Absolut superb

Mda, m-a pus sfântu’ să-i arăt blondinei.
No, amu’ trage o tură de bocit, c-așa-i șade bine. 🤭
Foarte faină reclama.

Nu stiu cum le gasesti.
Am 46 de ani si 2 baieti de 12 si 14 ani.
Daca aveti rabdare, cititi cel mai emotionant moment al vietii mele:
-de scoala, teme, sedinte cu parintii se ocupa de obicei sotia pentru ambii copii.
-la finalul anului scolar, sotia a insistat sa vin la festivitatea de premiere, imi spunea ca baiatul cel mare – in clasa a 7-a atunci tot o intreaba daca o sa vin si eu. Eu ezitam pentru ca mi se pare o festivitate inutila si ma gandeam ca baietii mei – amandoi sportivi si cool – o sa se bucure mai mult de intalnirea cu colegii decat de prezenta noastra.
-pana la urma mi-am facut timp si m-am dus.

-am ajuns la careul baiatului in clasa a 7-a, l-am vazut, era intre colegi, cel mai probabil povesteau despre jocuri pe calculator, am stat cateva minute si l-am privit din departare, nu vroiam sa le strict momentul, sa „il fac de ras in fata colegilor”

-m-a vazut singur, fata i s-a luminat si a zambit larg, a venit la mine repede, m-a imbratisat si a exclamat foarte vesel: tati, ai venit!

Cam atat – nu e mare lucru, dar pentru mine este tot.

Eu am facut asta domnului sot acum cativa ani. Nu de Craciun, dar de ziua lui la cativa ani dupa ce tatal lui a murit de Alzheimer si domnul sot suferea de depresie ca urmare a celor intamplate. Doamne cat am cautat cd-ul ala cu Glenn Cambell „I’m not gonna miss you”, scris de cantaret cand a aflat ca are Alzheimer. Atunci chiar s-a lasat cu lacrimi.