Nu știu pentru voi, dar pentru mine unul dintre semnele care-mi spun că un restaurant e ce trebuie este că vezi aceiași angajați de fiecare dată când te duci acolo. Mă rog, dacă, desigur, este genul de local în care să te mai întorci.
Coincidență sau nu, în locurile unde ospătarii și bucătarii se schimbă odată cu anotimpurile, până la urmă nu te mai duci. De ce? Păi e simplu, ceva nu se întâmplă bine acolo dacă angajații fug ca de dracu’.
Treabă care, mai devreme sau mai târziu se va resimți și de către clienți. N-ai cum, este imposibil ca atunci când angajații sunt nemulțumiți, clienții sa nu fie la fel.
Iar partea cea mai mișto este că dacă te pune dracu’ să vorbești cu patroni de astfel de restaurante, o sa auzi fix ce te-ai aștepta să auzi, se vor da de ceasul morții plângându-se despre cum nu găsesc ei oameni, despre cum nimeni în țara asta nu mai vrea să muncească.
Or să-ți explice cum caută ei cu lupa potențialii angajați buni, fideli și devreme acasă, iar ăia ori nu vor să vină, ori dacă vin nu stau mai mult de maximum câteva luni. Și multe alte măcăneli inutile de același gen.
Indiferent cât îi lași să se lamenteze, nu știu cum se face că toți, dar absolut toți antreprenorii ăștia ghinioniști vor ocoli singurul subiect care contează cu adevărat: niciun angajat nu vrea să rămână pentru banii și condițiile pe care le oferă ei.
Desigur, mai uită să spună și că atunci când își concep bussines plan-ul (dacă-l concep și p-ăla), niciunul nu gândește salariile angajaților plecând de la premisa „cât să le dau ca să fie mulțumiți și să se implice, să-i simt că trag pentru firma mea”.
Nu, nici pomeneală, toți pleacă de la unul și același principiu: le dau salariul cât mai mic, că și-așa își fac banii din bacșișuri.
Iar dacă faci cumva greșeala să le spui toate astea, toți se vor văicări isteric: „da’ nu-mi permit să le dau salarii mai mari, că dau faliment”.
Da? Păi atunci am o veste pentru tine, patronule care ești tu patron, în aceste condiții, faliment vei da oricum.
Nu de alta, dar în orice domeniu din lumea asta, angajați nemulțumiți înseamnă și clienți nemulțumiți. Iar clienții sunt chestiile alea care-ți țin ție business-ul în viață.
Prin urmare, cercul se închide fix așa: angajați nemulțumiți care fug văzând cu ochii cu prima ocazie –> clienți nemulțumiți –> faliment.
Crede-mă, patronule, e inevitabil să se întâmple așa mai devreme sau mai târziu. Dacă nu produci suficient cât să-ți plătești angajații astfel încât să fie mulțumiți, motivați și să-și dorească să rămână la tine, doar mai prelungești un pic agonia.
Iar dacă produci, dar nu vrei tu să-i plătești așa cum ar merita, încetează să te mai văicărești. Dar rezultatul va fi același: faliment.
Încă ceva, mărețule patron de restaurant. În ultimii ani am intrat în extrem de multe localuri din spațiul carpato-danubiano-pontic, pentru că îmi place să mănânc la restaurant.
Știi ce mi-a sărit în ochi? O să vină ca o lovitură pentru tine, dar am constatat că numeri pe degetele de la o mână restaurantele care au același personal de multă vreme (ospătari, chelneri, barmani sau cum s-or mai numi ei).
Dar, așa puține cum sunt, totuși există. Oare de ce astea reușesc să-și păstreze oamenii? Cum fac? Îi țin patronii acolo cu forța, este? Le-au sechestrat familiile și-i amenință că le omoară, dacă nu vin să muncească pe doi lei, nu?
Vedeți, de-aia nu vă cred când vă văicăriți ca nu găsiți oameni care să rămână, pentru că acolo unde patronii își doresc oameni buni și fideli, chiar se poate.
Acestea fiind zise, singura concluzie de bun-simț care se poate trage este următoarea: ori mințiți de îngheață apele, ori nu știți să vă conduceți bussines-urile.
Hai, aștept cu nerăbdare să-mi explicați că nu înțeleg eu cum e cu afacerile și cu angajarea de personal.
nu e valabil doar pentru restaurante!
„să zică merci că sunt clienții noștri!” citat din (încă) șeful meu…
poate o să scriu cîndva mai pe larg, dunno!
Comentariu beton!54
Evident că nu e valabil doar pentru restaurante.
Te aștept ca și când.
Exact asa. Si in Horeca, ca in orice alt business, daca nu oferi conditii motivante de munca, lumea va pleca. Conditii motivante inseamna in primul rand salariu, dar si mediu de lucru placut si recompensare a efortului personal. Nu este suficient sa platesti bine, ca oamenii aceia, chiar daca de regula sunt cu mai putina scoala, vor si ei, ca oricine altcineva, in primul rand un mediu de lucru placut, si apoi mai vor se le fie apreciat efortul depus. Degeaba ii platesti daca ii tratezi ca pe animale, cu urlete si strigate si stres, cum de regula vezi in mod fals pe la tv ca este intr-o bucatarie, ca nici un angajat cu adevarat valoros nu o sa stea. In conditiile alea o sa stea doar cei care vad in horeca o scapare de a face bani cu munca cat mai putina, dar nu pe termen lung.
Este adevarat ca sunt si multi angajati pentru care etica muncii lipseste, dar asta este in orice domeniu, dar odata ce scapi de acestia, ramai la acesti trei factori necesari pentru a avea angajati stabili: salariu, mediu de lucru, recunoastere.
Problema reala este profitul, cuvantul magic pentru care lumea se calca in picioare. Daca il imparti cu angajatii atunci acestia vor sta, daca il vrei doar pentru tine, ca patron, atunci lumea nu va sta, dar ai si mari sanse sa nici nu fie, pentru ca fara angajati dedicati, mai ales in Horeca unde totul este foarte subiectiv si volatil, nu vei avea nici clienti.Atentie, nu vorbim aici de unitati fast food de tip lant, unde lumea merge din alte motive.
Comentariu beton!59
Îți așteptam comentariul.
Da,cred ca mi-am mai expus filozofia pe tema asta. 🙂 Sunt multe de zis, dar esenta asta este, intr-un business foarte subiectiv, si calitatea mancarii este subiectiva, nu iti permiti sa ai angajati nemultumiti si demotivati, pentru ca o sa iti scada vanzarile pe repede inainte. Concurenta este foarte mare, clientii se imputineaza in contextul economic actual, si este tragic sa iti pierizi reputatia ca ai calitate buna la ce oferi, pentru ca reputatia este foarte foarte foarte greu de recuperat.
Comentariu beton!27
@Răzvan, din curiozitate te întreb, mergi în fiecare zi la locatie?
Cand o bere cu 4.5 in supermarket ajunge 20 in ‘restaurant’ si un ice coffee de doar 18 lei are juma’ de pahar gheata, mai bine cumperi o limonada de 20 lei (macar are o jumatate de lamaie si 2 frunze de menta. Si muuuulta gheata).
Si asa m-au convins sa nu mai dau pe acolo, ever.
N-are nicio legătură cu textul meu ce zici tu. E ok, înțeleg nemulțumirea vizavi de prețuri, dar nu despre asta am scris.
In cârciumioara asta amărâtă unde-mi beau cafeaua în fiecare zi sunt aceeași angajați de aproape 10 ani!!! De vreo 8 ani s-a schimbat doar patronul. Bătrânul a decedat și acum fiul conduce! A treia generație! 55 de ani are prăvălia! 55! Oare de ce?!
Comentariu beton!46
@ Mihai – din păcate nu pot să iți dau reply ție, ci doar mie. (Probabil ca asta se poate rezolva ;)… )
„N-are nicio legătură cu textul meu ce zici tu. E ok, înțeleg nemulțumirea vizavi de prețuri, dar nu despre asta am scris.”
Eu cred că are o legătură, pentru că mă văd nevoit să te citez din nou:
„Nu, nici pomeneală, toți pleacă de la unul și același principiu: le dau salariul cât mai mic, că și-așa își fac banii din bacșișuri.”
Plecarea oamenilor poate fi generata ȘI de faptul că NU primesc acele bacșișuri ipotetice pe care se bazează patronul atunci când le da salariul minim de care vorbeai.
Și atunci omul, care sta o luna, doua, trei și constata că totuși bacșișurile colosale întârzie să apară, își caută un loc nou din care să poată duce copiilor săi mâncare pe masa.
Eu, daca ajung (din greșeală) într-un restaurant cu preturi nesimțite, o mușc ( dacă nu mai am cale de întors) dar las bacșiș modic. Am plătit deja foarte mult pe un produs cu adaos nesimțit. Merg la un local să mănânc/beau pentru satisfacerea nevoii sau capriciului meu, nu să susțin economia locală. Aia o pot face mai eficient în alte moduri.
Daca vrei sa iti faci o afacere, trebuie sa iti faci un plan, sa te documentezi, sa platesti un specialist, niste cursuri. Dar cine face asta? Nimeni, ca ii costa niste bani si omul nu e dispus sa plateasca. Urmarea? In 90% din cazuri dai faliment. Cine are primul de suferit aici? Angajatul. Si la o adica de ce ar pune angjatul suflet in ce face daca stie ca nu are nimic de castigat si mai ales ca e temporar?
Comentariu beton!14
Sau măcar să înțelegi că angajații sunt cei care îți țin afacerea. Iar pentru asta îți trebuie doar un minimum de bun-simț, nu cine știe ce cunoștințe de management.
Am cunoscut aici in Belgia o romanca delicioasa. Eram la inceput aici si faceam naveta in Romania, pe contracte de consultanta financiara. Cind i-am spus ce fac, ea a ris si a zis: a, tu esti din aia pe care ii angajeaza patronii ca sa iti explice cit esti de proasta si nu cunosti businessul lor? Am ris tare. Asa era.
Comentariu beton!35
Eu sunt fiartă pă cafea, de aia tot aștept premiul ăla, măi Mihai, să dea peste mine! 🤭😁 Și am o cafenea mică rău, lângă serviciu, mai de carter, cu o măsuță înăuntru și una afară. Dar e acolo o fetișoară care a înțeles că am prediabet și, ce credeți, mi-a căutat ea îndulcitor care nu se simte aproape deloc la gust. 😍 Doar așa, după o discuție. Unde sunt în pauza de masă? 😁 La cafenea. E fiica patronului și lucrează part-time. Când nu o văd la tejghea, îmi vine să plec. 😁
Comentariu beton!84
Ce mișto.
Angi, ce indulcitor este ala? Ca mi-ai trezit curiozitatea. Multumesc
Si pe mine ma intereseaza marca indulcitorului, daca e posibil. Multumesc!
In afara de Stevia care are un gust oribil dar care cica e mai sanatoasa, nu stiu altceva mai neutru la gust decat Sucrazit sau echivalent.
https://comenzi.farmaciatei.ro/dieta-si-wellness/indulcitori-si-zahar/indulcitori/indulcitor-stevia-cu-aroma-de-caramel-stevielle-10-ml-hermes-natural-p329416
Mi-ați dat de lucru. Am întrebat fata azi. Mie îmi place caramelul și probabil că punând puțin îndulcitor, de la aroma de caramel nu mai simt gustul steviei.
Xilitolul sau zaharul de mesteacan nu modifica gustul. Mi a fost recomandat de nutritionist.
Da , ai dreptate. Nu am restaurant, dar colegii mei, familia mea de bază, nucleul care muncește cu mine, îmi stă alături de 25 de ani. Când avem nevoie de ajutor în sezon, vin foști angajați part time să ne ajute. În grupul de WhatsApp sunt 90% din foștii colegi care pur și simplu nu vor să iasă din grup.
Acum cinci ani, am deschis alături de prăvălie și o cafenea. Aceeași situație: când oamenii de bază pleacă în concedii, sau au nevoie de un liber, vin foști angajați să le facă turele.
Ești om cu ei, sunt și ei oameni cu tine.
Comentariu beton!98
Iată.
Am stat să mă gândesc:pe ăia care zic că „nu mai găsești oameni care să muncească ” i-aș întreba unde sunt cei 50 de la poartă care așteaptă un serviciu.Fiindcă oriunde ține de clienți direcți,ca la restaurant, dacă nu te adaptezi, dacă nu faci să fie toată lumea mulțumită,nu e afacere.
Acei 50 care asteapta la poarta au fost inlocuiti cu cei 50 de nepalezi.. Asta e trista realitate
Comentariu beton!11
Patronii din România vor să se îmbogățească peste noapte, cu costuri cât mai mici. Salariații nu contează pentru ei, să zică mersi că au unde lucra. Și, da, ai dreptate, știu restaurante unde angajații au mulți ani vechime. Iar restaurantele alea au clienți fideli de ani de zile.
Păcat că sunt așa puțini patroni de genul ăsta!
Comentariu beton!16
Ori de câte ori merg să cumpăr ceva (merg fizic, nu online), mă bucur de interacțiunea cu un om. Dacă acel om mă recunoaște și îmi aduce un plus de orice fel în interacțiunea aceea, sunt „vândut” și am să caut să repet experiența, indiferent de produsul tranzacționat. Acel zâmbet afișat sau simplul salut. Nu mai vorbim de cazurile în care sunt recunoscut ca un client statornic și, cumva, se reînnoadă conversațiile — ăla e deja next level și sunt ca și abonat.
Comentariu beton!27
Da, merg în câteva locuri doar pentru personalul de acolo, oameni simpatici care te întreabă: ce s-a întâmplat de nu ați mai trecut pe la noi, totul este bine? Contează și de tine, client, să te porți civilizat, să saluți eventual să zâmbești și să nu faci ca trenul imediat ce intri într-un loc. Lucrez în aceeași firmă de aproape 15 ani și am rămas pentru că este un colectiv cum rar găsești, șefii sunt de excepție pentru că ei dau tonul, clienții sunt constanți tot din aceleași motive. Au fost și colegi care nu au rămas pentru că ori au găsit ceva mai bine plătit ori nu s-au adaptat. Btw, în contract în afara clauzei de confidențialitate față de firmă este și cea față de colegi 😁 da, bârfa și săpatul nu sunt acceptate.
Comentariu beton!28
Cel mai mare „red flag” e cand salariații muncesc 12 ore pe minimul pe economie, iar patronul conduce ultimul model de G/X5/etc
Comentariu beton!31
Cunosc eu pe unul din cartier de la mama. Si-a deschis un magazinas – restaurant pe la sfarsitul anilor ’90. Angajase o fetita de vreo 18 ani, nu o platea nici macar cu minim pe economie. El avea o masina straina si cu castigul pe care il facea in fiecare zi, se ducea la restaurant. Degeaba ii explicau bunicul si tatal meu ca nu asa se fac afaceri, omul o stia pe a lui. Dupa 6 luni a inchis pravalia. Nu stiu de ce nu i-a mers afacerea🙄
Comentariu beton!18
Nici el nu stie 🤣
Comentariu beton!14
În metropola Galați există un restaurant unic, cred, în tot orașul.
Nu știu cât e salariul dar ce știe tot orașul: duminica este închis. În fiecare duminică. În perioada sarbatorilor mari (Crăciun, Paște, Revelion) este închis, nu doar în zilele cu cruce roșie 😁.
Rezervările la ei….minim cu 7 zile înainte, altfel stai pe la ușă. De la deschidere la închidere sunt mesele pline în permanență.
Aaa, și prețurile raportate la mărimea porții sunt mai mult decât OK. Iar gustul mâncării e …același.
Comentariu beton!35
Nu știu restaurantul! Deși sunt din Galați. Bine, nici nu prea frecventez!
@Mihai – Gaffino, în Țiglina.
Și e cel mai bun. Mai nou au cumpărat spațiul de alături de la etaj și s-au extins.
Cind ai un agajat fidel la restaurant, ala, daca e motivat, te primeste cu zimbet prima data. A doua oara iti zice: va aduc cinul ala care v-a placut, da? Dasinormal ca te intorci. Da, asta se cheama personal motivat. Cind intra clientul la tine si da peste vreun copil care se straduie, dar ameteste intre mese si e coplesit, nu te mira ca clientii de la mese se tot schimba pina nu mai intra nimeni.
E foarte greu in horeca, asta stiu. Concurenta e mare iar calitatea scirtiie rau. Poate sa fie paharul plin cu gheata, il cumpar daca sint servita frumos. Pina la urma, un ou posat cu avocado pe piine prajita stiu si eu acasa. Dar ma duc acolo ca sa fiu SERVITA. Relatia interumana conteaza foarte tare. Bine, daca servesti laturi, cit ar fi de amabil chelnerul, nu ma voi intoarce, pentru ca asta inseamna ca ai o problema pe bucatarie/bar. Tot angajati nemultumiti.
La pizzeria de care am povestit ca s-a extins, silita de imprejurari, patronul e batrin. Cinta vineri iar sala cinta cu el muzica italiana cu accent flamand. Chelnerii sint aceiasi. Dau senzatia de familie chiar daca angajatii e clar ca au alte fene decit parronul.. Se suplinesc, se completeaza excelent. Pizza e buna, nu cea mai buna pe care am mincat-o. Dar localul geme. Se vine cu catei. Au tot timpul cite un bol cu apa pentru companionii blanosi. Si o vorba buna.
Meniul e acelasi.
Si crisma geme.
Comentariu beton!27
Da. Cu angajati care fac banii din bacsis ajungi sa fii ocolit daca esti singur la masa, ca nu meriti deplasarea. Familiile comanda mai mult si lasa mai mult la plecare. Am asteptat degeaba 45 de minute la Dada, la Cozia, impreuna cu o prietena. Degeaba am facut semn sa vina chelnerita, degeaba ne-am agitat. Pur si simplu am plecat, dupa ce i-am explicat patronului ca nu e normal ce se intimpla. L-a durut in dos.
Si, totusi, echipa nu se schimba acolo. Poate si pentru ca se cistiga bine la bacsis.
Iar la mincare, dupa noroc: buna sau mai putin.
Comentariu beton!12
Iti las si eu doua in care gasesti aceeasi oameni de ani de zile si chiar zeci de ani: Irisa (pe Banu Manta) singurul restaurant unde poti manca urzici ca la mama acasa, dar si mancare ffff buna, in general si Bread&Spices (la Aurel Vlaicu)
Irisa nu a fost candva cofetarie?? Si pe Banu Manta avea laboratorul (undeva la un parter de bloc daca nu ma insel)?
La Irisa, da! Este restaurant și hotel, așa a fost dintotdeauna.
@ adib,
Cofetăria se numește Constance (sora Mariei de la Aurel Vlaicu), este aproape de Irisa, încă există, doar au mutat-o puțin.
Pe vremea cand inca puteam sa stau in fata la bara la un concert Obituary, locuiam in Militari. Cu gasca de atunci, ne adunam la o bodega, la Piata Gorjului langa sectia 21 de politie. Ok, mergeam de 2-3 ori pe saptamana, ne stia si patronul + angajatii. La fel, nu stiu ce salarii le dadea pe atunci (bodega nu mai exista) dar au fost cam aceeasi oameni timp de 3-4 ani (pana m-am mutat din cartier). Nici nu mai trebuia sa dam comanda ca se stia ce vrea fiecare si cata bere sa aiba la rece.
Stateam dupa inchidere – (ne prindea 2-3 noaptea) si a doua zi la munca, din nou – cu lada de bere in frigider si cu paznicul.
Alte vremuri…
Asa este, am in oras cateva restaurante/cafenele la care merg cu cea mai mare placere, tocmai pentru ca sunt aceeasi angajati si pentru ca si-au pastrat atmosfera cu trecerea timpului. Cel mai bine s-a evidentiat in/dupa pandemie, cand horeca a fost la pamant, dar unii au facut cumva sa isi pastreze oamenii. Personal, acest aspect se vede/simte la firma unde lucrez, unde patronul a inteles asta de cativa ani si si-a securizat forta de munca pe management midle/mic, iar pentru asta uneori nici nu este nevoie sa vina la munca.
Noi avem in cartier o Trattoria Verdi, media de vârstă a persoanelor care te servesc era binișor spre 40 ani, până de curând când au mai venit vreo 3 persoane mai tinere.
Copilul știe chelnerii, ne salutăm zilnic chiar dacă n-am mai mâncat la ei de vreo 2 luni.
Mereu am fost tratați excelent și mâncarea e chiar bună.
După multe experiențe (mai) nasoale, observ că mergem des în 2 locuri, unde simt că nu-s luat la mișto pe banii mei: Trattoria Verdi și Boutique du Pain.
La Boutique una dintre chelnerițe e acolo de peste 13 ani.
Sunt total de acord, acolo unde chelnerii sunt tratați cu respect (am vazut cazuri când cineva a comentat în plus și instant a fost invitat sa mănânce în altă parte), parcă și mâncarea e mai bună și clar atmosfera mai primitoare.
Comentariu beton!12
Amin. Ar trebui sa printezi textul asta si sa il imparti patronilor de restaurante. :))
Să știi…
Ca un om care a fost pe ambele parti ale baricadei iti pot spune ca relatia angajat-antreprenor depinde extrem de mult de capacitatea de intelegere a rolului fiecaruia in acea organizatie.
Vorbim de IMM-uri, nu de corporatii cu jdemii de angajati unde exista proceduri si reguli clare si stricte.
Pentru ca am avut angajati (cu studii superioare) pe care ii durea la ceafa de clienti si ii tratau cu dispret chiar daca erau platiti bine si tratati cu respectul cuvenit si angajati care isi fac treaba in mod exemplar si care dau cu sapa la mine din 2007.
Ca o concluzie personala :
– ca antreprenor trebuie sa iti gasesti si pastrezi angajatii care inteleg ca banii vin de la clienti si sa le asiguri ceea ce au nevoie ca sa performeze in rolul lor ( salariu, beneficii extra, mediu de lucru placut ).
– ca angajat, sa ai etica muncii ( sa vii la timp, sa iti respecti clientii si colegii si sa iti faci treaba pentru care esti platit ).
Cand cele 2 conditii de mai sus se indeplinesc, ai o afacere care va merge si angajati stabili si multumiti.
Comentariu beton!33
Vacanțele de iarnă și de vară (cea mai lungă) le fac în România: Poiana Brașov și Mamaia. La aceleași hoteluri. Ne știm inclusiv cu femeile de serviciu.
La hotelul din Mamaia doar cei care debarasează mesele se schimbă.
Care naibii e hotelul ala din Mamaia unde să merite nu că să te duci, dar să te și întorci?? Că m-ai făcut curioasă…
@Zoe, simt un ton condescendent în întrebarea ta, drept urmare nu o să răspund.
@ Sfantu’
condescendent, condescendentă – adjectiv
Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva.
sinonime: amabil respectuos
@je, exact. 😀
Îmi pare rău dacă a sunat aiurea, eram sincer curioasă, zic eu care n- am fost pe litoralul nostru de când era camping la Năvodari… chiar mă gândeam că aflu un loc mișto. Și ca dovadă am intrat azi doar să văd răspunsul…
Anyway- scuze și aia e. (@MV vezi, de-aia nu comentez eu, că iese rău și când nu vrei…)
@Zoe, tonul face muzica. 🙂
O altă alegere în ordonarea cuvintelor ar fi ajutat să afli mai repede că mă refer la Phoenicia.
În ce privește miștoul, ăsta este relativ.
@ sfantu’
my friend, daca nici dupa ce ti-am aratat ce inseamna condescendent nu ai inteles ca l-ai folosit gresit, imi cer eu scuze.
@ zoe
Relax, prea am ajuns sa fim panselute afectate de orice adiere…
😀
@je, mi-am asumat reacții către ambele răspunsuri scrise de mine.
Am citit de mai multe ori întrebarea lui Zoe, înainte de a răspunde, și de fiecare dată am gasit-o într-un tot agresiv (”nu-i așa că vorbești prostii!?”). Astfel, răspunsul meu a fost într-un ton ironic (subtil). Tocmai de aceea la tonul „condescendent” nu am răspuns. Folosirea ghilimelelor strica totul.
Răspunsul meu la clarificarea ta, ar fi trebuit să lămurească descifrarea ironiei.
Și acum că am lămurit-o (sper), îți mulțumesc. Fără ironie. 😀
Iubesc ironia. Sunt tot mai putini cei care o inteleg si chiar mai putini cei care stiu sa o foloseasca.
Daca-i spunea-i ca „tonul” ii este „lipsit de condescendenta” puteam intelege ca acel „naibii” te deranjeaza.
Dar asa, in continuare am senzatia ca nu ai inteles mesajul meu. Si nu a fost nici cea mai mica urma de rautate sau ironie.
Tocmai antagonismul celor două propoziții ale frazei era cheia ironiei.
Hai să îngropăm discuția, căci nu-și mai are rostul.
Doar pe mine mă enervează cârciumile in care patronul stă cu orele la o masă fără un scop anume, iar angajații simt nevoia să fie extrem de utili și fie devin excesiv de politicoși și serviabili, fie se învârt de colo-colo, să nu-i vadă patronul că stau?
Comentariu beton!14
Nu sunt în măsură să-mi dau cu părerea pentru că eu am un singur angajat de 20 de ani. Am fost și ceva mai extinsă până acum 2 ani, dar am închis al 2-lea cabinet pentru că eu nu știu să mă cert sau să controlez la sânge angajații, așa că am fost „lucrată” fără scrupule. Sunt singura vinovată, așa că am închis și am vândut spațiul că să nu îmi vină vreo idee.
Dar apreciez la maxim restaurantele în care vezi aceiași angajați timp îndelungat. Dau ca un bun exemplu, restaurantul și taverna D’amicii din Rm.Vâlcea unde este același personal, am ajuns să ne salutăm că prieteni, deși merg destul de rar.
Ca să fie așa, cred că trebuie să fie voință și respect din ambele părți. Contează foarte mult venitul, dar „omul sfințește locu”.
Nu știu cum se mai procedează în România,dar uneori cred că și personalul este de vină. Am fost anul trecut în țară și de la aeroport ne-au recuperat nașii noștri care locuiesc în București. Am ieșit să luăm masa la un restaurant cu o terasă superbă cu grădină( nu mai știu cum se numea,undeva în sectorul 6 într-o zonă cu case). Șeful foarte drăguț ne-a indicat o masă unde să ne așezăm și am așteptat ospătarul. A venit ăla cu o față de sictir total, de ne venea să ne cerem scuze că ne-am permis să-l deranjăm. Soțul l-a întrebat de ce este așa de supărat ,iar individul răspunde:,,Cum pot să fiu vesel dacă am lucrat până la 2 dimineața?,, Bun, și ce vină avem noi clienții de pe urma cărora îți iei tu salariul și tips cu japca, pentru că la final și-a luat gagiul 15% fără să ne întrebe dacă suntem de acord. Ba încă pe parcursul servirii mai apărea șeful prin zonă și dintr-o dată îi trecea tipului oboseala și supărarea că muncea. Pentru noi a fost destul de șocant venind din țara unde personalul unui restaurant, bar, magazin, este enervant de amabil și toți angajații își fac treaba fără să aștepte propina( ciubuc). Știați că fiecare ospătar pune ciubucul într-un bol și la sfârșitul zilei sau a săptămânii se împarte între toți angajații adică și între cei de la bucătărie și curățenie? Da,ospătarii lucrează pe salariul negociat la angajare de le sar capacele și sunt permanent cu zâmbetul pe buze și de regulă sunt aceiași ,nu se schimbă ani de zile din locațiile unde lucrează.
Nu sunt de partea nimănui , dar dacă ești ȚINUT până la 2 și apoi chemat la 7 ( asta in mod repetat , zile la rând ) , nu prea mai e vina angajatului ! Cat despre bacșiș , din ce știu eu , trebuie trecut pe bon și cumva trebuia să știți că în localul respectiv se practică ( poate mă inșel!).
~60% din restaurante închid în primul an
~80% în primii 5 ani
doar ~20% supraviețuiesc pe termen lung
Si asta e statistica in tari cu apa calda, la noi eu cred ca un 10% supriavietuiesc din care multe acum abia se tarasc.
Nu din restaurante, dar din experienta noastra cu academiile de tenis (ca nu se mai pot numi cluburi, draga. Is toate academii. Ori Sorbona ori nimic).
Am stat cu fie-mea 1 an la o academie din asta cu staif (si preturi nebune, din pacate normale in sportul de fata). Prima jumatate a facut-o la „minge portocalie”.
Scurta explicatie: USTA au pus de niste ani sistemul ROGY (Red / Orange / Green / Yellow). Adica un copil de 4 ani nu joaca pe tot terenul si cu minge galbena, ci pe jumate de teren si minge rosie. Apoi terenul usor ingustat si scurtat si minge portocalie, dupa care full court si minge verde. La 11-12 ani intra pe tenis ca adultii sau, daca sunt buni, mai devreme. Gata paranteza.
Jumatea aia de an a facut-o deci la orange, sub ochii unui tip de vreo 60+ de ani, ce se modeleaza dupa Rick Macci. A invatat-o ala sa serveasca, i-a placut fata. Dupa aia s-a mutat la verde si s-au schimbat antrenorii.
Academia aduce tineri de pe te miri de unde, le da salarii de mizerie si conditii de munca (12 ore pe zi). Pentru ca veneau pe viza de munca, erau mututi daca ii dadea afara (pierzi viza, daca nu prinzi imediat alt job sau chiar daca te da afara). Iti dai seama ce ii durea pe astia de tenis.
Tipii de la orange is aia vechii, locali, platiti regeste, carora le pasa.
Am mai stat juma’ de an, dupa care mi-am bagat picioarele, ca la 175 de dolari ora privata (obligatoriu macar una pe saptamana) si in total 2000 de dolari pe luna, ma cam irita sa ii vad pe papitoi ca se uita la copii si cam atat. Nu informatie, nu feedback. Macar nu urlau, ca aia de la fotbal din articolul precedent, ca aici o iei in freza in secunda a doua daca faci din astea.
Dupa ceva timp am ajuns la alt club (care culmea nu isi zice academie :)) unde patronul imi spunea ca are oamenii de cand a deschis, din 2010. Ii vezi ca le pasa, sunt cu ochii pe copii ca pe butelie, le merge gura non-stop cu idei si sfaturi.
Noi suntem mega multumiti, costa 1/3 din cat era la academia aialalta, fata se simte bine cu copiii (sunt din familii de oameni normali, nu numa’ milionari ca dincolo), si, desi clubul nu arata atat de sexy si de bine dotat, se vede ca antrenorii sunt bine tratati si le pasa.
Eu am lucrat punctual cu altii pe munca mea online, mereu am platit cat s-a cerut, mereu m-am purtat super OK. Asa cum zici, in momentul in care echipa ta nu este fericita, clientul simte. Si clientul, cand simte, reactioneaza cu banii.
E frumos tenisul dar sfatul meu e sa nu insisti prea mult. E un sport extrem de scump cand ai de umblat pe la turnee si stiu lume semi falita din exces de zel.
Suntem in „rahat” de 8 ani deja, acum, cu boala de care sufera, este aproape vital sa faca un sport. Toate sunt scumpe, daca vrei sa faci cat de cat OK, pe asta il stim deja, se descurca foarte bine, progrese mari sunt. Turneele in sine nu sunt mare branza, sunt undeva la 100-300 de dolari bucata (astea de juniori – am inceput si Tennis Europe, inca nu e de ITF, ca e prea mica).
Ce te rupe e costul privatelor, ca pornesti de la 50-80 de dolari pe ora cu unii mai de calibrul meu, ajungi la 150-200 la unele academii mai OK si peste 300-400 ora cand incepe sa aiba antrenori de nivel serios. Singura sansa, de la 14-16 ani (cand va costa 100.000 de dolari pe an), este sa prindem o bursa.
Am emigrat pentru tenis (ca in Romania stiu ce este, ca acolo am inceput) si incercam sa vedem cat de departe merge. Probabil o bursa de facultate prindem, plus ca e bun sportul. Fotbal, lacrosse, softball si ce chestii mai au astia aici chiar nu vreau sa facem, ca sincer (in afara de fotbalul nostru european) nu le inteleg sau suport. Cheerleader o sa fie peste cadavrul meu 😀
E posibil sa avem deschidere peste ceva timp la asociatia lui Zverev (ca tot sunt diabetici ambii), dar momentan este o varsta idioata (12), cand inca nu se arunca lumea sa dea burse, in conditiile in care un procent urias de sportivi se lasa pana in 15-16 ani. Si nimeni nu se ofera sa iti dea antrenamente de o suta de mii pe an, daca nu stiu ca au de unde scoate bani inapoi.
Deocamdata ne permitem sportul si turneele (numa’ bine mai venim prin Europa), avem 4-5 competitii saptamanale aici (sunt la 1 ora de NY), deci e posibilitate de crestere. Acum sa speram ca nu se accidenteaza, ca este in crestere si ca nu apar complicatii de la porcaria asta de boala. Apartamentele din Romania nu sunt inca vandute, ne putem muta oricand in Spania sau Franta cativa ani, daca e nevoie, vedem …
Cunosc și eu un astfel de patron, care se văicărea mereu cât de tare este lovit de creșterea salariului minim, cum nu-și poate permite să plătească mai mult samd. Dar cu toată văicăreala lui, și-a cumpărat vilă, mașini noi, a mai deschis o locație, nu pare deloc obligat să strângă cureaua. Desigur, la fiecare câteva luni apare alt angajat la punctul de lucru din apropierea blocului in care locuiesc.
Și bărbati-miu îmi spune același lucru despre cea mai mare companie de telefonie, ca o doare la bască de angajații nemulțumiți, ducă-se 🤷🏻♀️
Sunt restaurante unde cunosc ospătarii de o grămadă de timp și mă bucur când ne salutăm.
Știu câte unii din ăia vechi, cu mersul târșâit 😁 în aceleași locuri…
Și eu cred ca tărie ca angajații fac ca locul să fie primitor, dacă ai tot timpul senzația ca nu ești bine venit, îți vine să îți iei o șaorma de la colț, să pleci mai repede de acolo.
Ieri am fost pe meleagurile șefului de blog să mănânc și mă gândeam de ce nu are o listă de recomandări în Râmnicu Vâlcea. Am fost nevoit să apelez la Chat Gpt…;((.
Până la. Urma am mâncat la Brothers Pub, destul de bine. Aveau o singura supa crema din cele 3, cea de roșii dar a fost excelenta. Nici pastele și platoul mixt nu au fost rele.
Mihai ceva recomandări din zona, în afara de hotelul boutique pe care îl recomandă Chat Gpt?
Te aștept cu un Ghid Michelin à la Mihai Vasilescu pt Romania. Cred că ar avea success maxim!