Mă gândeam la o chestie zilele trecute, după ce v-am văzut comentariile la articolul cu comanda greșită de banane, dar și după ce v-am întrebat despre cea mai bună înghețată.
Și anume, mă gândeam la cât de diferiți suntem, noi ca oameni, și că practic eu nu m-aș fi atins de mai bine de 90% dintre recomandările voastre de înghețată. Cum, doamne apără și păzește, să mănânci înghețată de fructul pasiunii? Sau cu rom și stafide? Păi ce, suntem animale?
Glumesc, nu e ceva rău, dimpotrivă, e foarte bine că suntem diferiți. Că dacă am fi la fel, dacă ne-ar plăcea aceleași lucruri, vă dați seama ce plictiseală ar fi pe planeta Pământ?
Daaar, dacă tot vorbim despre asta, mi-am zis să ducem discuția la nivelul următor și să vorbim despre dulciuri pe care le detestați. Și voi începe eu, desigur.
M-am amuzat la recomandările pe subiectul „ce să faci cu 7 kile de banane”, pentru că majoritatea erau pentru banana bread, iar restul despre alte deserturi pe bază de banane.
Băi, nu știu cum să vă zic, dar eu nu pot consuma vreun desert care are în compoziție banane. Pur si simplu nu există pentru mine. Singurul mod în care pot consuma bananele, și nu foarte des, sunt crude. Gen, le dau coaja jos și le mănânc.
Nici măcar nu-mi plac foarte tare, dar cred că am rămas cu sechele de pe vremea lui Ceaușescu. În decembrie ’89 se făcuseră măcar trei ani de când nu mai văzusem de aproape banane.
Cât despre banana bread, pentru mine este pe același nivel de atractivitate cu cozonacul și checul. Iar eu, după cum am mai zis, nu mănânc cozonac sau chec nici dacă rămân ultimele dulciuri de pe Terra. Fix la fel și cu banana bread.
Restul recomandărilor pe bază de banane erau tot necomestibile pentru mine, dar măcar mai semănau a desert.
Acum vom trece la leguma care pentru mine reprezintă definiția inutilității în bucătărie: dovleacul. Ca să fim bine înțeleși, nu vorbim despre dovlecei sau zucchini, ci despre chestiile alea mari și galbene.
Lasă că oamenii au decis că facă diverse mâncăruri pe bază de dovleac, dar la un moment dat a existat un cetățean care și-a zis: „bă, cum ar fi să fac eu un desert cu dovleac?”.
Și încântat de idee s-a pus pe treabă. Dacă există iadul, sper că omul ăsta e fix acolo perpelindu-se lângă o tavă mare cu dovleac copt.
Pe scurt, urăsc visceral gustul, nu pot să mănânc nimic ce conține dovleac. Nu-mi place nici măcar textura lui semi-mucilaginoasă. Mi se strânge carnea pe mine doar când îmi imaginez c-aș băga degetul în mijlocul unei tăvi cu plăcintă de dovleac. Yuuuuck!
Cât despre miros, dacă-mi pui sub nas o tavă cu dovleac copt, mai mult ca sigur o să vomit. Iar dacă nu vomit, efectul va fi același ca atunci când le curăț litiera pisicilor.
Cât despre prăjituri sau orice alt dulce care conține dovleac? Doamne apără si păzește, le consider o insultă la adresa cofetăriei și patiseriei de pretutindeni. Cine și de ce ar mânca așa ceva, n-am să înțeleg niciodată.
Iar acum, oameni buni, țineți-vă bine că vă dau decisiva: detest din ficați lămâia. Nu fructul în sine, ci dulciurile pe bază de lămâie. N-am nicio problema să beau o limonadă sau să pun o felie de lămâie în pepsi, dar nu-mi da să mănânc nimic ce conține lămâie.
Niciodată, nici măcar la pește. Nu există vreun fel de mâncare pe care eu să pun lămâie.
Cât despre dulciuri, niciodată, absolut NICIODATĂ! Indiferent că vorbim despre înghețată, despre prăjituri, despre napolitane, despre bomboane, despre ce mai vreți voi. Nu pot să mănânc ceva ce conține lămâie, indiferent de proporție.
Dacă ai scăpat o picătură de lămâie într-un tort cu bezea, caramel sărat, vanilie și ciocolată (nu știu dacă există asemenea tort, dar știu c-ar fi preferatul meu) o s-o simt cum simte rechinul o picătură de sânge de la 50 de mile. S-a terminat cu tortul ăla, nu mă mai ating de el.
Mno, cam astea sunt dulciurile pe care nu le-aș mânca decât sub amenințare cu arma.
Desigur, mai am și altele de care nu mă ating, dar la cele trei e situația cea mai gravă.
Și-acum să vă aud, sunt convins că aveți și voi.

Nu sint fan dulciuri, in general. Dar ce nu as minca niciodata… nu stiu, nu am idee, nefiind preocupata de dulciuri.
Comentariu beton!11
Te urăsc din toți rărunchii! 😉🤭 Auzi tu, nu-i plac dulciurile! Tuamne apără și pazeste-ne de extratereștri!🤪🤣🤣🤣
Comentariu beton!67
Same here. Nu ma pasionează dulciurile deloc, în schimb chestiile sărate…🤤🤤🤤 da n-am voie. Mâncarea pe care nu pun gura EVER e mâncarea de orez cu prune
Deși aș mânca hectare de cozonac nu mă ating de dulciuri cu dovleac.
Deși ador lămâia în orice nu sunt amator de înghețată de nici un fel. O mănânc dar nu mă omor după ea.
Papanașii făcuți în stilul cunoscut de majoritatea, adică aluat prăjit și cu dulceață de fructe de pădure și frișcă e o chestie la care mă uit ca la un dinozaur. Ca la o curiozitate de care e cazu’ să te ferești.
Cum spuneai, suntem diferiți.
Comentariu beton!18
Carrot cake nu-mi place deloc. Nici cu dovleacul nu prea ma impac.
Comentariu beton!15
+1 pentru carrot cake, efectiv nu înțeleg cum s-a gândit cineva să facă o prăjitură din morcovi. E din aceeași categorie cu banana bread, pe aia o mai tolerez, uneori. Când mor de foame și aduce colega.
Comentariu beton!13
Subscriu. Cum adica prajitura de morcov??? Abia inventatorul acestui dezastru culinar merita sa manance doar asta pana se face portocaliu precum pacientul lui Dr. House 😀
Bleacs…
Din cate stiu a fost inventata in UK in timpul sau dupa WW2 cand ratia de zahar era insuficienta.
Comentariu beton!12
Să fiți voi sănătoase! Nemții cred că au șparlit rețeta de la francezi și fac voioși prăjitură ccu ceapă, uneori bagă și struguri.
Toate prăjiturile cu legume sunt delicioase, morcovi, ceapă și gogonele….
Unii spun ca prajitura cu morcovi isi are originea in anumite preparate medievale. Mie imi place carrot cake, cu conditia sa nu fie o uscatura si sa aiba gust si arome echilibrate.
Buna chestie, carrot cake. N-as manca-o nici daca mi-ar fi chiar foame 😀 Smores, ca-s la moda vara si fie-mea e nebuna dupa ele.
Pentru sefu’: am facut banana cake in trecut si poate fi chiar decent. Dar noi de obicei bananele le blenduim cu niste capsnuni inghetate si niscaiva iaurt. Iese un fel de chestie chiar faina si, spre deosebire de iaurturile de fructe din comert nu are zahar deloc (bananele sunt super-dulci, cand is extra-coapte). Haleste fie-mea in fiecare zi (si ii stau glicemiile o idee mai OK, decat cu porcariile din comert). E si varianta sa faci cu lapte si iese un smoothie de iti bati copiii 😀
Astia din Harry Potter beau suc de dovleac. Bleax, cum naiba sa bei asa ceva? Nici nu stiu daca chiar exista undeva asa ceva
Dovleacul nu-mi place nici mie, poa’ sa fie oricum, nu-mi place mirosul.
Si, de asemenea, nu-mi plac nici gustul, nici mirosul mierii de albine. Daca stau mai mult sa ma gandesc la miere, chiar mi se face greata. Bomboanele alea cu miere erau ceva de pus la zidul infamiei.
Amestecurile de condimente cu ghimbir puse in orice preparat – big no!
Sau cel de lemn dulce/licorice, mult apreciat in vest si in State – yuck!
Dar, in general, am o mare toleranta la dulce. Un kek fad sau un cozonac pot fi transformate usor in ceva delicios cu un sos de ciocolata sau fructe, niste frisca, ceva siropuri.
Edit: gombotii cu prune sau orice asa-zis dulce din aluatul ala umed si-ndesat – horror! De-asta nici clatite nu prea fac, ca de mancat, nici atat!
Comentariu beton!11
LICORICE!!!! EEEEW EW EW EW!!! Aia e! Clar ĂLA e dulcele de care nu m-aș atinge nici plătită. Am avut o decepție când eram ploadă și mi-a adus o vecină ”niște bomboane din Franța” – îți dai seama ce așteptări mari aveam – că deh! – erau din Franța și noi abia ce ieșiserăm din anii comunismului și n-aveam prea multe. Arătau ele cam dubios, a cauciuc, dar când am gustat… Moamă! Chiar aveau gust de cauciuc! Un cauciuc grețos, crecă mai degrabă aș ronțăi anvelopa de la Skoda. Pfoai!
Comentariu beton!34
@Crocabaura lakritzen li se spune de obicei în Scandinavia și prin neamurile germanice. Un deliciu!
Bánuiesc că nici anisul nu vă atrage? Chestia aia din care se face pastis/sambucca/ ouzo etc.
AleBlaga m-ai nimerit, nu suport nimic cu anason, nu tu ouzo sau sambuca sau alte asemenea. În Grecia am suferit, toți din grup erau înnebuniți după ouzo și eu cumpăram apă plată 🤪 Mă certau că dau banii degeaba 🤪🤪
+1 la licorice, absolut dezgustator! Mi-ai amintit de trauma avuta cand l-am incercat, deh, copil crescut de tv, era ceva “din filme”: un coleg de la servici adora licorice si cand i-a adus cineva un pachet, asa s-a bucurat, ca l-a deschis pe loc! Ce veselie pe el! Ce jena pe mine cand nu stiam unde sa scuip mai repede cand mi-a dat sa incerc.
Unde mai pui ca ma simteam si ca naiba ca i-am irosit un bat..ptiu! Si acuma ma injura papilele gustative 😞
Așa ardeleancă ce mi-s, nu mă ating de gomboți, clătitele nu există la mine în vocabular și mai am o treabă cu laptele de pasăre!
În ceea ce privește banana bread sau carrot cake n-am gustat dar nici nu-s curioasă! Mare fan dulciuri nu-s. Prefer fructele în formă naturală și să nu fie coapte maxim! Să nu-mi dați gemuri, dulcețuri, compoturi! M-am răzgândit: dați-mi dulceață de ardei iute, atât!
Mie îmi place dovleacul, n-aș putea spune că mor după el, da’ nicio dată nu ezit să mănânc o plăcintă cu dovleac. Cât despre lămâie, da, nici eu n-o iubesc, în schimb o folosesc la salate în loc de oțet. Nu-mi dau seama dacă detest vreun ingredient la dulciuri, doar că unele îmi plac mai mult, altele mai puțin
La mine ar fi mai simplu sa spun ce dulciuri mănânc. Bine, rar de tot pentru ca nu-mi plac dulciurile. Cu cat sunt mai dulci, cu atât le urăsc mai cu spor.
Din când in când, presupun ca organismul meu începe sa tipe ca vrea ceva dulce. Atunci, ii închid gura cu 3-4 lingurițe de înghețată Melba, vara sau, iarna, cu Spekulatius, care e un fel de biscuit cu scorțișoară, specific nemților de Crăciun.
Când eram copil, mai aducea cate un musafir o ciocolata sau o cutie de bomboane, nah, ca pentru copii, așa. Eh…asta era bucuria maica-mii care le devora cu conștiința împăcată. Știa ca, daca nu le mănâncă ea, din partea mea, pot sta in dulap pana fac picioare, ca nu ma ating.
Comentariu beton!17
Oorez/fidea/gris cu lapte. Horror.
Ocolesc deserturile cu rom. Inghetata cu rom e o insulta.
Fructele coapte in cuptor (mere, gutui, dovleac, etc). De ce ai face asta?
Clatitele cu dulceata de visine. Cea mai nefericita combinatie.
Pot tolera orice din ce-mi vine în minte acum, chiar dacă unele nu pot să spun că-mi plac. Dar există Satana în chip de bomboană, ceva ce Venom probabil molfăie încetișor de i se face curcubeu pe cerul gurii și anume… licorice sau liquorice sau cum se scrie și se traduce. Nu ai cum, nene, să faci dulciuri cu așa ceva. Oribilă adunare de molecule.
Comentariu beton!28
Nu știam că sunt neam cu Venom! Cred că evitați și anisul/anason?
Dar anusul va place?
@zedicus ăla al Dvs?
Ador plăcinta cu dovleac făcută de mine, dovleacul copt, supa cremă cu dovleac.
Sunt mare consumatoare de dulciuri, cam toate îmi plac. Nu prea îmi place desertul cannoli. L-am încercat de mai multe ori, inclusiv în Italia. Prefer orice altceva.
Comentariu beton!15
Dacă e vorba de dulciuri, nu le ocolesc prea tare :)))) dulciuri cu dovleac nu am mâncat până acum deloc. Deci nu știu cum ar fi gustul. În schimb, nu mă pune să mănânc zucchini și orice mâncare de dovlecei, ca vomit instant. Nu mai zic de supa de dovleac 😐pt mine, astea îs legume pt porci. Ca la porci le dădeam pe vremuri 🤷♀️
Cum o fi chestia aia de la Starbucks, Pumpkin spice latte? Mereu m-am întrebat, da n-as da banii pe ea în veci 🤔
în ordinea amenințării directe, posibile și probabile:
– cremă de zahăr ars; se execută in house și primește aprecieri de la musafiri; io, dunno, mai bine sap un șanț!
– nutella; mai ales dacă ai gustat gianduia, crema fake ți se pare și mai abominabilă…
– că tot vă place multora pe aici, Häagen-Dazs; efectiv întorc privirea în magazin, să nu le văd în frigider!
în schimb plake cioco neagră, de la 90% cacao în sus!
Comentariu beton!11
Pai de la 90% in sus nici nu cred ca mai poate fi incadrat in categoria dulciuri, ci cacao pura amestecata cu apa. :)))
Comentariu beton!20
PS am zis să scriu mai tîrziu, că poate a citit deja și nu mai intră! dovleacul! îl urăsc și eu și, în plus, îmi este și frică de el! tre’ să mă vedeți cînd mă pregătesc să-l tai! mă concentrez mai ceva ca Mr. Myiagi, mă rog la Allah, Buda și Bărbos să nu-mi alunece cuțîtu’… dacă am băut fie și doar o bere procedura se amînă… unde mai pui c-a învățat-o și pe fie-sa să-i placă…
Si eu urasc dovleacul, placintele cu varza, carnea de miel si iepure, astea-s care-mi vin acum in minte.
Doamne fere, mea culpa, nu-s analfabeta functional, da’ in loc de dulciuri care nu-mi plac, am scris si mancaruri care nu-mi plac, scuze, era prea devreme cred. Nu manac sub nicio forma placinta cu dovleac sau dovleac copt, placinta cu varza, dar asta nu-i dulce, nu? Nici dupa gomboti cu prune nu ma dau in vant.
Mie nu îmi plac dulciurile…pe care nu le am.
În rest, tati, come to malaxor! Sunt de zahăr topitor! Mi-e poftă de Skittles! Pungă roşie, mare! Cine e cu mine ?
Comentariu beton!39
chiar mă întrebam cum ai ajuns la nick-ul ăsta
@Costică, dai o baclava? 🙂
̶r̶a̶h̶a̶t̶ turkish delight!
@costicămusulmanu turcii zic lokum, nu rahat. Rahat parcă e boç.
de acord! am incercat tot in viata asta: de la paine inmuiata in apa cu zahar, pana la cea mai neagra ciocolata din lume… placinte cu dovleac, prune murate in otet, dulciuri cu licorice, da, gustat de toate si da, sunt gras
Suntem la 180°, in general prefer sorbetul, iar cel de fructul pasiunii e preferatul maxim.
Orice cu dovleac, iarasi, crescand la tara mancam si dovleac copt, si mai tarziu am invatat sa fac placinta cu dovleac, musai macar o data in fiecare toamna.
Nu-mi place orezul/fideaua cu lapte, mai ales din cauza ca nu sufar laptele dulce, iaurt si branza mananc, chiar in exces la branza.
Un nu hotărât grisului cu lapte. Eram la grădiniță cand deja învățasem să simulez o stare de rău când apărea castronul cu griș ornamentat cu un mot de dulceață. Eram scutită de desert, dar primeam o lingură din siropul medicinal al bunicii. Bun la grețuri, răceala, deochi și vânătăi (aplicare locală).
Beau multă cafea. Dar să nu fie altceva decât cafea, putin zahar. Nu lapte, nu scorțișoara și alte minuni prin care copiii mei o fac de nerecunoscut.
Și nu mănânc miere, deși as mânca oricând turtă dulce.
Never say never, ca daca vine…. cum o chema pe tanti aia de îi face torturi reginei Angliei și îți face un mother-fucker cozonac….
Mie îmi place orice dulce, mai puțin orice e bazat pe banane și pepene, singurele fructe pe care nu le pot mânca decât în varianta crud. Nu înghețată, nu tort, nu nimic
Poate să-mi facă cozonac regele însuși, tot nu mănânc.
Mary Berry? De ea ziceai?
Cu nişte ani în urmă, la un regim de dat jos nişte kilograme, toate cele menționate în articol ca fiind neapetisante au devenit festin culinar. Si acum le gătesc în memoriam kg pierdute. 😂
Ce dulciuri nu mănânc de fițe ar fi : 🤔🤷
Nu am deserturi despre care să spun că nu îmi plac, însă nu mă ating niciodată de dulciuri care conțin acea chestie numită liquorice. 🤢
Eu sunt probabil defecta: nu stiu sa fie vreun ceva dulce – pe care sa il stiu si sa il fi gustat- despre care sa pot spune ca nu l-as mai manca vreodata.
Ce-i drept, am lasat de vreo cateva ori in farfurie, dupa prima imbucatura, tort sau prajituri nereusite rau de tot- dar nu era vina prajiturii respective ca era necomestibila.
Si-acum ma apuc sa caut reteta de tort cu bezea, caramel sarat si ciocolata.
Când eram în perioada inconștient extinsă a cunoașterii cu soția și ne expuneam dorințele și plăcerile, la un moment dat i-am spus ceva de genul: „dacă totuși o să îți dorești să mă omori, cea mai simplă și rapidă soluție este să mă imobilizezi cumva și să îmi bagi pe gât plăcintă cu dovleac”
PS Azi noapte am visat ca stăteam la coadă într-o cofetărie, încercând să îmi iau un ecler. Când mi-a venit rândul, am cerut un ecler glazurat (în vitrină erau și eclere fără glazură) și dintr-un motiv pe care nu l-am înțeles, a urmat o bătaie între mine și patroana cofetărie, pentru că s-a considerat jignită de alegerea mea, ea fiind mândră de un alt ecler pe care îl promova. 🤦Bătaia cu prăjituri s-a extins în toată cofetăria, în stilul bătăilor din barurile vestului sălbatic, doar că aici se arunca cu savarine, eclere, tarte etc.
Comentariu beton!23
La mine există două perioade pre și post probleme de sănătate și avem așa: înainte suportam dulciuri/înghețate de ciocolată cu ciocolată și încă o ciocolată neagră plus ceva frișcă, acum ciocolata este aproape de zero dar merge și vanilia (perioada de acomodare a fost grea 🥺) nu mai am voie niciun condiment sau arome ca rom, scorțișoară, cuișoare etc așa că mi-am adaptat rețetele că n-am ce să și fac. Daaar un cub ce ciocolată neagră peste 90% e visul suprem și mi-l permit la câteva săptămâni. Am refuzat de când mă știu cremele alea grețoase, grase brrr, nu-mi plac nici aluaturile insipide grele, dense, în general prăjitura are blat subțire și umplutură generoasă ca să îmi placă.
Eu nu pot sa inghit napolitanele, mi se par gretoase. Precum toate prajiturile prea dulci sau cu creme de unt cu zahar.
Dar ador orice prajitura cu fructe care se asorteaza cu scortisoara, aici incluzandu-se si dovleacul. Numai sa nu fie inecata in zahar.
Preferata mea este placinta de dovleac cu miez de nucă (tocat, nu râjnit).
Nu mănânc cremă de zahăr ars. Nu pentru că nu mi-ar plăcea, ci pentru că am oarece reacții adverse.
Mi-am adus aminte că e un dulce pe care nu-l agreez neam: savarina.
Pur și simplu, pentru mine nu există. De aceea nici nu mai ajunge pe listă de nu-mi place.
drac si sa nu-i placa savarina!
Despre savarină am scris și eu. Nu suport nici să o văd.
Liquorice martzipan si dulciuri cu cafea , nu pot intelege bomboanele alea cu Mozart pe ele dar in rest….. lasati dulciurile sa vina la mineeeeee
Ref Dovleac nu pot decat un anumit soi si doar copt restul de prajituri cu el sunt ceva rau .
Nici cu fructu’ pasiunii sau mango nu s prietena decat daca il mananc in vreo tara in care creste ca dovleacu’ la noi .
Ehee, am fost în August prin Lübeck. E acolo muzeul celui mai mare fabricant de marțipan din urbe. E acolo la loc de cinste un grup statuar de 12 persoane, 2 tone de marțipan!
Nici eu nu pot suferi marțipanul. Da, arata spectaculos, dar nu vreau sa-l mananc.
Când eram copii ne făcea mamaie un soi de prăjitură cu dovleac ,cu mălai,dar punea câte o bucățică de nucă in ea.Mai mănânc dovleac copt cu nuci mărunțite și puțină miere ,dar cred că au trecut 5 ani minim de la ultima îmbucătură.
Dar ,între o cremă de ciocolată la tort și una cu lămâie o aleg pe a doua oricând,gustul lămâii cu puțină vanilie e maxim la mine.
Nu pot cu ciocolata…sau şi mai rău, ciocolata cu fistic aka ciocolata Dubai. Bleah!
Ciocolata simpla nu ma atrage deloc. Hai, daca are ceva prin ea, alune, stafide, orice adaos o mai salveaza, in sensul ca o face mancabila. Altfel, poate sa dispara din univers fara sa-i simt lipsa.
Aia nu-i de mancat, aia e de topit si facut altceva cu ciocolata.
Pe mine nu ma inspira prajiturile cu rubarba, dulciurile in general cu nuca de cocos, licquorice este un no-go. Mai avem aici, pe lista neagra, cheese cake New York style si meringue.
Scuze, liquorice nu licquorice
Dovleacul e foarte bun, ce pot sa zic? Nu îmi plac nucile în prăjituri, în cozonaci… Bine, nici chiar așa, dacă ar fi ultimul de pe Pământ… Dacă am desert fără nuci, îl prefer. În schimb, îmi plac foarte mult nucile „neprăjiturite”.
Nu imi place dovleacul in orice fel preparat. Mama facea intotdeauna si placinta cu mere cand facea cu dovleac ca sa am si eu ce manca. Prin urmare, in casa la mine, nu s-a facut nimic cu dovleac. Multa vreme nici de cartofi dulci nu m-am atins pentru ca mi se parea ca au gust de dovleac. Intre timp am facut pace cu cartoful dulce.
Tot asa m-am codit sa gust carrot cake pentru ca morcovul este pentru supe, ciorbe, tocanite, nu pentru desert. Doar ca am gustat, mi-a placut si de atunci fac si eu, mai rar dar fac.
Banana bread nu ma dadeam in vant dupa ea dar am gasit o reteta cu crema de branza in compozitie si a devenit mancabila.
Nu ma ating nicicum de bame. Nu pot manca baloseniile alea.
Zic unii de ciocolata peste 90% cacao. Mai, cine a zis ca asa ceva este desert pentru ca mie mi se pare amara ca fierea. Se tot invarteau prin casa cateva tablete de ciocolata din aia (cica e sanatoasa, de) dar am descoperit o budinca dietetica cu ou, iaurt, ciocolata topita si cateva picaturi de indulcitor (pe motiv de diabetul sotului). Mai am de o tura si scap de tabletele alea 😀
Să vină la mine toate dulciurile, în toate formele! Mănânc orice dulce în orice combinație. Ce am incercat și nu aș mai mânca este dulceața de trandafiri. Efectiv nu ai cum, e atât de dulce de mi se face rău și totuși aș mânca zahăr cu polonicul. Și mă întreb așa uneori, de ce nu pot slăbi, păi cum să fac asta când există atâtea prăjituri bune, bomboane de ciocolată, fursecuri și multe altele. Relația mea cu dulciurile e precum cea a ursului cu mierea, tocmai de aceea de mai bine de 25 de ani îmi fac cam tot ce îmi poftește inima în materie de prăjituri.
Comentariu beton!16
Asta cu să vină la mine toate dulciurile mi-a plăcut mult de tot fiindcă mă regăsesc. Sunt la cură de slăbire de aproape 40 de ani și sunt mai grasă decât la început. Recordul meu FĂRĂ dulciuri a fost de 5 luni. Și -11 kg. Am pus 12 la loc în 3 luni. Cu dulciuri, evident.
Comentariu beton!15
Și eu la fel! La vreo 28 de ani am încercat o cură ketogenică, fără pâine, sucuri, cartofi, dulciuri. Atunci am descoperit nesul fără zahăr, cafeaua o beau neagră și tare de când mă știu. Atunci am ajuns de la 90 de kg la 63 kg în 2 luni și m-am păstrat așa vreo 5 ani, cât am menținut acel regim. După aceea am început cu un suculeț, o prăjiturică, o ciocolățică și iar am ajuns pe la 90 de kg. M-am apucat de sport, am renunțat din nou la dulciuri, am ajuns la 80 de kg, după care m-am supărat și am zis că voi avea o eternitate să fiu slabă pe lumea ailaltă și că e mai bine să îmi fac toate poftele acum. Am ajuns la 100 de kg, deci mult mai grasă decât la început. Dietele să stea la ele acasă că eu pap tot ce îmi place.
Nu ma omor dupa dovleac, dar cine n-a incercat dovleac fiert cu tahina si niste nuci deasupra, nu stie ce pierde.
Coliva nu am mancat si nu as manca vreodata.
Orice are stafide. Mi se pare cel mai inutil aliment.
Nuca de cocos, serios acuma ce e asa special la gustul ala?
coliva îi place nevesti-mii și cică o face chiar bună! pregătiri… pregătiri…?
Comentariu beton!18
costica, esti asigurat!
@costicamusulmanu, si eu, modoveanca fiind cam stiu sa fac coliva buna si apreciata dar evident abia daca o gust ca sa fie suficient de dulce, sarata si aromata. Cum am mai zis pe aici, cand m-am casatorit sotul urma sa implineasca 40 de ani, prilej nebun pentru amicii lui sa ii spuna/aminteasca bancul cu avantajele casatoriei cu o moldovenca cand ai 40 de ani! 😀
Dragul de el, el a fost degustatirul multelor colive facute de mine cand s-au prapadit multi din cei apropiati. Fac coliva buna dar nu mananc nici macar din cea facuta de mine
Nimic, dar absolut nimic cu mango. Sau stafide. 😆😆😆
Perferct de acord când vine vorba despre lămâie în mâncare, dulce, sărată, nici nu mai contează. Dovleacul e o mizerie, bananele sunt bune în țările în care le poți culege direct din copaci. N-aș mânca niciodată colivă și nu suport dulciurile cu multă crema de unt, cele grețoase și care îți mai pică și rău după ce că te îngrașă inutil.
Nu-mi place gustul și/sau mirosul de cafea. N-am băut niciodată cafea și nu mă ating de dulciurile care conțin cafea.
Nu-mi plac bomboanele care conțin în interior gem și nici ciocolata cu ceva arome de fructe (a se citi gem de fructe).
În rest nu fac nazuri la cozonac (cu lapte) și mie îmi place plăcinta cu dovleac. Prefer însă o învârtită cinstită prăjiturelelor cu strat de pandișpan și strat de dovleac.
Nu-mi plac napolitanele cu vanilie și/sau lămâie. După ce că napolitanele sunt ele puțin fade aromele respective mi se par rău nepotrivite.
@un om, în sfârșit mai aud pe cineva căruia nu îi place cafeaua. La fel sunt și eu. Detest și gustul și mirosul. Dar mama spune că eu fac cea mai bună cafea. Mare brânză! Am descoperit proporțiile potrivite și gata cafeaua. Un pont? Nu îndes prea tare cafeaua în filtru. Sau cum se numește. O las să respire, cum ar veni. :))
P. S. O singură dată am încercat, doar am încercat să beau cafea. Să văd și eu ce gust are. Bleah! Nu! Nu! Nu mai vreau.
P. P. S. În articol nu e vorba despre țigări, dar cu țigările la mine e și mai rău. Nu am fumat niciodată. Nici nu am fost tentată vreodată. Asta mi se trage din adolescență. Am văzut un film din care am rămas cu o replică. „Să săruți o fată care fumează e ca și cum ai linge o scrumieră”. Mi s-a întipărit în minte această frază. Un neuron cu asta se ocupă. Să nu o uit. Dar visez uneori noaptea că fumez. Și nu mă întrebați în ce hal. Parcă viața mi-ar depinde de fumat.
Me, too.
Să nu văd cafea, bomboane cu cafea, ciocolată cu umplutură de jeleu de cafea, înghețată cu cafea, prăjitură cu cremă de cafea. Singura excepție – Sarah Bernhardt – care e cu nucă tăiată – pralinată – decojită și cu cremă de ness. Am încercat cu cremă de ciocolată, dar nu merge, mai bună e cu ness.
Bleah! Sa nu vad placinta cu dovleac, dar o ciorba de dovleac (placintar sau din ala mare din care dai la porci) e divina. Cozonacul imi place, cald, cu multa umplutura de nuca, zahar, cacao si rahat, dar sa nu gasesc urme de stafide in el, la fel si placinta cu branza (sa fie multa branza amestec de dulce cu sarata, da sa nu prind picior de stafide prin ea).
Referitor la lamaie o singura prajitura imi flace (e delicioasa), cea cu foi pe fundul tavii si crema cu lamaie. Sa nu aud de napolitane cu lamaie. In rest toate prajiturile cu crema (nu ma pot opri niciodata sa fac doar 2 feluri de prajituri de sarbatori. De la 2 ajung totdeauna la 5-6 feluri si daca tot le fac trebuie sa le si mancam, nu? (alcazar, snikers, rulouri cu vanilie, prajitura de la cluj – de pe acolo am reteta, de aia am numit-o asa, fanta, foi cu napolitane, dobos, pavlova, prajitura cu bezea, tort de biscuiti, batoane cu nuca, nuci, fursecuri cu serbet…)
Bomboanele de ciocolata sa nu fie cu alcool, sa nu fie chocotof (sau cum s-o scrie), dar da-mi rafaello si merci (fara martipan), ca le devorez.
Inghetata poate sa fie cu vanilie, ciocolata, fistic, caramel sarat, dar sa nu fie cu frisca.
Prajiturile sa nu fie cu frisca si sa fie de buna calitate, altfel le simt pe cerul gurii (margarina, frisca vegetala imi intorc stomacul pe dos). Nu pot sa mai continuu ca au inceput sa curga balele.
Sunt de acord cu un singur ingredient din lista ta. Dulciurile care contin banane. Mi se face rau numai cand ma gandesc. Am mancat prin studentie banane prajite. Mi-a fost atat de rau de la ele, incat pentru mine banana nu mai exista decat ca fruct. Si doar asa il mananc.
Inghetata de vanilie din comert mi se pare cea mai oribila gaselnita posibila. Nu are gust, nu o pot baga in gura. Sa ne fie de inteles, cea din comert, facuta pe scara larga, pentru ca am gustat si Inghetata de vanilie facuta cu vanilie, nu inlocuitori, facuta artizanal. Si pe aceea, in cantitati mici am putut sa o mananc.
In Rep Dominicana am descoperit bananele verzi, soiul ala de facut mancare, plantain, prajite simple sau orice fel de mancare cu ele, pacat ca nu se gasesc la noi.
@SAM, cu soiul de banane pentru gatit nu am nici eu probleme. Alea chiar imi plac. Insa bananele prelucrate in tot felul de tarte nu pot sa le mananc.
Nu pun gura pe dulciuri cu blat, creme si glazuri mai mult sau mai putin colorate, la care iti explodeaza glicemia doar privindu-le.
Idem eclere.
Idem orice produs de patiserie/cofetarie cu dovleac.
Idem orice dulce umplut cu crema ce contine alune, de padure sau nu (nu-s alergic, doar le urasc gustul).
Spread-uri gen Nutella trebuiesc scoase inafara legii.
Idem blah-blah breads.
Pe de alta parte, imi plac maxim: creme brulee, flan, quesillo, mousse de cioco, mousse de maracuya sau mango, sarlota de ciocolata, inghetata de lamaie sau limeta (best ever!), de maracuya, mango sau cocos. Inghetata poate fi si de ciocolata, in extremis, dar niciodata din aia neagra, amara, odioasa.
Clatite exclusiv cu gem de visine.
Churros cu ciocolata calda.
Tort doar tip „diplomat”, alb, cu multa frisca, fructe, putina sau deloc bezea.
Oricand panettone cu fructe confiate vs cozonac traditional.
Eu am intoleranță la diminutive, se pune?
era vorba de prajiturele 😆
Comentariu beton!19
Chiar că suntem diferiți. Pe lângă faptul că iubesc cozonacul, checul și cam tot ce înseamnă cocături, desertul meu preferat este plăcinta de dovleac (neapărat facută cu foi de casă). Fiind un fan dulciuri nu imi pot imagina vreun desert care să nu îmi placă.
Apropo de articolul tău de ieri, dacă cineva ne-ar pune să alegem numai un tip de mâncare pe care să îl mâncăm toată viața de acum înainte, aș alege fără să ezit peștele (pe care apropo, nici eu nu pun lămâie pentru că mi se pare că îi ia din gust)
Hei, dar checul si cozonacul merg de minune dimineata la cafea. 🙂
Nu beau lapte niciodata. Daca o lingurita a atins lapte si apoi a ajuns in cana mea, adios muchachos, nu ma mai ating. In schimb mananc orez si gris cu lapte. Nu mananc prajituri sau dulciuri cu capsuni, dar capsuni crude da. La fel si cu bananele.
In general am observat ca imi place sa mananc lucrurile separat, simple, decat sa fie mai multe gusturi si texturi impreuna. 🙂 A, si detest sfecla. Gustul, mirosul, tot.
E prima data in 10+ ani, de cand citesc blogul sefului Mihai, cand comentez aici.
Presupun ca mi-am luat trigger maxim, intrucat sunt lesinata dupa dulciuri, de oricare ar fi ele.
Mai putin tort diplomat, ca odata am vomitat de la asa ceva pana am vazut toti sfintii din calendar la un loc. Nu suport textura aia gelatinoasa, ca sa nu mai zic de alaturarea fructe + piscoturi + gelatina si in general, orice desert (mai ales cheesecake, ca la astea se intampla mai des) la care detectez cea mai mica urma de gelatina. De-aia si evit prajiturile de cofetarie, pentru ca, din experienta mea, in marea lor majoritate, contin sub o forma sau alta mizeria aia care sa dea cremelor tinuta si sa le faca mai atractive la ochi. Am invatat intre timp sa ma prind care prajitura are/nu are jeleul ala odios, doar uitandu-ma la ele in vitrina, desi recunosc ca mai dau chix uneori.
mie jeleul ala nu mi se pare grav, mai ales ca le „da” fata.
odioasa mi se pare cuvertura aia de zahar+amidon, colorate strident, in strat gros, pe post de martipan, din care se fac toate decoratiile.
sa stiti ca asta-i o mare inselatorie (daca dati comanda de torturi), ca trage mult la cantar si platiti odiosenia aia de zahar si chimicala, la pret de tort. basca toate florile, si fluturii, si personajele de desen animat, care se platesc separat, ca-i arta!!!
Comentariu beton!14
Sunt destul de multe dulciuri care nu imi plac. Mai degrabă scriu ce imi place dar, ca sa scriu la subiect, efectiv nu suport dulciurile zemoase cum sunt cele turcești, yuck. Ar mai fi cele cu foarte multa crema si frișcă cum sunt torturile, crema de zahar ars, eclere etc. Practic mănânc cam tot ce e cu ciocolata neagra si sa nu fie încadrat la prajituri zemoase si cremoase. Plăcinte cu varza sau orice alte plăcinte care intră în categoria no name, că eu nu le pot numi nici dulciuri, nici mâncare.
Baclava (sau orice alt dulce din categoria asta, cataif, etc), in general chestiile insiropate mi se par dezgustatoare. Asadar un mare NU si la savarine si amandine.
Dovleacul copt e foarte yuck si pt mine, nu inteleg cum poate sa placa cuiva asa ceva. (In schimb supa de dovleac a inceput sa imi placa, dar asta probabil mai degraba din cauza ca pun multe condimente in ea).
Ciocolata neagra tot ceva de neinteles pt mine, am incercat (ca deh, e sanatoasa cica) dar pur si simplu nu merge deloc.
Si poate si bezeaua uscata (crema meringue imi place foarte mult), mi se pare mult prea dulce, parca ai manca zahar gol (oh wait…).
Si cam asta ar fi lista mea, ca in rest cam toate dulciurile imi plac. Ador banana bread si carrot cake (cu conditia sa fie facute cum trebuie, adica sa nu fie prea coapte si deci uscacioase).
Nu inteleg dulciurile cu bubble gum si licorice. Nu am nimic impotriva dulciurilor cu dovleac, mere, banane, morcovi. Imi place mult cozonacul si dulciurile mele preferate sunt prajiturile mamei.
Pe langa prajiturile mamei, mai am cateva gustate in anumite vacante la care ma gandesc uneori. De exemplu gelato din Florenta, bananele flambate din luna de miere, tiramisu deconstruit mancat in Venetia.
Dulciuri insiropate cu rom nu as manca niciodata. Mai sunt niste chestii abominabile de genul bomboane cu cirese si lichior… bleax bleax. Tot timpul sunt la oferta ca expira pe rafturi… cine dumnezo poate manca asa ceva.
E mai ușor sa zic ce-mi place,ca la capitolul nu întra tare multe.Imi place ciocolata neagra fără zahar,ciocolata cu crema de coniac- singura ciocolata cu umplutura care îmi place,napolitane cu lămâie- iar sunt singurele napolitane care- mi plac, torturile cu crema multă dar nu fructe de padure/ capsuni- în general nu, mi plac cremele cu fructe.Imi plac gogoșele tradiționale înmuiate în cafea,singura ocazie când pun gura pe cozonac de Paște, fără umplutura ca- mi place combinația dulce sarat dintre cozonac și sunca/ chiftele.Imi place dovleacul copt asa cum e el simplu,nu- mi place nici înghețată cu fructe,îmi place tot ce are fistic dar nu gen. Dubai: 😀,caramel strat,ciocolata Heidi cu piper sau cu ardei iute,nu mi- as cumpara niciodată clipsuri deși ocazional mai mănânc.
Nu îmi plac compoturi,dulcețuri,gemuri sub nuci o forma,deserturile cu fructe,branza de vaci e pedeapsa suprema….
Americane. Sunt prea dulci și prea dubioase. Inclusiv pancakes si maple syrup care știu e canadian. Orice de la Hershey and co par example.
Pentru americani care au sweetpointu alterat și normele de obezitate modificate ca să nu mai fie declarați 80% obezi e ok poate. Pentru oamenii din afara USA clar nu e.
Și mai sunt și astea de Dubai prea dulci. Nu degeaba se testează de zeci de ani medicamentele de diabet pe zona din golf. Au de unde alege participanți la studii.
Nu imi plac jeleurile si chestiile gelatinoase in general, nici dulciurile care contin jeleu.
Nu imi place frisca decat daca este in cantitati infime, dar prefer fara.
Americane. Sunt prea dulci și prea dubioase. Inclusiv pancakes si maple syrup care știu e canadian. Orice de la Hershey and co par example.
Pentru americani care au sweetpointu alterat și normele de obezitate modificările că sa nu mai fie declarați 80% obezi e ok poate. Pentru oamenii din afara USA clar nu e.
Și mai sunt și astea de Dubai prea dulci. Nu degeaba se testează de zeci de ani medicamentele de diabet pe zona din golf. Au de unde alege participanți la studii.
De acord cu tine. Mă și gîndeam „astea tre’ să fie chestii comune ale săgetătorilor”. Pînă ai ajuns la lămîie și acolo a fost jale. Cum, mă? Eu aș mînca orice cu lămîie și cînd zic orice, înseamnă orice. Păi cum să-mi întrețin eu acreala proverbiala în afara sezonului de vișine? Cu lămîie, evident. Na, că acum mi-ai facut poftă de tiramisu cu lămîie 😀
Comentariu beton!11
IN SFARSIT CINEVA CARE IMI IMPARTESESTE OPINIA DESPRE DOVLEAC! Nu imi place, NU INTELEG de ce ai alege placinta cu dovleac ever cand ai atatea si atatea optiuni de placinte, gogosi, painici samd.
Urasc cu patos mirosul si gustul de scortisoara, automat orice desert implica scortisoara iese din schema.
In general, cremele cu aroma de fructe (sper ca am zis bine). Nu am o problema cu fructele propriu zis puse in desert sau in creme, din contra, unele mi se par absolut minunate. Dar cremele alea cu gust de lamaie, capsuni, banana, ananas etc au gust de gel de dus.
Cocosul este o alta aroma ce ma duce cu gandul la gel de dus, parfum, antigel, you name it Ș)))
Mie-mi plac dulciurile, inclusiv placinta cu dovleac, dar pe primul loc este ciocolata si nuca, alunele, fisticul, alune de padure…
Fiind din Banat, am crescut cu placinta cu dovleac cu scortisoara (toamna-iarna), deci intra in categoria „comfort food”.
Ce nu as manca este kataifi si orice cu Liquorice (mizeria aia neagra din Haribo)
Nu suport baclavaua, am senzatia ca mananc sirop de zahar. Nici ciocolata neagra. Si daca te uiti la calorii, n-ai facut nici o combinatie.
Nu mănânc:
– Dulceață de trandafiri și dulceață de nuci verzi
– Jeleuri și rahat – nu suport consistența
– Orice conține marțipan. Bomboanele Mozart sunt absolut îngrozitoare. Când vine cineva care nu mă cunoaște bine de la Viena și aud că mi-a adus ceva…
– Înghețată de lămâie, de pepene galben, de mentă
– Napolitane cu lămâie
– Pepene galben
– Nutella. Nu înțeleg conceptul…
– Baclava și alte dulciuri asemenea
Nutella e cremă de alune. Deci ar zrebui să nu vă placă nici celelalte creme/unturi: de castane, de arahide, fistic etc.
Nutella este jumatate zahar si ulei de palmier, jumatate nimic.
@AleBlaga
Nu îmi plac castanele coapte și nici sub formă de piure.
Îmi place untul de arahide cu dulceață de caise.
Îmi place un anumit tip de croasant cu cremă de fistic de la o anumită cofetărie. În schimb, consider că ciocolata Dubai e o mare porcărie supraevaluată.
Ce să zic? Chestie de gusturi.
Mănânc cu mare plăcere pepene verde proaspăt și dulce cu telemea sărată, struguri cu brie, parmezan cu smochine, camembert cu pere. Și pâine albă proaspătă cu unt, telemea și dulceață de cireșe amare lângă o cană de ceai de tei supra îndulcit.
Băi da ce plin de speciali mofturosi pe aici. „Nu-mi place cheesecake, nu-mi place cu stafide, nu vreau cu dovleac””
Imi plac dulciurile ☺️, fac o banana bread nemaipomenita, am facut un fel de tiramisu cu dovleac (bestial), cat despre checul meu cu seminte de mac si sirop de lamaie; nici nu mai vorbesc 😂
Iubesc prajiturile si-mi place sa le si fac. Nu sunt mofturoasa…mananc si cozonac si tort de morcovi si dulceata de rosii…
Asta ca sa vezi cat de diferiti suntem ☺️
O zi buna, tuturor .
Nu dati cu pietre, va rog
Comentariu beton!13
Mă intereseată mult banana bread și chechul de mac cu lămâie!
+1 pentru combinatia mac si lamaie
Placinta cu varza, cheesecake, carrotcake, creme-brulee, canolli – mi se pare o mizerie si am mancat si la mama lui pa’ Etalea, mizeriile alea vegane cu tot felul de tone de E-uri si potentioatori de arome care au gust de nisip moale.
A! si inca ceva! Urasc visceral tot ce e indulcit artificial cu eticheta „fara zahar”.
Inteleg ca s-a inventat pentru persoanele cu diabet, sa poata gusta si ei ceva apropiat de dulce, dar nu pot consuma nimic din aceasta categorie.
Mi se pare absolut gretos….
Imi place FOARTE mult dovleacul 😀 si prajiturile cu lamaie, si cele cu ciocolata, cu caramel, cu fructe.. cam orice tip de dulce imi place, spre nemultumirea hainelor de marime S care mi-au zis de mult ca vor sa ne vedem si cu altii.
Exceptii: pe cele foarte dulci nu le suport: baclavaua si prajitura pavlova care e practic un sandwich de zahar.
Și mi-am amintit acum de churchkhela-ciurcihela, un dulce specific georgian. Nuci sau alune cu făină și must de struguri. Se atârnă cu o sfoară cam cum se atârnă la noi cârnații.
L-am încercat la Tbilisi și m-am abținut să nu scuip imediat că eram cu un localnic foarte încântat de dulcele ăsta. Am molfăit până am reușit să îl scuip discret într-un șervețel.
BIG NO FOR CHURCHKHELA.
Exact în ordinea asta, nimic ce ar conține căpșune (urăsc căpșunele, nu sunt alergică), cozonac, napolitane. În rest, toate îmi plac. Evident, unele mai mult ca altele, dar asta se subînțelege. Apropo, gusturile se schimbă de-a lungul vieții, poate vorbim odată și despre subiectul asta. Boss, ai legătura!
Dovleacul nu imi place decat in supa-crema. Nu imi plac deserturile cu nuca de cocos, in rest nu fac mofturi, desi m-as bucura sa fiu foaaarte selectiva. (iaca nu-s).
Eu sunt dependentă de tot ce e dulce. Dar nu aș mânca o savarină nici dacă ar fi ultimul dulce de pe pământ. Am gustat o singură dată, recunosc. Așa, să nu mor proastă. Și mi se pare că e pâine însiropată decorată cu frișcă. Deci, savarine NICIODATĂ.
@ Domnule Vasilescu, sunt vexata! Cum adică să nu vă placă înghețata cu rom și stafide?
Glumesc, desigur 🙂 Faza e ca mie stafidele, ele goale sau ele în alte combinații, chiar nu mi spun nimic 🙂
Dar sa revenim la subiectul arzător al zilei: făceau gospodinele, pe vremuri, niște ceva cu unt (sau margarină, ca de unde și atâta unt?), o abominație, și gândul la așa ceva mă face să mi se strepezească tot.
Nu mai scriu, ca mi am amintit de bufnici și a lui minora și mă simt aiurea.
PS cafeaua cu zahăr, grrrrrrr, ce oroare!
Gata!
Prăjituri cu lămâie și portocală, ciocolată sau bomboane cu arome sau umpluturi de lămâie și portocală. Oribile!
In general îmi plac dulciurile, însă nu mănânc niciodată înghețată cu mentă, îmi dă senzația că ling pastă de dinți. Nici ciocolata cu cremă de mentă nu o suport. In schimb bomboanele cu mentă sau guma de mestecat ,îmi plac. La fel detest prăjiturile cu cremă de margarină și colorant.
Acuma ca zici, da, menta e pe lista neagra si la mine. Dar eu nici guma mentolata nu o suport.
Ma gandeam la cozonac, nu m-ar deranja sa nu am sau sa nu vad vreodata cozonac, dar nu pot spune ca nu as manca niciodata, am mai gustat.
Dar placinta de dovleac… absolut niciodata. Cred ca ma enerveaza si sa o vad, ca imi vine in minte gustul ala si textura.
Deci da, placinta de dovleac (si orice dulciuri cu umplutura de dovleac) n-as manca niciodata.
Ce diferiți suntem, chiar nu ne plictisim aici!
On-topic: urăsc bomboanele fondante, probabil sechele din copilărie, când la nunți și parastase la mine la țară fondantele și acele nuci din aluat, umplute cu nucă pisată amestecată cu diverse zaharuri erau desertul suprem, evident alături de feliile groase de cozonac.
Și, apropo, îmi place cam tot ce ați scris mai sus că nu suportați
Liquorice, tort de bezea, chia pudding, inghetata cu menta, chestii cu gelatina. Cam astea imi vin acum in minte.
A, da, dulciuri cu lime. Bleah!
Nu am nici o greață cu dulciurile, totuși până să ajung la vâsta actuală pot certifica că se mai schimbă gusturile.
Dovleac prima oară am gustat de la cuptor. OK-ish atunci, acum nu mai pot dovleac exceptând doar ca supă, soiul Hokkaido. Nu consider dovleacul ceva demn de pus în prăjituri.
Totuși acum sunt complet dezinteresat de orice zaharicale gen bomboane, gemuri prea dulci. Să dea naiba sá-mi pui ceva de măceșe sub nas, zboară imediat pe geam. În rest aș păpa industrial la cozonac și orice cu blat.
Cum nu suportă unii pe aici licorice/lakritzen nu am suportat niciodată buruiana numită mărar, mi s-a și făcut rău efectiv. Pe aproape stă și coriandrul frunze.
Nici chimenul nu mi-a plăcut dar am.descoperit la nemți soiuri mult mai puțin aromate.
Vreo 20 ani nu am putut suporta napolitanele. Mi-au fost dăruite odată când eram chinuit de meningită și gustul/aroma a rămas asociată cu boala.
Dovleac, banane, mere-n plăcinte sau stafide pe oriunde nu suport. Fun fact (TLDR):
Cînd io eram mai mic, (totuși major după buletin) am fost invitat la un prînz la viitorii mei socri.
Toate bune și frumoase pînă cînd la desert viitoarea mea mamă-soacră ne-a adus o tavă cu plăcintă de brînză, cu stafide. Toata lumea vedea cum aleg io stafidele din compoziție și-a trebuit să le explic că mie astea nu-mi plac. Și-apoi mai ceream o porție. OK.
După 2-3 luni mă trezesc iar invitat la masă. Dar la desert de data asta apare viitoarea mamă-soacră cu două tăvi în mîini: una cu stafide pentru tot familionul și una fără, doar pentru mine. Și-atunci m-am îndrăgostit din nou. Nevasta-mea știe asta încă de pe-atunci și mă-nțelege cu toate că n-a mai văzut nicăieri pe neți pe unu’ căruia să-i mai placă soacra, azi.
Și azi, cind soacră-mea la 70 de ani se decide să mai facă o plăcintă noi primim tot două pachete: unul cu și unul fără. Și cum să n-o iubești?
Concluzie: fără stafide-n cozonac, plăcinte, prăjituri.
Comentariu beton!22
Eu nu ma omor dupa dulciuri in general. Adica pot sa stau flamanda, cu masa plina de dulciuri, prajituri, torturi si fara sa ma ating de ele pentru ca nu ma tenteaza. Si cu cat sunt mai dulci cu atat ma feresc de ele. Prefer mancarea si chestii gen saleuri, saratele… Dar daca nu am incotro gust si eu insa atata vreme cat nu e amandina sau monstruozitatea aia de prajitura cu rosii sau sos de tomate sau cum s o numi.
Nu-mi plac: AMANDINA (combinatia e ceva de nemancat pentru mine) – prea dulce, prea gretoasa, BEZELE simple – ceva oribil, FONDANT SI MARTIPAN(PROST), COZONAC CUMPARAT „DE DUZINA” ( dar sunt fan cozonac „de casa”, facut de mine sau de cunoscute). Bomboanele Mozart originale nu au nicio legatura cu martipanul de la noi din bomboane sau de pe torturi. In rest, nu am chestii pe care sa nu le pot gusta, nu le prefer pe unele dar de nemancat sunt doar cele de mai sus.
Cel mai mult imi plac dulciurile care presupun mousse-uri sau care au creme onctuoase (dar fara unt) si inghetatele cremoase, pe baza de smantana lichida. Dovleacul e ceva dupa care nu ma dau in vant dar nici sa zic ca nu ma ating.
Nu găsesc nici eu nimic tentant la dulciuri cu dovleac. Mai nou la patiseriile din mall numai pateuri cu dovleac . E mai ieftin ? Le-au rămas dovleci și trebuie folosiți? Nu înțeleg Eu caut cu mere dar nu mai sunt ! E mai greu cu curățatul merelor ? Cum sa pui dovleac într-un aluat ?
Nu pot mânca ghiveci (mie-mi miroase a lături), supă de fructe, ciorbă de burtă, nu suport ardeiul (vomit doar de la miros), prăjiturile cu legume sunt bune de dat porcilor, nu-mi plac legumele fierte.
Orez cu lapte. Gris cu lapte. Fidea/mecisori cu lapte.
Tort de morcovi
Baclava, kataif, sarailie
Halvita
Nu am mâncat și nici nu aș mânca așa ceva: tort cu blat făcut cu fasole. Nu e glumă, am găsit rețeta într-o carte de bucate. Șoc și groază. Tort cu fasole??? Nu, mersi, mai bine dulceață cu murături :))) BTW, că văzusem mai sus că zicea cineva de prăjitura cu morcovi. Am mâncat, a făcut mama mea. Mi s-a părut dubios când am auzit ce e, dar, ce să vezi, mi-a plăcut, chiar mi s-a părut bună
Mvaaaiii ! Da’ ce prețios e bloggmeisterul nost’ !
Iti face mandea (că-s şi gurmand şi tehnic) o supă cremă de dovleac cu vițel urci famelia lărgită în pod şi îi uiți acolo , ca bunica cu scheletul amantului!
Servită într-o pâinică neagră cu secară tot home made ,si cu aşchii de bacon şi parmezan!
Am comis destui delicați şi mai ales delicate , (aşa fin zic vezi 🫣) cu supa asta de iarnă ca să fiu pretty sure că pot şi cu Delicatețea Voastră!!!
Nici nu am mai citit mai departe ,când ai zis de ura viscerală vis-a-vis de bucuria copilariei ,deja m-a loatără toț ,da’ toț dracii !!!
E ok, au încercat unii cu stele Michelin și n-am putut mânca. Ce șanse sunt să nu reușești tu cu dovleac în pâine? 🤦♂️
Măi, măi, chiar că suntem diferiți, ce aveți oameni buni cu dulciurile? 🤭 Toate’s bune, de΄și îngrașă. Și dovleac, și lămâie, bun-bun. Am încercat Liquorice și nu e bun, dar nu e ceva ce aș urî. Nu mă omor după torturi, dar nu le ocolesc. Dacă au bezea și ciocolată, atunci e festin, nu chin. Mai nou îmi place orice cu fructul pasiunii, inclusiv… ceai, negru cu fructul pasiunii, yummy, chiar acum beau așa ceva.
Nutella, dar din aia făcută în Italia, e cea mai bună.
Mda, deci vorbesc despre ce îmi place. OK, carrot cake e o abominație care nu trebuia să fie inventată, dar nu e de nemâncat. Ciudat să vă aud cum urâți cu pasiune ceva dulce, dar mno, suntem diferiți.
Bezele și derivate, gen Pavlova! Oribil de dulci!!
Mda, deși încerc să mă țin cât pot departe de dulce, nu prea pot să mă gândesc la un dulce care nu mi-ar plăcea, oricât aș inventaria în „arhivă”. Poate doar un chec/cozonac sau alt aluat/altă cocă foarte uscat(ă).
Dovleacul nu-mi place nici mie ca atare, dar în plăcintă e ok (numai că nu are cine să o facă :D). La banane… da, cam cea mai acceptabilă formă e cea crudă.
Lămâia, în schimb, sunt fan. Pun inclusiv la cuptor lângă legume, pe pește, în ceai negru, o mănânc cu miere când mă doare în gât.
Off-topic: nu știu de ce, dar nu mai pot comenta pe FB la tine.
Eu încă nu am găsit dulciuri sa nu îmi placă. Le mai clasific în categoria nu merita caloriile. Strategia pe care am aplicat-o: nu cumpăr decât foarte rar și numai ce știu ca e de calitate. Dar când dau de ele moca gust tot ce pica.
Nu-mi plac galustile cu prune. Sau cel putin nu-mi placeau in copilarie, n-am mai mâncat de vreo 45 ani.
In rest, imi plac toate deserturile (de la foarte mult la acceptabil). Nu detest nici un aliment – imi plac stafidele, nucile, lamâia (tarte au citron, miam!), cafeaua, dovleacul (varianta in tarta, foarte fin, amestecat cu scortisoara), nuca de cocos, bananele (flambate si cu inghetata de vanilie), morcovii in carrot cake, toate fructele. Ador cozonacul cu nuca, stafide si cacao.
Eu mănânc orice dulce. După cele mai fine prăjituri mă bucur în egală măsură de ursuleți Haribo.
Dar prăjiturile trebuie să fie proaspede, cu ingrediente de calitate, fără arome artificiale sau adaosuri dubioase.
Mă deranjează anumite combinații. Mănânc caramel sărat, dar nu-l suport în prăjituri sau înghețată.
Nu-mi plac prăjiturile cu ciocolată. Nici înghețata cu ciocolată. Ciocolata doar tabletă sau bomboane.
Legumele folosite în dulciuri îmi plac, dar iarăși, depinde de cum sunt pregătite.
Nu s-a inventat încă acel “dulce” pe care să nu-l mănânc.
Corect!
Sunt dulciuri care imi plac mai mult, sunt altele care imi plac mai putin, ba chiar unele care imi plac doar cand se aliniaza niste planete. Mai sunt dulciurile prost executate sau prost gandite pe care nu cred ca le vrea nimeni, dar nu cred ca asta e ideea.
Dar sa nu-mi placa ceva dulce bine facut nu am vazut. Am mancat eu si dulceata de gogonele.
Mi se zbate un nerv la cap. Am citit ca exista oameni care nu apreciaza amandinele. Aveti si voi grija ce scrieti in comentariile alea ca nu ne jucam.
Dovleac?? Bleah!
În schimb ador dulciurile cu lămâie poate si pentru ca nu îmi plac dulciurile dulci:)
Îmi plac prăjiturile cu fructe dar nu îmi plac cremele acelea grețoase de cofetărie folosite în torturi si prăjituri.
Îmi place orice tip de înghețată, dar dacă îmi dai din aia cu rom si stafide, te refuz categoric. Toate au o limită.
Îmi plac foarte mult eclerele dar nu și amandinele.
Ah, si nu mănânc crema de zahar ars. Ever!
Nu îmi plac prăjiturile cu multă cremă, mai ales dacă e f dulce și grasă, mi se face greață.
Merge un blat cu mere coapte și frișcă – rece, de la frigider, salam de biscuiți, cu multă cacao și stafide, tot rece, brioșe – astea calde, toate cu puțin zahăr.
Prefer produsele de patiserie – aluaturi coapte, doar ușor dulci.
Preferatele mele – brînzoicile (poale-n brîu), cu brînză de vaci și stafide.
Apoi gogoșile, fie și simple, dar cu gem de gutui, amestecat cu puțină nucă macinată, sînt divine.
Și îmi plac cozonacii, dar cei de casă, nu cei din comerț.
Nu e Crăciun fără cozonac, nici Paște fără brînzoici (de aia la noi se numesc păscuțe).
Prajitura spumos… Doamne apară și păzește… Când văd rozul ăla chiloțiu… 🥶🤢
Blasfemie – noi nu putem trăi fără cozonac.
De preferat cu stafide, dar merge și cu umplutură de mac sau urdă. Oricum zic că sunt necesare cam patru batoane grase de vanilie la un kil de făină. Și un pic de coniac bun.
Dacă ar trece un interval prea mare de timp fără cozonac cred că noi am ajunge la urgențe ca ăia ce rămân fără potasiu și au nevoie de perfuzie.
La fel și cu găluștele cu prune – mai bine le faci la vremea lor decât să te trezești cu familia intrând în sevraj în miezul iernii sau primăvara pe modelul “Ich bin der Kaiser und ich will Knödel!”. Atunci nu am altă variantă decât să fac nurle / nudle simple fără umplutură și să le mâncăm cu gem.
Revin la cozonac – o precizare importantă – baigli-ul NU e cozonac. Într-o ipotetică dictatură i-aș strânge într-un lagăr de reeducare cu meniu de supă de varză și brânză degresată pe toți cei care insistă să confunde baigli-ul (care merge repede) cu cozonacul / coarda (care trebuie frământat, apoi să stea să dospească).
Lămâia – nu vorbesc de ce apare la noi și o putem folosi la ceai pentru bolnavi și la salate.
Zic de lămâia de Amalfi.
Când am fost la Napoli, o dată ce am încercat lămâia de Amalfi nu am mai vrut altă aromă de înghețată toată vacanța. Foarte aromată și nu prea acră. Seamănă cu lămâia ce o găsești la noi așa cum seamănă Andreea Diaconu cu Norica Nicolai.
Revenind la dulciuri guehhhh.
Dovleac – nu știu, poate în cazul unui atac rusesc când bântui printre ruine și nu am mai mâncat de două săptămâni.
Dulce e dulce și săratul sărat. Nu m-aș atinge nici de o prăjitură cu morcovi.
Eram în vizită la o cunoștință când eram mică și ne-a servit cu clătite cu urdă, zahăr și mărar. Maică-mea zice că pur și simplu m-am înverzit, a pus capăt vizitei și m-a dus la primul magazin să-mi ia o cola. N-am nimic cu mărarul, e ok în multe combinații, dar categoric nu cu zahăr.
Lemn dulce – idem, să nu-l văd.
Sau rubarbă – rubarba e ceva ce nu ar trebui să existe.
Alte dulciuri pe care le-aș evita în mod obișnuit, dar le-aș consuma după vreo trei zile de post negru.
– orice cu nucă, cu excepția Sarah Bernhardt care bună și aș lichida juma de tavă, dar cine are timp / chef să stea să pralineze miejii de nucă și să le jos pielița bucată cu bucată?
– orice cu brânză dulce, acră adică – brânza sărată e ok, urda e ok, brânza dulce-adică-acră ar trebui interzisă în prăjituri; sau măcar casele în care se face și se servește așa ceva să aibă o bulină roșie ca la cutremure
– lapte de pasăre – prea dulce și de o consistență dubioasă
– orice conține margarină – dacă nu pui unt, nu fă prăjitură sau măcar păstrează secretul
La noi e o vorbă din bătrîni: aluatul de cozonac trebuie frămîntat pîn’ asudă grinda!
Cam vreun ceas, apoi se lasă la dospit, apoi se „asoagă” (habar n-am cum să traduc asta, un fel de frămîntat mai scurt pe masă, e la fel și la pîine), abia apoi se umple, se lasă iar la dospit în tavă, și apoi se coace. Doar așa iese pufos, sățios, delicios.
Să faci focul potrivit în cuptor, lemnele folosite, e iar știință.
Și artă, experiență din bătrîni.
Pîinea coaptă așa, învelită în șterguri de cînepă, stătea la răcoare fără probleme o săptămînă, și pîine ca aceea, mare cît roata carului, nu poți dovedi o felie întreagă, n-am mai mîncat de cînd eram copil…
Scârboșenie maxima , nesănătoasă, impropriu numit „lapte vegetal” (de migdale, de ovăz). Au apărut tot felul de așa zis iaurturi sau creme, miros a lipici, clei, hârtie și cartoane ude, produse pentru zugrăvit.
Late to the party.
Mie nu mi-au plăcut niciodată dulciurile, deci nu mănânc niciun fel de dulce.
Excepția e „când trebe”, adică antrenament greu/concurs, unde musai, iau o pastila de dextroza, un gel ceva.
Dar să mănânc ceva dulce că-mi place, nu.
In schimb, am mâncat o plăcintă foarte mișto, atenție, cu …. dovleac și telemea. Nu era dulce deloc, cum as fi crezut.
Lemn dulce s-a mai zis, subscriu, a fost prima chestie care mi-a venit cand am citit titlul. Si guma de mestecat cu gust de scortisoara.
Dovleac placintar – n-as manca nici batut. Pepene galben sau ceva pe baza de – nu, mersi. Sau mai bine doar nu.
Dulciuri care contin esenta de rom – cah.
Lamaia in desert e asa si-asa pentru mine, e ok niste coaja rasa in orezul cu lapte. In schimb storc jumatate de lamaie intr-o farfurie de ciorba de linte, fara lamaie e degeaba. La fel in preparate pe baza de peste – salata de icre, pasta de peste, peste prajit, la cuptor etc. Trebuie zeama de lamaie si in guacamole, evident.
Acu c-ai amintit de înghețata cu rom și vanilie, era preferata mea în România. „Sălbaticii” ăștia de peste ocean nu au așa ceva pe aici, oricât am căutat.
La mine lucrurile sunt simple: există ORICE dulce cu MULTĂ ciocolată și restul de dulciuri,care nu contează,nu înțeleg de ce s au inventat.
N-am înțeles și nu am suportat niciodată dulciurile cu rom și am avut un șoc cultural când m-am mutat în Ro și cele mai apetisante și good-looking prăjituri aveau rom.
Și cred că și eu pot să detectez cea mai mică picătură de rom.
crumble. Nu suport dulciurile cu crumble. sau aluatul ala de tarte sfaramicios… sau biscuitii cu unt..
A trebuit să citesc mai multe comentarii că nu îmi aminteam nici un dulce pe care să îl evit – lapte cu paste făinoase (fidea, melci). Culmea e că nu am probleme cu lapte + griș sau lapte + orez. Nici eu nu agreez excesul de esență de rom din prăjituri, dar pentru mine e mai degrabă ca în bancul „– Doamnelor şi domnilor, avionul nostru se va prăbuşi în ocean şi în jur e plin de rechini. Luaţi de sub scaune vestele de salvare şi cutiuţa cu cremă. Este ca să vă ungeţi pe corp, împotriva rechinilor./– Şi nu ne mai mănâncă?/– Ba da, dar aşa, mai cu scârbă…”. Dar dacă îmi dai lapte cu fidea e ca și cum mi-ai da să mănânc bame sau calamar.
Nu am înțeles niciodată savarinele sau tortul diplomat, ori dulciuri făcute extrem de dulce (majoritatea amandinelor de exemplu).
Acum traiesc Germania, patria torturilor cu frișcă (hello tortul Kranț) si crede lumea ca sunt defectă.
Mai bine niște tarte cu fructe cinstite decât chestii cu creme cu unt si frișcă 😂
Apropo de dovleac,cam târziu dar las si eu asta aici ,sunt ghid turistic si m-au invitat niste turiști la un restaurant cu stele Michelin, la prima oara într-un asemenea loc ,au pus aia pe farfurie niște minunății de care nu mai imi aduc aminte dar punctul culminant a fost desertul,o prăjitură din dovleac.pentru mine dovleacul era ca pentru cei mai mulți de aici ,de neconsumat in nici o forma dar prajitura aia a fost dementiala.nu credeam ca se poate face asa ceva din dovleac .imi pare rau ca nu mai tin minte nici măcar numele
Boss, tocmai am vazut la supermarket inghetata cu dovleac si scortisoara si m-am gandit la tine.