Trebuie să vă spun povestea asta, pentru că este genul ăla care îți marchează adolescența, poate chiar și viața. Aveți un pic de răbdare, c-o să înțelegeți imediat ce zic.
Pe vremea „cealaltă”, îți puteai cumpăra încălțăminte mișto doar pe piața neagră sau cu relații foarte mari. Nu știu dacă aveți idee de prețuri, dar vă spun eu: o pereche de pantofi sau de încălțăminte sport, aduși din străinătate sau lucrați pentru export, costau peste un salariu mediu din România. Adică peste 2.000 de lei.
Dar și dacă aveai de dat banii ăștia, marea problemă era că nu prea aveai unde să găsești așa ceva. Nu era ca și cum venea piața neagră și-ți bătea la ușă să te întrebe ce-ți dorești.
Probabil că e de prisos să mai spun că, adolescent fiind, sufeream că nu pot să mă încalț și eu cool (mă rog, pe vremea aia nu exista termenul, toți ziceam „mișto”) ca mulți dintre prietenii și colegii mei care reușeau cumva să facă rost de încălțăminte care să arate mega șmecher. Ai mei nu mi-ar fi dat niciodată un salariu mediu pentru, citez: „niște mofturi”.
Nu știu cum stăteau lucrurile în alte părți ale țării, dar în Vâlcea erau la mare modă niște pantofi Otter. Atenție, nu erau pantofi de ocazie, că nu tânjeam eu în adolescență după așa ceva, ci unii casual, aproape spre sport.
Îi am în fața ochilor, acum când scriu, am încercat să-i găsesc pe internet, dar nu dau de ei. Erau un gri spre bleu, cu talpa și șireturile în aceeași culoare, fără toc. Vă zic, erau cel mai mișto lucru pe care-l produsese omenirea de la invenția focului încoace.
Nu pot să vă descriu cât de tare își dorea toată lumea pantofii ăștia de la Otter. Practic, nu aveai ce să-ți dorești mai sus de-atât în materie de încălțăminte. Iar eu efectiv sufeream ca un câine când mai apărea câte un coleg sau prieten care făcuse rost de mult râvniții Otteri.
Și nu sufeream doar de invidie, ci pentru că știam atât de bine că dacă taică-meu n-ar fi fost cel mai căpos individ de pe Terra, aș fi putut avea și eu o pereche. Dar nu aveam cu cine să mă înțeleg.
Băi, oameni buni, fraților, vorbesc despre faptul că cel mai bun prieten al lui taică-meu era directorul fabricii de piele și încălțăminte din Vâlcea (care se și numea „Vâlceana”) fabrică ce producea, țineți-vă bine, și pentru Otter Germania.
Da, da, ați citit bine, produceau pentru nemții de la Otter. Iar printre modelele fabricate acolo se numărau, evident, și pantofii ăia pe care și-i dorea toată lumea.
N-aveți idee de câte ori l-am rugat pe taică-meu, cu lacrimi în ochi, să vorbească pentru o pereche. Până la urmă era prietenul lui cel mai bun, ce era atât de complicat?
Doar că taică-meu era genul ăla de om care ar fi ajutat și-ar fi servit pe toată lumea, mai puțin pe cei apropiați. Probabil cunoașteți și voi genul. Nici în ruptul capului n-a vrut să-l roage pe omul ăla pentru care ar fi fost atât de simplu să-mi îndeplinească visul. Acum înțeleg de ce nu voia să-l roage, dar atunci nu aveam cum să pricep.
Dar pentru că cineva acolo sus s-a milostivit de mine, într-o zi a venit taică-meu acasă și m-a luat direct:
– Ți-am făcut rost de Otter.
Mă mir că n-am făcut infarct de emoție când a scos așa ceva pe gură, nu-mi venea să-mi cred urechilor!
Evident, l-am întrebat dacă s-a îndurat să vorbească cu cine credeam eu c-a vorbit, dar nu, oameni buni, taică-meu găsise o soluție să nu apeleze la prietenul lui cel mai bun: vorbise cu nea Vasile magazionerul fabricii de încălțăminte. Știu că pare de noaptea minții, dar nu glumesc absolut deloc.
Aflase că soțul uneia dintre colegele lui de muncă este magazioner la Vâlceana. Ei bine, soțul era nea Vasile.
Restul a mers ca uns, s-a vorbit, s-a aranjat, urmau să-mi vină pantofii în câteva zile, maximum o săptămână.
A durat un veac săptămâna aia, se scurgeau zilele ca lunile, jur. Nici nu reușeam să adorm noaptea, de emoție. Când îmi imaginam cum voi intra eu în școală cu Otterii mei, îmi sărea orice urmă de somn.
Într-un final, a venit și ziua AIA, ziua în care îmi aducea taică-meu pantofii.
L-am sunat la serviciu, de la telefonul public de lângă școală (știți, pe vremea aia nu era cu telefoane mobile și whasatpp), ca să aflu dacă i-a adus soția lui nea Vasile. DA, ÎI ADUSESE, cor de heruvimi a început să cânte.
Spre seară, a ajuns și taică-meu acasă. I-am luat cutia din mâini, am desfăcut-o cu mâinile tremurânde și puls 200.
Și da, în cutie era o pereche de Otter. Singura problemă a fost că nu erau ăia pe care mi-i doream eu.
În cutie era o pereche de bocanci Otter de protecție, făcuți pentru lucrul în uzină, cu bot de metal, de culoare galben-ocru. Cred că știți ce zic, din ăia pe care îi purtai în medii unde riscai să se producă accidente.
Am plâns cu ei în mână, mi se părea că ceva mai urât nu văzusem în viața mea. Dezamăgirea a fost atât de cumplită, că nu i-am încălțat vreodată. I-am aruncat în debara și mă uitam cu silă de la ei de câte ori aveam treabă pe-acolo. I-aș fi aruncat la gunoi, dar mă făceau ai mei pantofi.
În schimb, taică-meu a purtat ani mulți de tot unii identici. Nu, nu putea să-i poarte pe ai mei, că-i erau prea mici, dar a făcut rost de unii la fel și cred că i-a purtat mai mult de zece ani. Nu glumesc, ăia erau lucrați să nu aibă moarte.
Doar că asta mă interesa pe mine cum vă interesează pe voi dacă plouă în Singapore. Eu îmi voiam Otterii mei gri și n-a fost să fie să am parte de ei.
Am făcut această minunată introducere, doar ca să vă pot spune că brandul Otter există și în zilele noastre, după cum prea bine știți. A rămas la fel de mișto și de dorit.
Mai mult de atât, începând de pe 7 noiembrie, vineri dis de dimineață, Otter are Black Friday, adică niște reduceri absolut senzaționale.
Și nu, nu glumesc, nici nu exagerez. Uite, ca să vorbim la modul concret, am ales eu șapte perechi de încălțări care vor avea prețuri absolut senzaționale:
👉 Prima ➡️ preț întreg: 619 lei ➡️ preț Black Friday: 279 lei;
👉 A doua ➡️ preț întreg: 319 lei ➡️ preț Black Friday: 129 lei;
👉 A treia ➡️ preț întreg: 509 lei ➡️ preț Black Friday: 189 lei;
👉 A patra ➡️ preț întreg: 379 lei ➡️ preț Black Friday: 149 lei;
👉 A cincea ➡️ preț întreg: 509 lei ➡️ preț Black Friday: 259 lei;
👉 A șasea ➡️ preț întreg: 679 lei ➡️ preț Black Friday: 249 lei;
👉 A șaptea ➡️ preț întreg: 1.399 lei ➡️ preț Black Friday: 489 lei;
Doar că cele șapte sunt alese după gustul meu, or cu toții știm că treaba asta e foarte subiectivă, ce-mi place mie se poate să nu vă placă vouă. Mai ales când vorbim despre încălțări.
De-aia trebuie să știți că lista de Best Deals (adică produsele cu reduceri imense) e foarte lungă, aici o găsiți pe toată.
Și nu conține doar produse Otter, sunt reduceri la absolut toate mărcile comercializate sub umbrela acestui grup: Epica, Otter, Flavia Passini, Gryxx, Le Colonel, Bite The Bullet, Aldo, Geox, Clarks, Skechers, Pepe Jeans, UGG, Hugo, Boss etc. Da, da, sunt foarte multe și nici nu le-am lăsat pe toate.
În total vor fi 4.200 de modele reduse și peste 270.000 de articole pe stoc.
Zic să vă faceți cont, dacă nu aveți deja, să intrați pe site și să aruncați un ochi peste produsele Best Deals și să puneți la favorite ce vă interesează. Vă dau în scris c-o să vă cumpărați minimum o pereche de ceva.
De fapt, știți ce, chiar vreau să veniți vineri din nou pe articolul ăsta și să-mi spuneți dacă am avut dreptate sau nu.
Iar dacă vă place și vreo pereche de încălțări care nu se regăsește la Best Deals, avem un cod exclusiv pentru cititorii acestui blog: BF25MIHAI10. Cu ajutorul lui o să aveți un extra-discount de 10% la produsele din oferta de Black Friday, dar care NU sunt marcate cu Best Deals (adică cele care au deja mega-reduceri). Treabă care mie mi se pare foarte tare!
Atenție! S-ar putea să fie o informație importantă, mai ales pentru cei care preferă să-și cumpere pantofii doar după ce-i probează. Reducerile sunt valabile și în magazinele fizice ale grupului Otter, adică: TEZYO, GRYXX, EPICA, ALDO.
Acum, că aveți toate informațiile, vă aștept poimâine, vineri, aici să-mi spuneți dacă v-ați cumpărat ceva și câte perechi.
Foarte bune reducerile, Otter au fost mereu in top la confort inte incaltarile mele și mi am amintit că am o pereche noua nepurtati cumpărați deja, dar ma mai uit la ghete și pantofi că sunt oricând bineveniți.
Frumoasa și povestea. La tata la fabrica de daudeau pantofi și aveam aceași măsură. Am mers multi ani cu o pereche veche de ai lui la facultate că erau de firma și comozi.
La tata se dădeau teniși făcuți la Drăgășani.
Da, mi-aduc aminte de culoarea aia. Jur, chiar am avut, luați de la piața de sârbi din Severin. Cred că am dat peste1500 lei pe ei prin 86-87 de m-a prins și revolutua cu ei. Că na, deveniseră prețioși la banii aia. Oricum, mulțumesc pentru informație. Eu îmi cumpăr încălțăminte de la Tezyo, am o pereche de ghete XMC, una de la Otter, pantofi tot XMC, și o pereche skechers (ceva sport). Îmi plac cei de la XMC că sunt impermeabili. Prefer să cumpăr ceva scump ca să mă țină mult. Ghetele de la XMC sunt cunpărate înainte de pandrmie și tot ghete au rămas
Nu cred că i-ai avut. NU CRED!!!
Codul cititorilor se poare folosi și la Tezyo Mall Vitan, da?
Uite că asta nu știu. Întreb acum și revin.
Jur că am avut, doar că nu știu dacă erau de Vâlceana. Dar culoarea asta mi-a rămas în memorie (gri spre bleu). Atunci mi-am luat și un tricou verde lacoste. Îi făceam cu cremă incoloră zinic. Dar da, m-a costat o grămadă de bani, aproape un salariu. Poate nea Vasile avea un vânzător la Severin😄
îi știu și eu pe ăia, că-i purta un coleg de liceu! exact cum zici gri șobolan-navy! pe coleg îl cheamă Elvis (no joke) și nu dau numele de familie; după ’90 am înțeles și de ce el avea iar alți colegi, fii de directori, nu; mama lui Elvis era absolventă de ștefan gheorghiu, lucra pe la consiliul județean și nimeni nu știa cu ce se ocupă…
Ei, nimeni, știa toată lumea. 😁
@CM, exact, gri sobolan, dar nu cred că erau de Vâlceana că nu-i luam. Păi trebuia să scrie într-o altă limbă pe ei, altfel cum impresionam, fwte-m-aș în ea de minte:))
Si eu imi amintesc de o faza din asta. Era prin ’90 si ceva cand mama a venit acasa de la schimbul 3, luase o prima, nu mai stiu care. Mi-a zis ca daca o pup primesc ceva. M-am codit sa o pup pana nu mi-a spus ca imi cumpara bocanci cu capse. I-am purtat vreo 10 ani si inca erau ca noi. Inca sunt pe undeva pe la mama. Cred ca au acum vreo 30 de ani.
Acum gasim ce vrem si cand vrem si Black Friday poate doar sa indulceasca achizitia🤑.
Bocanci cu capse… uitasem de ei.
Boss, când probezi a 6-a pereche, ești amabil sa urci și poza pe undeva? Să vedem și noi cum îți vin? 🙂
Am vrut, dar n-au numărul meu. 🤭
Ce păcat. Ți-ar fi venit bine. Mai ales cu o rochiță siclam! 🙂
Otter a fost marca mea favorita niste ani. Dar nu la ghete.
La ghete am prin o pereche de Adidas Ransom Persona Crest acum vreo 10 ani și până nu se rup, nu-i schimb. Și nu se rup, ai naibii.
@Claudiu la anul vor fi 10 ani de când mă strădui să ucid o pereche de Lotto pentru tenis, din piele vero. Mai o pereche Puma de baschet ca nouă, neagră cu irizații roșii, de la un fecior cu puseu brusc de creștere.
„Am sângerat” alături de tine în timp ce citeam articolul. Căci am fost student în Timișoara între ’84 și ’88. Îi vedeam în picioarele oamenilor zilnic. Atât doar că aveam avantajul de ai procura mai ușor. Eram cum s-ar zice la sursă. La Jimbolia se producea niște modele pe gustul meu de Otter. Crem. În ’86 am intrat în posesie ca să zic așa. Doamne, ce drept am umblat din acea zi! Ce țanțoș! De cât de puțin am avut nevoie pentru fericire deplină. Efort financiar mare, puțină logistică (relații adică).
Meam, uitasem de pantofii de la Jimbolia.
Suntem de un leat, 83-88 Timisoara! Cizmulițe otter olive, vândute în cămin la suprapreț, cred ca studenții de azi nu ne înțeleg!!! Și tata a fost ca tatăl șerifului de blog! La el în combinat a instalat o secție de recuperare a benzenului din gaze, și asta se întâmpla în timpul rației la benzină! Toți știm cine erau cei care se alimentau de la secția lui, doar el nu. O singură data a făcut-o, când a murit bunicul, tatăl lui, și nu aveam alt mod de a ajunge rapid acolo!
Având doi frați e mai mult decât normal că știu pantofii ăia 🫣 și da, erau top confort plus rezistență. Cumpăr și eu din magazinele partenere și sunt foarte mulțumită. Mulțumesc pentru pont!
Dacă eram fan confort aș fi purtat bocancii ăia de protecție. Dar mie mi se păreau incredibil de frumoși. 🤷
Ia să mă uit. Pentru dl. soț, foarte pretențios la încălțăminte! Tot de la Tezyo ia de obicei, acolo găsește ce-i place. Dus cu forța, de altfel, că urăște cumpărăturile. 🤨😄
Păi nu-l mai duce, comandă-i online.
Da, da … Comanda-i online. Dar cu doua numere mai mici. 🙂
Să vezi ce chef de cumpărături are după ce-i poartă prima zi. Probează tot!
Comentariu beton!14
Să știi Mihai că fix aceeași pereche de Otter, aceeași culoare, doar că cei pe care mi-i doream eu aveau două clapete cu scai, dar și culoarea era aceeași gri spre albastru. Din cauză că tata a murit când eram în clasa a X a și trăiam doar din salariul mamei, nici nu prea aveam figuri foarte mari pe cap, dar, totuși, perechea aia de Otter îmi tulbura visele. Întâmplarea a făcut ca unul din colegii mei de clasă să-și facă rost de o pereche care i-a fost mare și atunci ne-a întrebat dacă nu-i vrea careva dintre noi. După ce m-am tăvălit si milogit un pic, a acceptat mama să mi-i cumpere pentru banchetul de clasa a XII-a cu 700 RON! I-am purtat ani de zile!
În ce an se întâmpla asta?
1984
Si eu am ghetutele de toamna/iarna de la Otter cumparate. De piele, calitate buna, vor implini in curand 5 ani.
Tata avea inainte de Revolutie o pereche de pantofi sport Adidas dintr-un fel de panza, inalti (acopereau glezna) de culoare albastra (nu bleu, nu bleumarin, nu stiu sa descriu acel albastru). Imi pare rau ca nu stiu povestea lor mai in amanunt, dar da, si ei erau „pentru export”.
Am ajuns sa ii port si eu, desi erau ceva mai mari, dar fata lui tata trebuia sa poarte si ceva de la tata : ) Doar acum cativa ani i-am aruncat…
dăkît vreau să zic că Le Colonel ar trebui să se numească, dacă ne referim la calitate, Le Marechal!
Oooooh! Daaa! Stiiiu! Aveam un profesor de mate de care era tot liceul îndrăgostit😁 și care se îmbraca după Neckermann și care avea n picioare Otter! Eram toate n limba după el🫣
Și Maica mea se descurca, nu știu cum, să ne facă rost de acolo de pantofi! Doar că eu eram înnebunita după Gregorio Rizo! 😁
Îmbătrânind, mdeh…am redescoperit Otter! Am cont la ei și mereu pândesc reducerile! Acum cumpăr eu pt toată familia de la ei! Vineri dau drumul comenzii pt că am pus ochii și pe un Le Colonel pt nepot! Aia mi se par bestiali!
Oricum, multam de pont!
se pare că vei avea parte de un azil bun; felicitări și ție și nepotului!
Comentariu beton!11
Da, am în ochi faimoșii pantofi Otter care și mie îmi plăceau foarte mult când vedem băieți/bărbați încalțați cu așa ceva în anii ’80, deși eram la gimnaziu, nu eram vreo tânără cu gusturi formate.
Întâmplarea face că aveam în școală o prietenă a cărei mamă era gestionar la un magazin de încălțăminte la Doamna Ghica. Avea fata aia niște balerini din lac cu fundițe aproape toate culorile. Italienești. Doamneeeeee, salivam la ei! N-am reușit să obțin și eu o pereche, nu mai știu de ce, cred că nu mai avea numărul meu sau poate nu voia să mai aibă cineva dintre fete la fel.
În schimb, știu că a primit marfă la un moment dat, încalțăminte bărbătească, și m-am dus la magazin cu prietena mea (după închiderea programului) și i-am luat lui taică-miu vreo trei perechi: negri cu șiret, maro cu clapete cu arici și cred că și ceva gri, dar fără șiret. I-a purtat tata ani de zile, inclusiv și după Revoluție. Zicea că pantofi comozi ca ăia rar a avut…
Cei care au apărut după anii ’90 parcă nu mai erau la fel, nu mai era aceeași piele și parcă nici aceleași finisaje. Mi se pare mie?
Nu ți-se pare. Generația bătrână și pasionată de fabricanți a fost înlocuită de aia mai tânără și pragmatică, profit oriented.
Io, care tocmai mi-am luat fucking 14 perechi în 2 luni. 😂😂😂😂nu spun de unde :))))))
:)))))))))
De la firmă primesc anual încălțări de muncă. Erau pe alese și probate. Primii 2 ani am luat Otter, cu scai. Cele mai proaste ever, la concurență cu Puma. Și deloc estetice. Din al 3-lea an doar Jalas. Estetice, trainice și comode de zici că ortopezii asistau pantofarii în fabrică. Cele mai râvnite sunt Uvex, cele mai fățoase/chic sunt Engelbert Strauss.
Era la Brașov o fabrică Timpuri Noi, cred că și acolo făceau pentru Otter. Inspirați de ei au produs și pentru intern. Așa am prins și eu cea mai mișto pereche de pantofi din viața mea.
Referitor la pățania lui El Jefe, e cam aceeași categorie cu angajarea rudelor/prietenilor în propria ta firma. Stresează și distorsionează relațiile, Otter-șii doriți nu erau pentru supraviețuire ci prestigiu.
Eram prea tânăr pentru probleme din astea în perioada aia, dar de Otter îmi aduc aminte că făceau încălțăminte bună, cumpărăm de la ei, după Revoluție, desigur.
Mi se pare interesantă povestea, tatăl meu a fost total opus, apela la oricine pentru familie, contra cost sau alt serviciu, depinde de situație. Poate n-ar fi apelat strict pentru el, dar pentru frate-miu sau pentru mine, oricând. Bine, lucruri normale, nu trăsnăile care ne treceau nouă prin cap. Oameni diferiți, păreri diferite.
Dar, totuși, ți-a adus o pereche.
Și la ce mi-a folosit? 😁
La o introducere perfectă pentru acest articol. Dar n-ai fi înțeles atunci. 😁
Comentariu beton!15
Data viitoare dau scroll pana jos inainte sa citesc. Mi se pare ca iti induci in eroare cititorii cand nu marchezi clar articolele publicitare. Stiu ca nu vei publica acest comentariu, pentru ca am observat ca nu publici parerile critice, dar sper ca mesajul sa ajunga la tine.
0
Asta nu e o părere critică, este doar o mizerie. Și am lăsat comentariul special să-ți spun asta: ai scris o mizerie.
De ce? Pentru că scrie mare și clar „PROMO” din home page, adică dinainte să dai click să citești articolul. Deci puteai liniștit să decizi să nu.
Și maj e mizerie pentru că eu n-am indus în eroare pe absolut nimeni. Doar am scrise că Otter va avea Black Friday, informație pe care nu cred c-o știau toți cei care citesc pe aici.
Și mai e o mizerie și pentru că pur și simplu ești genul ăla care consideră că e ok ca eu să trăiesc cu aer. Dar câtă vreme aici sunt articole în fiecare zi, pe care le citești tu gratis, totul e ok. În schimb, ferească ăl de sus să câștig eu vreun ban scriind un articol marcat corespunzător ca fiind „PROMO” și pe care nu te obligă nimeni să-l citești.
Și mai e mizerabil că n-ai avut nicio problemă să citești până la final, asta însemnând că îți plăcea ce citeai. Dar când ai observat că există sanse ca eu să fi câștigat niște bani cu acest articol, dintr-odată te-am indus în eroare. Câtă mizerie.
Mi-e silă de tine și de toți cei ca tine.
Oho … și câți mai sunt.
Tot așa și dna Gheorghiu ar fi trebuit să trăiască cu aer în timp ce se ocupa de implementarea unei investiții de zeci de mil. de euro.
Avantajul ar fi fost că, după ce dădeați colțu’, ați fi fost sanctificați. 😉 Așa, s-a ales prafu’!
Comentariu beton!15
Eu am fost mai norocos. In periada aia ( anii ’80) eram la Arad. Prietenul meu bun cu care mă imprietenisem pe munte lucra la Modern, in Timisoara, unde se făcea modelul ăla de Otter care iți plăceau și ție. Gri albăstrui. Am avut și pantofi și ghete, ușoare nu bocanci de tablă. Cred că 6, 7 ani nu i-am dat jos din picioare decât inante de culcare. Acum 5 luni, inainte de intalnirea de 45 ani, mi-am luat o pereche de Otteri, aproximativ la fel (n-au schimbat modelul de zeci de ani). Sunt singurii pantofi in care mă simt comod in afară de bocancii de munte. Sunt un fel de Mercedes al pantofilor.
Doamne, ce amintiri mi-ai stârnit! Bietul tata, cât se mai strofoca să-mi facă rost de diverse chestii, de cele mai multe ori, fără succes!
Pentru cei care au deschis televizoarele mai târziu, povestea se petrecea în glorioşii ani ’81-’84. Vai steluţa noastră! Mi-ai amintit de perechea mea de „adidaşi” din clasa a XI-a de liceu, muream să am şi eu nişte adidaşi cu 3 (trei) dungi – pour les connaisseurs – care se fabricau, dacă nu mă înşel, pe undeva pe la Piteşti. Trei luni s-a milogit tata de diverşi magazioneri, contabili şi chiar directori, să-i facă rost lu’ Găbiţă de adidaşi! Îi doream şi cu dungi bleu, nu oricum! Până la urmă, nu i-am căpătat, i-a fost imposibil tatei să-i procure. În schimb, a primit contra cost – nu mai ştiu exact, de ordinul sutelor de lei, peste 500-600, o pereche de pantofi de sport fabricaţi tot la noi, pentru export. Erau albi, foarte frumoşi, m-am mulţumit şi cu ăia, în final.
Ai povestit foarte frumos, Mihai! Mai vrem din astea!
Pentru maică-mea, Otter e cea mai tare firmă de încălțăminte de pe planetă și la ora actuală. Clujeana era pe locul doi. 🤭
Am prins pe vremea aia, dintr-un lot refuzat la export (mare minune), o pereche de otteri, bleumarin cu talpa alba. I-am primit prin clasa zecea si i-am purtat pana prin anul intai de facultate, cand li s-a tocit talpa asa tare, ca a ajuns la cusatura din talpa si nu au mai putut fi purtati 🙂
În vremea „cealaltă” nu-mi aduc aminte să fi văzut pantofi Otter.
Doar după ’90.
Frumoși, de bună calitate.
Cînd am fost în Germania și am pomenit de pantofii Otter, colega era f mirată.
Ea nu știa că Otter face și pantofi normali.
Ci doar bocanci de protecție – Sicherheitsschuhe.
Care erau și ăia faini și trainici.
Am avut de ambele feluri.
Pe vremea „veche”, parcă pantofii din înlocuitori erau pe la vreo 150-200 de lei.
Ăia din piele pe la vreo 300.
Eh, țin minte și acum că la magazinul universal din oraș cei mai scumpi pantofi pt bărbați erau din piele fină, cu împletitură – 500 de lei.
Mă holbam la ei și mă gîndeam: doar directorii și eventual contabilii șefi își permit așa ceva.
Naiv, nu mă gîndeam la doctori, activiști de partid șamd.
Erau atunci pantofii de vis, culmea luxului, pt mine, îi ceream vînzătoarei să mi-i arate, îi pipăiam, miroseam pielea și… îi returnam 🙁
Soțul meu poartă Otteri de peste 30 de ani. Doar Otteri, cizme, pantofi. În tinerețe avea probleme, la picioare. Otteri erau singurii pe care îi purta fără probleme. Mă bucur că ne-ai spus despre ofertele lor. Numarul 2 din lista ta, îmi face cu ochiul. Mulțumesc pentru pont.
Mă făcuși cu ghete 🤣🤣🤣🤣. Si la ora 7 site-ul a mers impecabil, spre deosebire de e-mag care e varză, îmi zice că n-am conexiune la net, să reîncerc 🤣🤣
Să le porți sănătos!