de a înțelege. Din confuzia între ce e posibil tehnic și ce e dezirabil uman.
Iar IA e incomparabil mai puternică decât feed-ul de Instagram.
Există o întrebare pe care nimeni n-o pune cu adevărat, pentru că răspunsul e incomod: ce se întâmplă cu capacitățile pe care nu le mai exersăm? Nu vorbim de locuri de muncă – asta e o conversație separată, mai veche și mai puțin interesantă decât pare. Vorbim de mușchi cognitivi și emoționali. Toleranța la frustrare pe care o construiești rezolvând singur o problemă dificilă. Empatia pe care o dezvolți negociind cu un om real care are o zi proastă. Identitatea pe care o cristalizezi formulând o idee în propriile cuvinte, chiar dacă sunt cuvinte stângace și incomplete. Ce rămâne din toate acestea când există mereu o variantă mai bună, mai fluentă, mai răbdătoare, disponibilă la un click distanță?
Rămâne omul care n-a exersat.
Istoria tehnologiei e istoria unor câștiguri reale însoțite de pierderi ignorate cu sârguință. Mașina de spălat a eliberat timp. A și rupt un anumit tip de cunoaștere tacită transmisă prin gestul repetat. GPS-ul a democratizat navigația. A și atrofiat simțul orientării în populație. Nu e nostalgie ludică – e observație. Fiecare proteză cognitivă costă ceva. De obicei costă exact capacitatea pe care o substituie.
Întrebarea nu e dacă IA e bună sau rea. Întrebarea e, ca întotdeauna în relațiile asimetrice, cine se adaptează la cine. Omul care folosește IA ca instrument rămâne în control. Omul care se reorganizează în jurul ei – gândind în prompturi, evaluând ideile după cât de bine le poate delega, măsurând valoarea unui text după viteza cu care l-a produs – devine, încet și fără dramă, un accesoriu al propriului instrument.
Asta nu e apocalipsă. E ceva mai banal și mai greu de povestit: e comoditatea care se sedimentează în caracter.
Marele pariu al acestui secol nu e dacă inteligența artificială va depăși inteligența umană. E dacă oamenii vor mai considera că merită efortul de a și-o exersa pe a lor.
Și asta, undeva, ar trebui să ne dea de gândit.
Dacă mai facem asta.
Poate că va fi comod, nu va durea, dar sigur ne va costa scump, eufemistic vorbind, ca rasă. Peste vreo câteva generații, nu imediat.
Comentariu beton!15
Deja se simte efectul de la generația asta
Comentariu beton!19
@Claudiu, păi despre acest efect mi-ar plăcea sa citesc, cu exemple concrete 🤗
Efectul Flynn in revers 😉
Excepțional articol! Exact asta se întâmplă acum în lume. Și oamenii aplaudă plini de încântare, în timp ce-și taie cu mare entuziasm craca de sub picioare. Își pun, practic, mintea în ghips și nu-și dau seama de ce se atrofiază… Mai rău, nu realizează că se atrofiază. Și încă mai rău, nici nu pare să le pese.
Comentariu beton!20
Le-a păsat vreodată? Ca eu am dubii.
@C. Ionescu,
E vorba de adaptare. Conform lui Darwin, unii se adaptează și supraviețuiesc, alții nu. Unii o sa se atrofieze si altii o sa se foloseasca de IA si o sa avanseze. Cand s-a inventat avionul lumea zicea: „Daca Dumnezeu vroia sa zburam, ne-ar fi dat aripi” si uite unde suntem acum.
IA-ul e o unealta, inveti sa o folosesti, devii mai eficient.
Dar daca invatam din istorie, e foarte posibil sa fie plafonat pt multime si folosit ca factor de control.
Iar cei care o să se atrofieze o să se revolte contra celor care o să avanseze, pe motiv de discriminare, fiind incapabili să înțeleagă că vina e doar a lor proprie.
„Marele pariu al acestui secol nu e dacă inteligența artificială va depăși inteligența umană. E dacă oamenii vor mai considera că merită efortul de a și-o exersa pe a lor.”
Asta e adevarul. Daca noi lasam pe altcineva sa gandeasca in locul nostru, cat o sa pierdem din inteligenta? Oricum, omenirea a ajuns la inteligenta maxima. Acum lasa AI sa preia stafeta.
Am sa-ti raspund cu o fraza pe care am scris-o pentru un text acum vreo doua saptamani: Realitatea e că IA e de fapt o oglindă digitală în care omenirea insistă să se strâmbe non-stop, sperând că va retușa imaginea până când va părea inteligentă.
Comentariu beton!31
Ganditul cu capul propriu va deveni la fel de rar ca si scrisul de mana. Cine mai are acum o agenda in care-si face to-do-list sau biletele cu „nu uita” pe frigider, retete scrise-n carnetel sau notite de orice fel? Toate-s pe telefon sau tableta
Până se ia curentul…
Comentariu beton!15
Imi folosesc telefonul la de toate, liste de cumparaturi, elaborare meniu pe saptamana ce vine, pentru orientare, rezervari, informare, cautare destinatii calatorie, discutat, organizare – cu ajutorul calendarului, imi setez memento pentru orice am de facut, ca sa nu uit. Facand asta, mi se si intipareste in minte evenimentul. Ca jurnal, pe vremea cand mergeam la psiholog, sa imi sintetizez trairile si sa stiu ce doresc sa discut etc etc
Scriu de mana cand vreau sa invat ceva, deoarece inteleg mai bine si mi se intipareste in minte.
Telefonul cu functionalitatile sale este exact ca AI, sau ma rog, cum ar trebui sa fie utilizat AI. E o diferenta intre eficienta si tehnologia care gandeste in locul tau. Lucrez alaturi de o tipa din generatia Z. E groaznic de greu, fiindca nu are pic de logica si utilizeaza AI pentru orice. Incerc sa ii explic logica mea cand ce face ea nu imi pare ok, si sper sa se prinda de ea. Ne putem folosi de lucrurile la care avem acces si ne fac viata mai usoara, dar fara sa renuntam la a ne folosi mintea. E ca si cum ai zice ca la ce sa folosesc fierbator de apa, cuptor pe curent etc? Hai sa fierb la aragaz sau gatesc pe lemne, asa cum era pe vremuri.
Exista cale de mijloc. Parerea mea.
era mai acu’ vreo 15-20 de ani un banc cu un tată și fiu, care se contraziceau pe tema utilității învățării, în contextul în care junele, aflat cu o ipotetică Maricica pe o bancă în parc, și pe care ar fi dorit s-o combine într-o relație romantică; în timp ce planul junelui era „dau fuga la un internet cafe (pentru mai tinerii colegi, erau peste tot), aflu și vin repede să-i răspund”, tatăl concluzionează, referitor la cine o va cuceri pe Maricica: „tot un prost ca tine, da’ unu’ cu aifon și internet la putător”!
Comentariu beton!18
E valabil bancul și acum… și 100% real 😂
Nope, eu ma ambitionez sa imi fac liste scrise de mâna, si sa socotesc cu capul, nu cu calculatorul din telefon. Unii din jurul meu se cam mira….probabil cred ca nu am skills-urile necesare.
Comentariu beton!11
Cu siguranta exista cale de mijloc, a nu se intelege ca scriu tot de mana si ignor binefacerile tehnologiei.
Intrebarea e: suntem suficient de intelepti sa ne tinem de aceasta cale de mijloc si sa avem cumpatare-n toate? Ma tem ca va invinge comoditatea. Care doare, dar de multe ori doare cand e prea tarziu.
Unii sunt, unii nu sunt. Ce sa si facem.
Dar nici nu cred ca e ok sa ne incapatanam fara sens, alegand sa nu o folosim.
Eu am și agenda cu to do list , și rețete în caiet și câteodată post it pe frigider. Consider că scrisul de mana, la adulți și la copii e o abilitate pe care nu trebuie sa o pierdem. La fel cititul, preferabil de cărți tipărite.
Parcă în Finlanda, cu vreo zece ani în urmă, se renunțase la a-i mai învăța pe copii scrisul de mână. Între timp, și-au dat seama că au exagerat și au revenit asupra deciziei, însă se învață doar scrisul cu litere de tipar, nu scrisul caligrafic, cu literele legate.
Excelent articol, ca de obicei! Si atit de pregnant! Merci Claudiu!
Eu sint mai sceptica si nu cred ca inteligenta o ia la vale din motive de AI.
E deja pe duca demult.
Cu cit omenirea e mai comoda si are posibilitatea sa i se aduca ceva pe tava, cu atit i se ingusteaza cimpul vizual/emotional/neuronal.
Tot ce nu mai exerseaza devine o nebuloasa care va trebui reinventata la un moment dat.
In acelasi timp, tot ce vine imediat sa acopere o nevoie, reduce frustrarea la zero. Si cu asta si rezistenta la frustrare. Sau nevoia de a cauta, a inventa o solutie.
Societatea industrializata a adus cu sine o bunastare inimaginabila acum o suta de ani si a ridicat nivelul de trai majoritar.
Dar peste o suta de ani nimeni nu va mai avea nicio abilitate de supravietuire fara apa tratata (caci poluata masiv), fara masa data de catre supermarket (pt ca agricultura si cresterea animalelor sint in grija industriei agricole) si nici nu va mai sti sa gindeasca pentru ca nu a mai antrenat creierul la asa ceva…
Ciclurile de dementa ale omenirii sint destul de bine documentate de istorie, cel putin ultimele.
Dupa civilizatii infloritoare apare bezna pe perioade de timp in care se reseteaza creierul, cunostintele, se reinventeaza apa calda.
Eu totusi am speranta. Prosteasca, dar o am…
Ea, speranța, prostească sau copilărească, ne ține în viață.
Ai citit Sapiens? Tema e acoperita exhaustiv. E o premiză cu suport in spate, poate fi cel puțin parțial adevărată
voi n-ați întrebat, că am făcut-o eu, ciatgipiti răspunde:
„La fel o să fie și cu AI-ul: la început pare doar confort și eficiență. După care realizezi că, exact cum accesul facil la mâncare ultraprocesată ne-a făcut mai grași fizic, accesul facil la „gândit la cheie” riscă să ne facă mai leneși intelectual.”
în tonul articolului, vă las cu concluzia extrem de îngrijorătoare (da’ asta devine dupe facultăți, Nea Ilie!) a profesorului Mircea Miclea: vine un nou Ev Mediu!
https://www.facebook.com/share/v/1R5g9yKmTM/?mibextid=wwXIfr
Comentariu beton!11
Eu as extinde de la doua categorii la trei: cei care construiesc sistemul, cei care știu să îl utilizeze eficient și cei care rămân pe afară.
Personal, cred că apariția IA-ului nu e o întâmpare, ci o necesitate. Este carja generației Z, cei născuți între 1997 și 2012, pentru a depăși hopul. Sunt două aspecte aici, unul este că în momentul de față trecem printr-o fază de schimbare, o resetare, tranzitam de la modelul secolului XX către o nouă ordine mondială, datorită schimbărilor climatice, tehnologice, factorilor sociali, etc.
În același timp, generația Z, născută cu telefonul în mână, este prima generație din ultimul secol care, cognitiv, nu depășește generația precedentă în puncte cheie (IQ, memorie, atenție, limbaj, până și în aritmetică, ca să nu mai pomenim capacitatea decizională) într-o frază scurtă: performanță mentală generală.
Generația Z este prima generație care se dezvoltă concomitent cu dezvoltarea IA-ului.
Personal, consider situatia actuala ca fiind de aceeasi magnitudine ca si revolutia industriala, abandonarea modelului familiei traditionale.
Nu sunt împotriva IA-ului. Chiar deloc. Vad avantajele lui, viteza de procesare, etc.
Și sunt de acord cu tine. E o necesitate, un pas care trebuia să fie făcut. Doar că nu înțeleg care este ” hopul” din perspectiva ta.
@Claudiu,
Hopul este insuficiența cognitivă. Resetarea mondială are mai puțin impact pt generația Z.
Dacă sunt neclar, este pentru că mă doare un ochi, de nu-mi pot face ordine în idei și bat doar cu un ochi deschis în tastatură.
Dragă Claudiu, încă un articol scris foarte bine și foarte echilibrat. Ai un ochi de observator fin.
Eu fac parte dintre cei care privesc AI-ul strict ca pe un instrument. Poate și datorită vârstei. Am abonamente la cred că șapte platforme distincte — le-am numărat zilele trecute — și le combin în funcție de nevoi, luând de la fiecare exact ceea ce mi se pare că face mai bine.
Rândurile de mai jos sunt, într-un fel, și o mică demonstrație a acestui lucru. I-am povestit pe scurt unui AI două romane science-fiction citite cu foarte mulți ani în urmă, iar el le-a sintetizat și structurat mai bine decât aș fi reușit eu în primă fază. Apoi am revenit asupra textului și am făcut câteva modificări pentru a-i reda un ton mai uman.
Le las mai jos.
Mi-am adus aminte de un roman science-fiction citit cu foarte mulți ani în urmă.
În societatea aceea, omenirea rezolvase complet problema învățării. La anumite vârste, creierul copiilor era conectat la un aparat care le încărca instant toate cunoștințele necesare pentru etapa respectivă a vieții. La 4 ani, la 8, la 12, la 16. Oamenii nu mai învățau propriu-zis nimic. Primeau totul direct.
La 18 ani urma ultimul upgrade, cel care stabilea rolul fiecăruia în societate.
Personajul principal ajunge la această etapă și află că există cazuri extrem de rare în care creierul refuză upgrade-ul final. Pur și simplu nu îl acceptă.
Acești oameni erau izolați într-o zonă separată, unde primeau tot ce aveau nevoie pentru o viață confortabilă. Nu li se cerea nimic și nici nu aveau acces la cunoaștere sau la instrumente prin care ar fi putut evolua.
Numai că personajul evadează. O dată. Și încă o dată. Și încă o dată. De fiecare dată căutând același lucru: o bibliotecă. O sursă de informație. Dorința de a înțelege.
În cele din urmă, cei care conduceau sistemul îi spun adevărul. Toate marile invenții ale omenirii, toate salturile reale de civilizație, nu au fost făcute de oamenii conectați perfect la sistem, ci de cei incapabili să se adapteze complet lui. De cei care încă aveau nevoie să caute, să observe, să învețe greu și să gândească singuri.
Și poate că exact aici va apărea și marea ruptură produsă de AI.
Vor exista oameni care vor delega aproape complet procesul gândirii și oameni care vor continua să învețe lent, imperfect, consumând timp și energie pentru a înțelege lumea cu propriul creier.
Iar diferența dintre aceste două categorii s-ar putea să fie mult mai mare decât ne imaginăm acum.
Cred că acum mai bine de 20 de ani am citit un alt roman science-fiction care mi-a rămas în minte până azi. Ideea era fascinantă: Pământul, în mișcarea lui prin cosmos, ieșea dintr-o anumită zonă și intra într-una în care creierul mamiferelor începea să funcționeze la o capacitate mult mai mare. Dintr-o dată, omenirea făcea un salt intelectual uriaș.
Bineînțeles, urmează haosul. Totuși amenii își rezolvă rapid problemele practice, de la agricultură robotizată până la călătoriile spațiale. Dar ce mi s-a părut extraordinar a fost altceva: foarte mulți oameni nu au acceptat acest “upgrade”. Încercau să revină la vechea lor condiție, iar unii ajungeau chiar să se lobotomizeze. În același timp, oameni care înainte aveau diverse limitări mentale ajungeau la nivelul unui om obișnuit de dinaintea evenimentului.
Practic, omenirea se împărțea în două categorii. Unii deveneau extrem de curioși, lucizi, capabili să înțeleagă universul și să plece spre stele. Ceilalți rămâneau ancorați într-o existență simplă, familiară și suportabilă pentru ei.
La un moment dat, unul dintre personajele care urma să plece îi spune altuia rămas pe Pământ: „Pentru noi, Pământul a devenit prea mic și curiozitatea prea mare. Dacă vreodată veți primi un ajutor pe care nu îl înțelegeți, să știți că suntem noi.”
De multe ori mă întreb dacă nu cumva noi suntem urmașii celor care au rămas.
Cam așa cred că se va întâmpla și cu AI-ul. Vor exista oameni care îl vor folosi doar ca pe o cârjă, delegându-i complet gândirea, și oameni care vor continua să învețe greu, lent, clasic, dezvoltându-și în continuare gândirea critică și capacitatea de a înțelege lumea din jurul lor.
Iar diferența dintre aceste două categorii va deveni, probabil, o nouă formă de feudalism digital.
Curiozitatea de care vorbești mai sus cred că a fost cel mai relevant imbold pe care l-a avut societatea de-a lungul istoriei. E singurul atribut care ne definește saltul tehnologic și moral. Daca dispare, sper sa mai avem copaci și banane.
hm… acum suntem la banane+blugi și nu pare că suntem brilianți… vorbesc, desigur, de ambele tabere!
Domnule îmi poți spune titlurile,dacă nu deranjez,prea mult.Vă mulțumesc.
@Cristi,
Nu cred ca este o departajare atat de categorica. Ca și în politică, există extreme și calea de mijloc.
Logic necesar, după expresia profului de matematică, majoritatea vor combina învățatul și IA-ul.
@Cristian Cărțile sunt Povara cunoașterii de Poul Anderson și Profesia de Isaac Asimov. Interesant este că ambele au fost scrise la mijlocul anilor ’50.
@Gigi Calea de mijloc mi se pare că este din ce în ce mai subțire. Parcă extremele dețin majoritatea
„Toate marile invenții ale omenirii, toate salturile reale de civilizație” au fost făcute de oamenii care nu i-au crezut pe cei din jur care le spuneau că ce vor ei e imposibil.
FOARTE BUN articolul.
E un instrument bun daca e folosit rațional, dar tocmai asta e problema. Ca, treptat, te îndepărtează de rațiune, de folosirea lui cu bun simt.
Îl folosesc si eu pentru a primi informații pe care, altfel, ar trebui sa le caut in mai multe site-uri si tot nu as avea un raspuns atat de complex sau documentat cum da acest tool.
Am căzut și eu pe panta de 2 ori.
O data cand, fiind intr-o noua poziție si intr-o noua firma, ii ceream sa îmi compuna e-mailuri care sa fie cu ton diplomat, succinte, cu mesaj clar prin care sa transmit instrucțiuni sau informații. Dar m-am oprit pentru ca nu m-am simțit bine eu cu mine. Pierdeam satisfacția pe care o aveam cand finalizam un mesaj reusit si apoi bucuria pe care mi-o aducea reușita acelui mesaj.
Apoi, ceva mai recent, ii tot ceream idei pentru cina sau pranz si rețete. Ajunsesem sa nu mai fac nimic din capul meu, cu toate ca eu mereu mi-am gândit rețetele, aveam idei bune si găteam bine. Ma pacalea cu „vrei sa iti spun un truc ca sa iasa ca la restaurant?”, „vrei sa iti duc reteta la next level?”, „vrei sa iti dau idei pentru un plating care sa ii dea pe spate?”. Ma ametea cu toate ideile, nu mai știam nici care era reteta, oboseam efectiv înainte sa încep sa gătesc. M-am oprit.
In continuare consider ca e bun, e un motor de căutare mai bun decât goagăl. Ce se poate face si unde se poate ajunge, vom vedea.
Întrebare: era bună mâncarea?
Da, adevărul e ca am învățat niste trucuri foarte ok, care chiar duc mancarea la next level.
Mulțumim ,din nou domnule Claudiu.
Cu plăcere! 🙂
Foarte bine scris articolul dar eu pariez pe omenire nu pe AI in viitor.Lucrurile se vor aseza, iar oamenii vor limita accesul AI din ambele sensuri.
De ce să limiteze accesul?
iarăși, nu știu ce să zic, oamenii pot fi în același timp extrem de complecși și incredibil de proști! îl ascultam pe Lucian Croitoru (cu ideile căruia nu rezonez neapărat mereu) cum spunea că dispariția religiozității din societate va avea efecte, inclusiv sau mai ales economice, devastatoare și nu am înțeles în primă fază; după ce am mai rumegat i-am dat dreptate, ca astăzi să citesc asta: https://www.facebook.com/share/p/18pK1GTP5T/?mibextid=wwXIfr
foarte, foarte bun!
pt mine „comoditatea care se sedimentează în caracter” este esenta acestui articol de nota 10 cu felicitari!!
nu pot comenta mult pe aceasta tema pt ca nu ma pricep. unicul lucru care pot adauga este ca in momentul de fata ma tem de IA pt ca o simt rivala mea – si la propriu nu la figurat!!
v-am mai spus ca mi-am pierdut trei studenti la engl. acum 2 ani din cauza „ei” si nu fac misto deloc. e cat se poate de real!! acesti copii erau ff slabi si totusi au luat note mari datorita faptului c-au facut examenul cu „dansa” … profii nu s’au mirat iar parintii mi-au spus pe sleau ca daca se descurca asa pt ce sa mai plateasca ore part. degeaba. cum sa nu crezi ca e sfarsitul lumii? fUck me:(
Ce te face să crezi ca e o “ea”? As zice mai degrabă ca e un “el”, ca nu te contrazice niciodată, n-are chef de ceartă, nici dureri de cap. Și nici nu arunca cu cratița după tine.
Te înșeli Claudiu, eu mergând săptămânal cu metroul prin București te asigur că există doar două categorii de oameni, bine și cu femeile trei ! Cine nu știe gluma să coboare la prima.
Acum, prima categorie e cea care nu a citit în viața ei o carte din scoarță în scoarță. Care suferă de doom scrolling și obține gratificarea din videouri care au maxim 8 secunde. A doua categorie sunt oamenii care citesc.
Restul e blabla.
In epoca tiktokului și aiului, unii vor deveni tot mai prosti și alții se vor auto instrui și se vor ridica mai repede decât o puteau face până acum fara să fure sau să fie conectați la rețeaua PCR.
Toate breslele de gulere albe se tem de IA și pe bună dreptate. Gulere albastre sunt următorii. Aia fara guler oricum nu au ei treabă că ei sunt toți angajați la ” școala vetii” ca repetenți de carieră.
Deci tot 3, pana la urma 😂
:)).
Armatele de prosti sunt în plină formare. Dar și armatele de tineri erudiți di care sunt capabili de gândire critica și sunt autonomi. Trăim vremuri în care oricine poate vira spre autoinstruire. Avem toate instrumentele la îndemână.
Claudiu, bune intrebari. Eu vad in industrie (online marketing), cum tipologiile sunt tot mai clare. Marile companii, in goana nebuna dupa inca niste dolari, externalizeaza TOTUL si incep sa si-o ia in bot. Pocket OS, daca vreti sa dati un google. Ca om ce detine un SaaS, plus o tarla de alte chestii pe net, ma socheaza larghetea cu care idiotii lasa AI-ului cheile de la tot. In loc de un cron job cinstit pe server (ca asa se face de zeci de ani), lasi Claude sa faca el „mentenanta” si Claude (cazul citat) a sters toata baza de date din productie, pentru ca de ce nu.
Ma sperie ca noi avem datele personale pe tot felul de sisteme. Eu nu folosesc Pocket OS, dar ei sunt doar tampitii care au iesit in fata, sunt convinsa ca sunt enspe mii de alte companii care, daca ar fi in Europa, si-ar lua un GDPR in dinti, sa le fie de bine (SUA nu are GDPR, de asta sunt domnii zglobii).
Datele noastre financiare, Social Security Numbers, toate sunt in niste baze de date si niste vite cu cabina dau access FULL la agenti AI. O sa ajung la faza la care inchid dracului toate conturile, si otravesc fantanile 😀
Ca si antrenamentul creierului – oamenii nu mai gandesc. Stiu o groaza de isteti din zona asta care scriu emailurile, scriu continut complet cu AI (macar Google incepe sa le dea UE si sa deindexeze in masa cacaturile lor), fac „research” cu AI, ar face si sex daca s-ar putea cu nevasta in stilul asta.
Eu scriu prost, dar scriu eu. Trasez in Illustrator, desi poate AI-ul (OK, aproximativ, ca nu face exact ce i se zice), am dezinstalat Copilot pe noul laptop, ca nu simt nevoia, folosesc poate cateva minute gemini sau claude pentru mici chestii (in general debugging sau citit cate un error log lung), dar din browser.
Incerc sa fac munca de SEO cat mai mult manual. Adica, normal, folosesc Screaming Frog, Ahrefs si altele, ca nu-s Mafalda sa visez cuvinte cheie, dar gandesc topical maps, gandesc strategii, ma uit cu ochii mei la competitori etc.
Mi-e teama ca ma prostesc. Ca urata cu patalama am fost mereu, singura calitate era ca nu-s proasta si am un pic de umor. Daca ma tampesc, se duce si bruma aia de inteligenta, plus ca si glumele or sa fie chiar mai proaste decat acum. Cine dracu’ se mai uita la mine dupa aia? 😀
Comentariu beton!15
N-am înțeles jumătate din ce-ai scris, dar doar pentru că folosești termeni din munca ta, cu care nu sunt familiarizat. Dar am prins idea… 😂
Cronjobbsa fie primesc, dar creat cu pstools :).
Interesant și bine scris.
Mie nu prea mi se pare viitorul roz, inclusiv legat de AI.
Oamenii au progresat tocmai pt că au făcut eforturi, și-au folosit mintea pt a rezolva problemele.
Dacă devin comozi și pasează totul în grija AI, adio progres, va fi invers.
Nici nu mai zic daca AI-ul va prelua controlul – că scenariul din Terminator nu-mi dă pace, prea încep lucrurile să semene, se apropie și 2029… 🙂
Care terminator? Ca suntem in stare să-l îmbrăcăm în roz și să-i punem fundițe… doar suntem o societate progresistă.
Mda, cu cît mai dulce somnul, cu atît mai amară trezirea.
Mie nu mi-a plăcut niciodată să depind de ceva sau cineva. Când au apărut telefoanele mobile, am insistat să memorez numere de telefon. Măcar pe cele importante pentru mine. Folosesc aplicațiile de GPS doar ca hărți pe care mă uit înainte să pornesc la drum.
Cred că orice organ nefolosit se atrofiază și cu înaintarea în vârstă, asta se întâmplă în mod accelerat.
Așa e, mai ales la bărbați… 😀