De fapt, ce voiam să spun în titlu este asta: să te ferească el Marele Manitou de afacerile și businessurile mici de care nu se ocupă doar proprietarii, în sensul că mai au și câte un angajat sau doi.
Cred că număr pe degetele de la o mână de câte ori am avut nevoie de așa ceva și s-au ținut de cuvânt, în sensul că să facă ce-au zis că fac.
Ok, dacă e implicat patronul, adică singurul om din firmă care înțelege de unde vin banii, de cele mai multe ori nu sunt probleme. Da, mai sunt și-n acest caz, dar, de cele mai multe ori, nu sunt. Pentru că omul ăla, proprietarul afacerii, înțelege exact de unde vin banii din care trăiește.
Băi, dar când intri pe mâna câte unui angajat, efectiv nu mai înțelegi ce se întâmplă, riști să faci apoplexie, iar cel mai trist e c-o faci vrând să-i plătești produsele sau serviciile la prețul pe care el ți l-a cerut.
Îți promite că te sună, dar poți să-ți vezi de treabă, nu te va suna niciodată. Vă jur, începe să mi se zbată vena aia groasă de la tâmplă doar când aud vestita: „ok, vă sunăm noi să stabilim.”.
Dacă s-a ajuns la asta, deja poți să pui pariu pe orice sumă că nu te va suna nimeni niciodată.
Îți promite că vine într-o anumită zi, la o anumită oră. Poți să dublezi suma pariului de mai sus, că nu riști absolut nimic. În niciun caz nu va veni în ziua și la ora stabilite.
După care, cam în 90% dintre situații, nu mai reușești să dai de el la telefon. Niciodată, sub nicio formă, indiferent de oră și de câte ori îl suni, omul ăla nu-ți va mai răspunde vreodată la telefon.
Îl și vizualizez cum se uită la telefonul care-i sună în mână și-și spune mulțumit: „ah, ăsta e prostul ăla pe care trebuia să-l sun. Ia mai dă-l și-n plua mea, că nu mă comandă el pe mine!”.
Și toate astea, repet, în condițiile în care vrei să-i dai bani. Banii fiind exact suma pe care a cerut-o el, nu altcineva.
Vă zic, număr pe degetele de la o mână de câte ori mi s-a întâmplat ca oamenii respectivi să fie serioși, să facă ce-au zis ei cu gura lor că vor face.
Efectiv trăiesc cu impresia că n-au nici cea mai mică idee că salariul lor vine de la oamenii ăștia pe care ei se pișă. Nu-i interesează, sunt doar niște angajați, ziua trece, leafa merge, ce importanță are că i-ai zis unuia că-l suni și nu l-ai mai sunat niciodată? Să ne mai lase cu harfele lui.
Ce contează c-ai stabilit o zi și o oră la care trebuia să te prezinți? Uite că n-am avut chef să mă duc, ce atâta dramă? Lasă că dacă are nevoie azi, sigur o să mai aibă și mâine.
Sunt absolut convins că dacă-l întreabă cineva:
– Bă, dar te-ai gândit că poate sună la concurență?
Răspunsul este în 99,99% dintre cazuri unul singur:
– Să sune, mi se rupe plua!
N-am nici cea mai mică îndoială.
Băi, nu știu, există acest trend că trebuie să ajutăm antreprenorii cu afaceri mici, unde te uiți doar asta vezi. N-am nimic împotrivă, ajutati-le voi, că eu când aud de ele mi se strânge carnea pe tot corpul.
P.S. Da, știu că putem avea exact aceeași discuție și în cazul companiilor mari, cu zeci, sute sau mii de angajați. În cazul lor situația stă și mai rău, practic nu-mi amintesc să se fi întâmplat vreodată să se țină cineva de cuvânt.
Indiferent că vorbim despre bănci, telecom, companii de utilități, nu contează domeniul, nimeni niciodată n-a făcut ce-a promis că face. Cel puțin în ceea ce mă privește. Întotdeauna a trebuit să fiu eu ăla care a insistat.
Dar nu vreau să mă duc cu discuția în direcția asta, pentru că la companiile mari pot înțelege de ce pe angajați îi doare în cur. Atenție, n-am zis că e normal să-i doară, am zis doar că pot înțelege motivele, chiar dacă sunt imbecile.
Dar la businessurile și afacerile mici nu mă duce capul să pricep de ce, când este atât de clar că firma aia trăiește din banii pe care îi plătim eu și alții ca mine.
Hai că m-am răcorit.
Poate o să vă spun și de la ce m-am luat, dar după ce rezolv ce am de rezolvat. Că dacă dau numele firmei, risc să nu mai rezolv în veci.
Știți, eu sunt un idealist naiv care încă speră că azi va veni la mine angajatul unei mici afaceri, om care trebuia să vină ieri. 🤷♂️
sursa foto: freepik.com
Eu nu te cred. In toata media vad ca lucrurile astea se intampla numai la stat, la privat toti sunt transpirati leoarca de atata munca. N-ai inteles nimic, doar bugetarii sunt puturosi.
Comentariu beton!40
da, da, exact! nu poci io acum, da’ poate-ntr-o zi o să scriu un articol despre privat…
Comentariu beton!19
tot m-am oprit la cafea, poci acu’; despre privat, e drept că multinațională, da’ măcar e pă enternațional, ca cum ar veni…
so, îs în Bulgaria, merg spre Plovdiv; de la o vrîstă vezica semnalizează mai des: nu-i bai că am OMV la Biala, pun și motorină, iau și o cafea… all good; doar că nu! la Biala erau unii cu mături p’afară, alții cu scări, intrarea în stație blocată complet! aia e, zic, găsesc io ceva pe drum; doar că lucrări, stat la semafoare… hai că intru la Veliko Tîrnovo, e un ocol de doar 5 minute; aha…
pun motorina, intru, iau o apă și comand o cafea; normalno, ne dîlgo, că vreau espresso, nu-s cal; și îi arăt tînărului învățăcel (20-22 de ani, genul cu tuleie care n-au văzut briciul) cardul de la OMV, cu care am de gînd să plătesc pe un singur bon pentru toate produsele; Nicalai zîce (într-o engleză mai bună ca a mea) că nu se poate, io zic că da, îi explic codul de pe card care-mi permite să iau orice din benzinărie; chiar și pe el, dacă-i pun colegii o etichetă cu cod de bare și preț; Nicalai rîde, bate în casă și-mi arată… POS-ul de la bancă!? între timp vezica urla la mine: „să vezi că te fac de rîs!”; io îi arăt din nou cardul OMV, îi arăt că logoul de pe el e similar cu cel de pe celălalt POS, Nicalai mai că se scapă pe el; se scarpină în chică, butonează ceva, iese un bon, a uitat engleza: „hăăă… ne znam!” și pleacă; cu tot cu bon; io încep, subtil, un dans irlandez; pe loc! apare Nicalai precedat de o doamnă bondoacă, în vîrstă; după culoarea tricoului, șefa! îi explică (deduc io, cu puținele mele cunoștințe de bulgară) pe cel mai părintesc ton cu putință că nu-i sfîrșitul lumii; și butonează! o dată, de două ori… pune mîna pe telefon; io mă mișc într-o parte, cu ochii la raftul de tutun, da’ mai ales din cauză că datorită la „irlandez” se făcuse o micuță adîncitură în gresie, Nicalai sare speriat în spate, mai să dărîme raftu…
în sfîrșit doamna se lămurește că în minunatul program trebuiește scris la „bucăți” (apă, cafea, între timp am zis să fie bal și am cerut și un croissant cu fistic!) „1 virgulă zero zero”, că, na, programatorul s-a gîndit ca nu cumva să vîndă ăștia 1,28 sticle de apă… fmm de meserie, mă gîndesc că mai trebuia o linie de cod acolo!?
nu m-am făcut de rușine; doar, puțin, cu nervii…
Comentariu beton!19
Si, DACA vine ala, vei auzi inevitabilul „Da´ cine v-a lucrat, dom´le, aici?”.
Comentariu beton!24
Asta ar fi foarte tare pentru că ăla care mi-a lucrat e tac-su. :)))))))))
La mine a fost și mai „amuzant” chiar el și firma lui lucraseră și prima dată dar uitase probabil, placa era: „e veche lucrarea doamna, materiale care se foloseau acum 15 ani, cine v-a păcălit în halul ăsta?!” Crezi că a remediat, nu, s-a scuzat și a plecat. Am rezolvat cu cineva care a avut chef să muncească și nici nu era de meserie era pasionat de reparații.
Comentariu beton!23
@Ruxandra: chiar am pățit.
Vine într-o zi un calculator din mediu medical în service. Na, animalele astea sunt un pic altfel construite de obicei, sunt niște aspecte de ținut în vedere la partea de interferențe cu alte scule medicale, diverse chestii specifice mediului.
Deschid carcasa, mă uit în el, văd o bubă, a doua bubă, a treia bubă – la un moment dat mă scap, dar totuși ce Dorel l-a asamblat pe ăsta?
La care domnul doftor, stând pe scaun și așteptând verdictul meu, îmi spune speriat: păi dumneavoastră, acum 5 ani 😀
Stau, mă uit la sculă, mă uit la client, zic, sărutmâna, se pare că am avut o zi foarte proastă acum 5 ani, nu e nimic stricat doar trebuie reorganizat, e din partea casei 🙂
Făcut scula bijuterie, nenea doftor mulțumit, onoarea salvată.
Pățăști.
Comentariu beton!37
Este cu da si nu, dar mai degraba da, asa este, mentalitatea descrisa tine de cultura romaniei profunde. Eu personal am rezolvat problema cautand acei angajati care sunt mandri de munca lor si care inteleg ca banii vin de la client. Sunt rari si trebuie recompensati bine, dar uneori ii mai gasesti. Nimic nu distruge un business mai repede decat o interactiune proasta cu cei care ar trebui sa vanda produsul, pentru ca te duci la concurenta pur si simplu, iar concurenta este mare. Din pacate la noi nu se intelege ca degeaba ai un produs bun, daca experienta de a intra in posesia lui este proasta. Asta include si firme foarte mari, de exemplu am un furnizor de congelate de la care comand pentru ca aplicatia lor merge foarte bine ( produse, stoc, pret, si unul si mai mare si cu marfa si mai diversa de la care nu comand pentru ca aplicatia lor este facuta exact asa: lasa ca merge oricum ( nu gasesti produsul, descrierea nu corespunde cu denumirea, nu stii daca este pe stoc, etc).
Comentariu beton!22
Taica-meu e un astfel de muncitor – este sudor, mandru de munca lui si atent cu clientul. Bine, el mare parte din viata a lucrat pe cont propriu. Nu ai cum sa nu intelegi “drumul” banilor daca lucrezi asa.
Scriu doar ca sa ma laud si pentru ca m-am gandit fix la el cand am citit. Nu din alte motive.
Comentariu beton!22
ești chiar culmea! cum să fi venit ieri dacă nu te-a sunat alaltăieri, ce, voiai să deranjeze!? dooooh…
este că blogul funcționează ca psiholog, chiar și pentru apropitar?
Comentariu beton!16
Funcționează ca supapă, da.
Da, din păcate ai dreptate. Eu am ajuns să îi întreb direct „bă, voi chiar nu vreți bani?”. Mi se întâmplă foarte des la B2B. Anul trecut, m-au apelat insistent unii care făceau ceva și aveau nevoie de ce făceam eu. Încântați maxim, telefoane, discuții, mail-uri, mesaje etc. Eu răspund instant la tot. Convenim să le trimit în București mostrele mele, dar cu o zi înainte să le trimit, le dau mesaj că eu oricum ajung în zona lor și le pot aduce personal, plus că putem dezvolta ideea colaborării într-o discuție face to face. Nu au răspuns la mesaj, așa că îi sun după 48 de ore. Nu mi-au răspuns și din acel moment, orice mesaj sau telefon a rămas fără nici un răspuns. Nici acum nu înțeleg de ce. Doar ei m-au apelat, ei au tras de mine. Pur și simplu idioți. Dacă nu mai voiau, puteau sa zică orice, că nu stau în loc de ei. Nu știu ce caută astfel de oameni în aceste poziții. Acum o lună am avut cu alții o situație similară. De ce dracu’ nu răspund, chiar nu înțeleg. De ce se mai promovează în social media? Îi urăsc cu spume!
Comentariu beton!32
FIX AȘA!
@Cristi Mie îmi sună cunoscut. Cred că s-au folosit de tine să obțină contract cu altcineva. Sau au descoperit pe altcineva mai rentabil și hai pa. Și aici în Germania se aud des de astea. Și unde lucrez ne-a dus de nas 2 ani clientul principal, am investit în utilaje și noi și furnizorii pentru ca în final să vândă divizia iar noi am rămas în plop. Cumpărătorul nu era european și avea nevoie doar de o bază.
@Cristi, poate trecuse Garda Financiară pe la ei între timp??…..
Înțeleg perfect. Am cautat 2 săptămâni o firmă sau un meseriaș particular să-mi repare niște glafuri, după un schimb de termopane. Nu am găsit pe nici unul care să vrea să facă un ban cinstit cu muncă relativ puțină. Știi ce am făcut? Am apelat la 2 nepalezi care lucrau la anvelopare de blocuri și mi-au rezolvat problema într-o duminică, pe jumătate din banii pe care eram dispus să-i dau și două sandwich-uri. Așa că cine mai pocnește nepalezi are de-a face cu mine de azi înainte….
Comentariu beton!91
Nu tine de cultura romanului. Tine de cultura angajatului. Am colegi (Belgia) care ar ti fost dati afara demult tate in Romania. Ei au drepturi aici, si le apara cu scandal. Nu ii intereseaza nici de clienti nici de colegi. Sefii? Sa fie sanatosi.
M-a mincat de creieri povestea asta in Romania. Ajunsa in Belgia, mi-a cazut falca in repetate rinduri. Si nu ca s-ar teme de sefi, mai degraba sefii se tem de ei. Reclamatii, medieri interne, medieri externe, procese, tot tacimul. Ce sa zic.
Dacă zici că „ai colegi” e clar că e vorba despre o companie mare, or eu nu vorbesc despre așa ceva în articol.
Să-mi povestești cum e treaba în belgia la firmă care are doi oameni, proprietarul și un angajat, după care mai stăm de vorbă.
Locuind de 15 ani in Belgia, pot sa confirm si eu ca lucrurile stau chiar mai rau decat in Romania la capitolul asta. Dar mie nu mi se pare ca tine de cultura angajatului la modul universal (am avut destule interactiuni si prin alte tari), ci ca si Belgia e un caz aparte. Eu lucrez intr-un mediu international, si toti colegii mei (din tari diverse) au fost socati de aspectul asta in Belgia. Nu stiu daca e vorba de cultura lor in sine, sau, asa cum ai zis si tu, de lipsa consecintelor pt un astfel de comportament (fie pt ca legea muncii protejeaza f mult angajatul, cum ai zis si tu, fie pt ca patronii nu au resurse sa verifice ce fac angajatii, sau nu gasesc altii, etc, cum au zis si alti comentatori).
Cat despre companii mari vs firme mici, as zice ca e dupa noroc, am avut si aici de a face cu angajati de la firme mici (sau chiar cu liber profesionisti) neseriosi. Culmea e ca (cel putin in experienta mea) atitudinea asta am intalnit-o mult mai des in mediul privat, decat la stat, unde in majoritatea cazurilor oamenii s-au purtat frumos si au fost eficienti.
Fratele meu lucrează în Belgia, fix la o firma din asta. El e angajatul, sefu e belgian, și, în principiu, amândoi ar trebui sa facă aceleași chestii. În fapt, pe belj în doare fix în cwr, când n-are chef de treaba își redirecționează apelurile la frate-meu și își cauta de plimbări, vacante și alte alea. În timpul asta , angajatul sta pe telefoane și remote-uri și mailuri pana la 8-9-10 seara, ca de ce au? Noroc că lui frate-meu chiar ii place ce face.
Acum 3 ani am facut niste renovari, printre care si o bucatarie noua. Producatorul local colabora pentru unele componente cu o firma ungureasca – btw, proasta decizie pt ca se ridica f mult costul.
Au adus mobila pe componente, 3 angajati se foiau pe la mine prin casa.
Intai si-au dat seama ca nu au nu-stiu-ce scula. A plecat unul dintre ei, cu masina firmei, a adus scula. S-au mai balbait pe ici, pe colo si cand au ajuns la blat, si-au dat seama ca au luat alt blat. A urmat al doilea drum.
La final, cand demonstrativ deschideau si inchideau usile ca sa vedem noi ce grozave sunt, au zgariat o fata de usa. Pe care au lasat-o asa, urmand sa comande alta – unde? – in Ungaria. A durat vreo 3 saptamani inlocuirea, pe cheltuiala firmei, bineinteles.
Daca fac asa de fiecare data, inteleg si eu de ce a costat mobila aia cat a costat. Atatea cheltuieli indirecte trebuie sa se reflecte undeva.
Cunosc patronul, e un tip de bun simt, smart – a venit cu niste rezolvari pe care noi nu le intuiam – am zis sa sprijinim afacerea. Problema e ca se saboteaza din interior.
Am vorbit cu el, mai voalat, nu i-am zis chiar tot, adica ce angajati are. Si-i are de cativa ani, ai zice ca i-a fidelizat si responsabilizat. Dar nu, calitatea umana e foarte slaba. A zis ca nu-si permite sa-i piarda, stie cu cine lucreaza, dar altii mai buni nu gaseste.
Si asta e o interactiune mai recenta, dar n-a fost data sa lucrezi cu angajatii unor firme mai mici si sa fii pe deplin multumit.
Am lucrat insa f bine cu persoane care au un job stabil si in afara serviciului mai fac un ban in plus: zugravi si electricieni, colegi de la munca. Oameni seriosi, care cunosc valoarea timpului lor si a banilor tai. Zau daca am avut ceva de reprosat.
Comentariu beton!37
cel mai șmecher om dintr-ăsta e unu’ care 36 de ore bate (dacă se cere, că e în SASS) la pușcăriași iar 2-3 zile pune gresie, încălziri, centrale termice, cam orice necesită 2 mîini… super băiat!
Comentariu beton!22
ai mei, astia de care zic, au job-uri mai pasnice. dar tot se descurca.
Comentariu beton!11
Sunt aceeasi care daca si prietenul are o afacere, spera sa primeasca totul gratis. Ma refer la articolul de acum cateva zile in care daca de exemplu ai o cafenea, vrei sa primesti cafeaua gratis ca doar suntem prieteni, nu?
Ce vrei sa vin sa iti lucrez eu? Lasa ca te sun eu la Pastele cailor cand nu mai ai nevoie de mine.
Ai perfectă dreptate în tot ce spui, dar parcă aș vrea să te contrazic puțin în ce privește companiile multinaționale. Da’ nu toate, ci ălea care au compartimente de customer care, își măsoară NPS-ul și iau măsuri, mai ales bănci și telecom. Crede-mă că lucrez într-un asemenea mediu și nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă fetele mele ar proceda cum zici tu.
La afacerile mici cu 1 – 2 angajați, patronul se face că îi plătește iar ei se fac că muncesc. Asta până îi dă afară, pe stradă, de unde i-a și adunat dealtfel.
Comentariu beton!11
Subscriu. Știu reclamați care au ajuns la CEO de multinaíonală pentru mai puțin de atât. Iar în zilele noastre, când agenții de customer care se simt amenințați serios de ceea ce face și va face AI, sunt mega motivați să arate că pot oferi o experiență diferită (și foarte bună) unui client.
Mă faceți să râd jur. Veniți cu teorie și cu cum știți voi c-ar trebui să funcționeze lucrurile, doar că în trista realitate înconjurătoare NU FUNCȚIONEAZĂ. Și-am să vă dau două exemple, dintre care unul este extrem de recent.
Primul. Am vrut să-mi prelungesc abonamentul la compania de telecom. I-am sunat și i-am rugat să-mi facă o ofertă bună, pentru că sunt client de peste 20 de ani. Am vorbit la telefon cu cineva care mi-a zis că-mi va trimite altcineva pe email oferta de reînnoire. N-a venit niciodată email-ul ăla, iar asta se întâmpla anul trecut pe vremea asta.
Al doilea. Acum, în toamnă, când am plecat în EUROCHARGE, am sunat la aceeași companie să-mi activez extraopțiunea de cost pentru Elveția, care nu face parte din UE. Am vorbit cu o tipă care mi-a zis că revine ea în 20 de minute cu toate detaliile. Am așteptat o oră, după care am sunat tot eu, că trebuia să-mi rezolv problemă.
Voi aveți dreptate strict în teorie, în realitate lucrurile stau fix așa cum zic eu. Ah, o să mai zic că astea au fost singurele mele interacțiuni în ultimul an cu reprezentanții companiei de telecom. Două, ambele eșuate. Procentaj de nereușită? 100%.
Mihai, sari degeaba la mine (că despre Călin nu zic). Eu am fost managerul care a trebuit să gestioneze o reclamație a unui client ajunsă la CEO pentru o tâmpenie, dar care pe omul ăla l-a înfuriat destul încât să facă asta. Vorbesc din experiență, am lucrat și lucrez într-un astfel de departament în ultimii 16 ani, și nu într-o companie cu 3 angajați. Nu știu cum merg lucrurile în telecom, dar știu cum merg la noi. În plus, experiența mea proprie cu furnizorul de telefonie e excelentă (reînnoit abonament acum o lună – m-au sunat când au zis, mi-au trimis ce aveau de trimis în max 30 de min etc). În niciun caz nu spun că nu se întâmplă ce povestești tu, dar asta nu înseamnă că nu e valid ce spunem noi în practică, nu doar în teorie. Și aș putea să mai adaug că, de cele mai multe ori, diferența e făcută de calitatea umană. Indiferent că e o mică firmă românească sau multinațională.
Eu n-am sărit la nimeni, doar m-am amuzat.
Tu vorbești despre o reclamatie a cuiva care s-a enervat suficient de tare cât să reclame. Eu vorbesc despre oamenii ca mine care nu au nervi, timp și chef să mai reclame, dar pățesc fix ce-am pătit eu. Iar ăștia, pot să pariez, sunt infinit mai mulți decât cei care ajung să depună reclamație.
P.S. Eu nu am contractul reînnoit nici în momentul ăsta, să știi. Aș zice ca pe niște rapoarte ar trebui să apară clienții în situația mea și cineva ar trebui să le propună ceva, nu? Well…
Sunt de acord că ar trebui să se vadă, și mai spun că, atâta timp cât nu ai un contract valabil, probabil că nici factura nu ar trebui să o primești, nu? Rata reclamațiilor oficial depuse e mică comparativ cu baza de produse, la orice companie. Abordarea proactivă cere oameni și abilități la acei oameni. Mă îndoiesc că există, pentru că asta înseamnă bani mulți. Cât despre ai noștri…aștept un instalator de vineri încoace. Nu m-a anunțat că nu mai ajunge, a fost nevoie să sun eu, every single f..ng day.
@Andreea, well… 🤷♂️
Eu nu am de spus decat ca maine va fi articolul nr.6000 😀
Am observat asta si nu am cum sa nu o spun, in caz ca sefu’ blogului nu a observat.
Comentariu beton!11
Am observat. 😁
Am chemat un instalator de urgență, duminică (Murphy nu doarme). A venit omul, a rezolvat si i-am propus să îmi înlocuiască chiuveta din baie, ceea ce a executat luni. Acum începe frumusețea. Trebuia să vină a doua zi un angajat să finalizeze, adica sa inlature surplusul de spuma de etanșare și să monteze o usita de acces. A doua zi mă sună „doamnă, am uitat un clește sub chiuvetă, puteți să i-l dați băiatului cand vine?” Vine „băiatul” – cam 35 de ani. „Am venit după clestele sefului”. Da, dupa ce termini. „Hai că puteți și dumneavoastră să montati usita, că are instrucțiuni”. I-am spus că nu știu să citesc, apoi am sunat patronul să întreb cu cât mă plătește. Nu știu ce i-a spus „baiatului”, dar ala a trecut imediat la muncă. La plecare a avut tupeul să-mi reproșeze că l-am pârât.
Comentariu beton!44
Incredibil!!!
Am avut o chestie similara cu angajații Vodafone in Germania. Ca sa își usureze munca (planuita de un sef din Vodafone care a fost pe teren la mine acasă dupa ce am incheiat contractul) s-au gândit Doreii că de ce să tragă si ascundă frumos cablul prin spatele casei, cand pot sa bage pe fațadă si garaj (ambele ale proprietarului casei unde stau in chirie).
Le-am zis baieti ori faceti cum e planuit. Ori plecați si reziliez contractul, eu nu am chef de judecăți cu proprietarul. Noroc ca am insistat sa rămână si soțul acasa si sa le repete mesajul, de 3 ori, ca sa înțeleagă.
Le-au trebuit f*cking 8 ore sa tragă firul vieții, atat de „motivati” erau. Le-am mulțumit si pa!
Sa fie ei sanatosi ca au client nou.
Bă eu de firme mici nu stiu eu , clar fara supraveghere ,departamente etc etc ca in companii , nu merge treaba si daca patronu’ i suprasolicitat (si este 99%) clar nu poate acoperi decent activitatea , eu am o firma mica cu patru spre sase inși …si
Specificul muncii nu e cu cautat ,dat telefoane ,contact etc …dar da se poate mai bine clar …
Da’ am o casa la țară și acolo e clară distinctia între unde i se rupe plua de tine indiferent daca are sau nu ce mânca în ziua aia ….si oamenii gospodari
Nu vinzi niște puncte de suspensie?
Comentariu beton!19
Uite de aia mi-am montat eu 3 lustre in casa de una singura. Nu am mai rezistat sa astept dupa „mesteri”, efectiv imi crapa o vena la cap cand eu ii asteptam in fiecare dupa amiaza sa vina si ei nu veneau din varii motive. M-am uitat pe youtube si am sacrificat un weekend pt 3 lustre. Bineinteles ca nu au iesit perfect, m-am chinuit cumplit, am mai si murdarit tavanul, am fost de 4 ori la magazine de bricolaj, ce mai, un circ. Inca cateva lucrari din astea si imi fac mana si la o adica, ma si reprofilez :-))). Orice, dar sa nu mai interactionez cu „mesteri”.
Comentariu beton!12
Eee, păi eu schimbam rezistența la fierul de călcat cand eram copil, mai sărea cate-un bușon, îl puneam la loc, csf…
Hai ca mai am una, ca asa o boala am pe astia!
Ma rog cu cerul si pamantul de 2 saptamani de unul recomandat cu firma de amenajari interioare sa vina sa ia masuratorile sa imi faca o baie, cap coada, deci lucrare maricica as zice. Il astept in strada vineri la ora 10. La 10:15 il sun, ce faceti? aoleo, vin acum. Omul mesteca. Ok. La 10:45 il sun: mai veniti azi, aveti cum? Da da, acum am trimis un baiat la dvs. Pai nu vorbisem sa vii tu, masterul gresiilor si al peretilor de rigips? La 11:30 vine baiatul. Pana atunci eu deja eram asezata pe bordura din strada, stateam de la 10 in picioare. Baiatul era un domn pe la 70 de ani, mahmur, care mi-a marturisit ca „le mai iau la baieti materiale, fac aprovizionarea, mai pun si de un gratar cand e timp, ca daca muncim afara la case”. Ok, pana la urma, o stii si grataragiul sa ia masuratorile. Nu avea ruleta. Nu aveti dvs? Aveam, ce sa fac… A masurat el acolo cu chiu cu vai, si-a notat in agenda sa dea lu sefu. Stii ca sefu nu m-a mai sunat in veci vecilor. Dar nici eu pe el! Am facut baia cu altii, ca dura mult sa o fac dupa tutoriale pe youtube.
Am avut o experienta super buna cu o firma mica de curatat tapiteria masinii – toata interactiunea, de la telefon de evaluare si programare la curatare, a fost impecabila. Nu-mi venea sa cred ca se poate si asa.
Am inteles abia mai tarziu ca unul dintre domnii care au venit la curatat era si proprietarul firmei. Probabil asta explica multe, dar chiar si asa, discutiile de dinainte le avusesem cu o tipa si nu am avut ce sa le reprosez. Punctuali, profesionisti, seriosi, amabili, cu explicatii in detaliu cum imi place mie.
Daca vreti, caut si firma, daca are cineva nevoie :).
In rest, “cunoastem” foarte bine tiparul despre care povestesti tu.
Am mai avut interactiune relativ buna cu o firma de gaze (la noi in casa eu primesc toti mesterii, pentru ca lucrez de acasa), dar cu majoritatea te chinui pana rezolvi ceva.
Am pățit și eu dar cunoscând omul nu m-am formalizat, nu știam că e el, îl găsise și aduse tatăl meu.
Totuși articolul de azi mi-adus în minte altceva. Cunosc pe cineva care lucra la un intreprinzător, care pe cunoștința mea se baza mult. A făcut omul rost de comandă serioasă, una realmente mare. Numai că cunoștința mea știa cum era piața, prețurile, urma să fie plătit la același salariu în vreme ce patronul ar fi încasat o sumă frumoasă. I s-a părut scandalos, pentru că practic doar el ar fi lucrat așa că pur și simplu a plecat din firmă. Nu am habar dacă patromul s-a descurcat, dar cunoștnței mele nu i-a fost după aia multă vreme prea bine, dar nici o clipă nu a regretat că a plecat.
Am auzit însă și angajați care își beșteleau angajatorii. Lucrau bine și rapid, nimic de zis, dar nu le convenea cum se purtau patronii, realizau uneori dimensiunea reală a profitului iar ei nimic. La firmele mici deseori programul e mai încărcat și tot lucrezi mai mult pe același salariu fix sau chiar cel cerut. Așa că uneori dau drumul la supapă și își bagă plua fix pentru atunci arde. Nici ei nu au unde să se ducă la alt angajator, dar nici angajatorul nu are cu cine-i înlocui. Nu le pasă că au promis fiindcă îndeobște patronii uită promisiunile dar angajații niciodată și nu ratează ocazia. Unii angajați au pretins mai mult, s-a acceptat și mai târziu au descoperit că puteau cere și mai mult, dar na, nu știau atunci.
Eu nu fac parte din categoria asta. La penultimul job în România cred că cel puțin 6 luni am lucrat gratis.
Eu când am nevoie de miciucrari caut online și mânuit sinla reviews daca su. E drept că de obicei lucrez cu oameni self employed care ei comanda ei executa. Și pe recomandări. Dar când apare.cste o urgenta e ruleta pura să dai de omul potrivit.
Exista un site care te ajuta sa găsești meseriași pe.mine mana ajutat când am avut nevoie de o lucrare electrica.
Aplicația pe care l am găsit unde are doar reviews de 5* este homerun. E gratuit..pe mine m a ajutat mult.
Pe mine m-au lămurit feciorii că-n Germania reviews sunt făcute cu IA.
Tot de pe un site am luat și eu un meseriaș frigotehnist ptr frigider. Am constatat că mi se dezgheață chestiile puse pe ușa frigiderului. Sun, vine un nenea pensionar cu o ditamai burtica de Moș Crăciun si cu un picior beteag. Frigiderul in bucatarie, spatiul mic, motorul la frigider jos, in spate. Tb sa se inghesuie putin sa rezolve problema. Isi pune ochelarii, scoate vreo 10 aparate si apărățele, gâdilă frigiderul pe la butoane, scoate tot din congelator si conchide: nu stiu sa pun eu pungile cu carne si astup 2 fante prin care iese aerul rece. Ii ia 5 minute sa strângă ce insirase si imi ia 70 de lei constatarea. Eu proasta, ii dau banii. Dupa ce pleaca ma loveste inteligența, stai d’le ca asa pun pungile in congelator de 7 ani de cand am frigiderul si-au inghetat bocna. Constat in continuare ca mi se dezgheata tot mai tare carnea, chem un altul, asta pus pe treaba. Dna, vi s-a ars motorul. Daca veneam cu 2 zile in urma il salvam. 950 de lei. L-a schimbat cu unul nou in 15 minute, cu putina inghesuiala si tavaleala pe jos. Ft mama ei de viață!
Am avut un frigider Arctic Găiești din ăla combina 320 L full no frost.
După 6 ani și a dat obștescul sfârșit în aceași săptămână cu mașina de spălat vase și cu aerul de la ieșit pe balcon de la bucătărie. Că sa fie triple dandana.
Am sunat la Arctic a zis că Tre să vina un nene de la Găești să constate și costa 170 și după vreo 3 sapt piesa montata cu alt nene care vine iar. Că de face numai pe comanda. Am luat de pe goagal primele doua trei numere și am dat peste un nene care a zis că știe problema, soluția și o repara pe loc. A lipit ceva la placa de baza cu un ledcon alimentat in portbagaj la un golf4. Am dat 400 dar am avut frigiderul reparat in 3h.
Idem mașina de spălat vase a venit un nene și a schimbat pompa că rămăsese plina de apa. De asta a trebuit să mă rog sa vina o juma de zi că avea treburi mai importante. Dar până la urmă a rezolvat.
Cu geamul de la bucătărie îmi cereau unii 800 am găsit altu care avea fix ce trebuie și urma să ajungă în aceași zi oricum in zona și am rezolvat sub 300.
Deci cheia e persistenta sa găsești omul potrivit.
Mi-ai adus aminte că am auzit mai demult niște români sporovăind în metrou. ”Și atunci i-am spus lu’ șefu că mă doare spatele și Fraierilă m-a trimis acasă, haha”.
Mi-a rămas în cap ”Fraierilă”. Deh, șeful neamț era fraier că a fost om de omenie…
Anul trecut, in decembrie, profitand de cateva zile ramase de CO, ne-am hotarat sa facem un tur prin niste targuri de Craciun. S-a-ntamplat ca in we eram la Brasov. Pe seara, cand se racorise bine afara, zic hai la mall – roman neaos, deh!
La mall, trecem pe langa un magazin cu confectii romanesti din care omu’ meu isi ia mereu pantaloni. Are initiativa, vrea sa arunce un ochi, eu si mai fericita de demers pt ca, de obicei, nu are niciun chef de cumparaturi de genul asta. Deci, sa profitam!
Intram, vanzatoarea era la micul birou din mijlocul magazinului, f preocupata de telefonul cu FB, mai ca nu ne vede.
Magazinul frumos aranjat, ne uitam noi prin niste umerase cu pantaloni si indraznesc sa-ntreb unde gasim marimea ce ne trebuia.
Ne face un semn mic din cap, pe-acolo!
M-a cam luat cu nervi.
Insist si-i zic sa-mi arate ea – nu eram decat noi in magazin, deci nici vorba de deranj.
Fara sa se ridice de pe scaun imi zice ca marimea respectiva e peste tot, ca ei au marfa aranjata pe culori. Tot nu gasim ce vrem.
Ne precizeaza scurt ca perioada de reduceri s-a terminat – what? am pomenit noi de reduceri? Si ca peste drum s-a deschis un magazin nou, in care sigur gasim ce vrem. Era vorba de HalfPrice.
Aici capsa pusa mai devreme a detonat: s-a luat omu’ de ea, a-ntrebat-o daca-si da seama ca tocmai ne dadea afara din magazin si daca sigur e vanzatoare in acel magazin sau la concurenta. Apoi, f hotarat i-a cerut sa-i aduca toti pantalonii din marimea ceruta.
Abia atunci s-a miscat de pe scaun si ne-a scos vreo 5-6 perechi de pantaloni.
Ar fi fost perfect ok sa parasim magazinul, lasandu-i marfa neatinsa, dar ne-am gandit ca totusi firma n-are nicio vina ca are un asa angajat. Plus ca noi eram clienti fideli ai produselor lor.
A probat pana la urma niste pantaloni, s-a hotarat la o pereche pe care am si cumparat-o si am plecat.
Asta se intampla duminica seara. Am comentat intre noi intamplarea, ne-am revoltat inca o data, asa ceva, sa te invite vanzatoarea din magazin, la alt magazin, inca nu patisem.
Luni ne-am hotarat ca targurile din tara nu-s suficiente si n-ar fi rau sa dam o fuga si pana la Budapesta.
Drum lung pana acolo, in masina mi-am reamintit experienta cu pantalonii, asa ca, avand destul timp, am scris un mail lung, formal si f detaliat catre firma mama a magazinului din mall. Le-am povestit tot, exact cum s-a-ntamplat si am mentionat ca totusi am cumparat pantalonii. Btw, produsele sunt mai scumpe decat media. Imi las si telefonul, numele, ca sa arat ca-s bine intentionata si nu vorbesc vorbe.
Peste doua zile, eram la cafeaua de dimineata in hotelul din Budapesta si suna telefonul. Directorul de marketing de la firma de confectii ne anunta ca directorul general isi prezinta scuzele pentru intamplarea din magazinul lor si ca au placerea sa ne ofere o pereche de pantaloni, in mod gratuit. Ne cere sa-i dam codul de pe eticheta, daca se poate, ca sa fim siguri ca se potrivesc.
Ne-am dus in camera, l-am sunat noi, i-am dat codul si pentru asta mi-a dat si mie codul unui voucher cu o reducere 50% la haine de dama.
Peste alte 2-3 zile cand am ajuns acasa, la birou, il astepta pe omul meu coletul cu cadourile.
Edit: hai ca se facu de-un articol. 😆
Comentariu beton!33
Și să sperăm că tanti ocupată cu fakebook, a primit timp liber la discreție, doar ea și telefonul.
Aidiplm, eu cică tre sa modific o peșteră la Vâlcea, să iasă o casă de oameni din ea. Mi-e groază 😒 Bine, mai întâi tre sa am actele, dar acolo e alt coșmar 😢
Uneori nici macar nu e despre angajati.
Acum cativa ani, cand renovam apartamentul, am contactat o firma mica – prin intermediul norei patronului afacerii respective- pentru o lucrare din domeniul lor: o rama pentru o fereastra interioara si un suport de lavoar, ambele din lemn. Au sunat ca pot veni sa vada ce vreau si sa faca si masuratorile intr-o seara, tarziu, un moment total nepotrivit aveam de terminat o lucrare urgenta. La mine baia nefunctionala, stateam la prieteni, in alt capat de Bucuresti. Las tot si ma duc. Vine (patronul), masoara, decide ca poate face lucrarea, dar ca dureaza mult- e ok, nu ma grabesc, ca va fi scump fiind din lemn masiv- nu e o problema, cat costa, atat platesc. Ne despartim cu „va trimit luni costuri si exact ce materiale am”.
Dupa ce am tot insistat cateva saptamani, am comandat in alta parte. Intentia mea fusese sa ii si ajut- pentru ca imi spunea nora cat sunt de necajiti ca nu au comenzi, ca le e greu etc. Am priceput de unde venea, macar partial, greul!
Nici pana in ziua de astazi nu am priceput de ce a mai venit sa masoare daca nu voia sa lucreze, de ce nu a trimis totusi un estimat de cost?!
Acum 15 ani, cand lucram fix la acelasi patron, proaspat angajata intr un cabinet veterinar (dar eram pe postul de asistent, caci nu terminasem inca facultatea) vine o doamna client-voia o anumita mancare, nu o gasea pe nicaieri. Ii promit ca sun la reprezentantul importatorului si aflu care este treaba si revin cu o informatie cela tarziu a doua zi. Sun, aflu in aceeasi zi, era tarziu deja, dupa 8 PM, zic sa nu o deranjez pe doamna, asa ca sun a doua zi dimineata. Socul doamnei este greu de reprodus😂😂. Sun, ma prezint ii zic ca am raspunsul si ii pot comanda mancarea respectiva, ii zic pretul si detalii de cantitate, sa mi zica doar cat exact voia.
Doamna repeta continuu: ” m ati sunat inapoi, chiar ati vorbit?!” Eu: da, doamna, asa si asa, doar sa mi ziceti cat cer. Ea, din nou: si chiar m ati sunat?! Eu: doamna, vorbim la telefon😂😂.. In fine, a doua zi ma suna seful meu: mai, ce i ai facut doamnei X?! Eu, socata: nimic,ce naiba, m a rugat sa rezolv ceva si am rezolvat. De ce, s a plans de ceva? Sefu: bai, nu, m a sunat ca daca te concediez vreodata nu mai vine la noi😂😂. Am ras extrem de zgomotos. Faza era, am aflat dupa aceea, ca femeia era clienta mai veche si avusese de aface cu oameni angajati la noi care efectiv nu se tineau de cuvant.. Si suna, saraca, cate 3,4 telefoane pe saptamana sa rezolve o prostie.
15 ani mai tarziu, cuvantul meu este cuvant, spre exasperarea aceluiasi sef, uneori chiar si in detrimentul nostru. Dar.. Nici mie nu mi place cand cineva nu are cuvant, deci urasc sa fac la fel.. Si da, lucrez in acelasi loc de 15 ani, dar si seful meu are cuvant, asa ca n am avut motive sa scapam unul de altul. 😁
Comentariu beton!34
Frumos!
Da, măi, dar și când au inițiativă…
Dadada, să te ții… 🤦♂️
ferește-mă, Doamne, de prostu’ harnic!?
După să zicem 10 contractări de „meseriași” găsiți pe gugăl, homerun și alte asemenea, trag linie și concluzionez că nu e unul singur pe care l-aș recomanda. Rezultatele au variat între dezastruoase (ex. un nene venit să schimbe o yala, ceea ce a rezultat în schimbarea completă a ușii după plecarea acestuia; instalator venit să rezolve un reflux la mașina de rufe, cu consecința că mașina nu a mai mers după şamd) și mediocre at best. Intr-o vreme, apelam cam pentru toate lucrarile domestice la Hornbach, cu prețurile de rigoare, dar macar având garanția lucrării (garanție de care s-a și facut uz în general, că faptul că firma contractanta e colaborator Hornbach nu împiedică executantul să facă lucrarea tot cu lehamite și mai ales cu „lăsați doamnă că n-are nimic, merge și așa”). Din pacate, Hornbach-ul nu mai are colaborări în unele domenii, dar, cu tot greul gasitului de „meșteri” prin rude/prieteni/cunoștințe parcă tot mai bine așa decât în baza netului, unde recenziile alea nu înseamnă nimic, cel puțin în experiența mea.
Concluzia mea după citirea articolului si a comentariilor? Loterie curată să găsești meseriași (oameni) de cuvânta, profesioniști si serioși, dar cînd îi poți găsi totuși, atunci surpriza si bucuria sunt pe măsură. Așa cum a fost, în cazul meu, cu reparatorul mașinii de spălat vase (jos pălăria) si, invers, cu instalatorul care mi-a renovat baia (Doamne ferește-mă pe viitor!) 🙂
Succes d-lui Șef de blog!
Eu am patit multe de genul asta, dar cea pe care o povestesc este singura la care m-am enervat si m-am pus pe reclamat.
Locuiesc in Bucuresti, dar imi tineam anvelopele de schimb la taica-meu, oras destul de apropiat de B. Si ma duc eu la taica-meu intr-un weekend hotarat sa fac si schimbul de anvelope. Asta inseamna ca m-am trezit cu noaptea in cap sambata dimineata ca sa prind service-urile deschise. Ca e provincie, si in provincie se inchide sambata pe la maxim ora 14.
Ajung „acasa”, mut caucioacele in masina, scot bani de pe card, ca e provincie si nu Bucuresti, si ma incep. Service 1, inchis. Service 2, deschis dar inca 10 masini si „inchidem la ora 13, sefu’, vino matale luni la ora 9”. Mda, nu cred ca ma lasa sefu meu sa nu ma duc la munca luni. Service 3, Service 4. Am ramas fara idei.
Hai si la service 5, mai de firma el asa, dar tot timpul era nemultumit mesterul de ceva, nu puteai sa-i intri in gratii. Proasta idee, dar nu stiam la momentul ala.
Ajung acolo, ora 11:50, fericit nevoie mare ca am inca 1 ora si 10 min. Mesterul tocmai punea ultima roata in portbagajul altei masini, doamna posesoare ii multumeste… asa ca ma bag si eu in seama: am si eu de facut un schimb de anvelope. „Adica sunt pe jante si trebuie montate si atat sau trebuie sa le si schimb de pe jante”. Din pacate e cu scoatere si punere pe janta. „Atunci nu pot, ca eu trebuie sa plec acasa, mi se termina programul”.
Ma uit inca o data la program: 13:00. Ma uit la ceas: 11:55. Bai, omule, faci misto de mine? Cum adica nu poti sa faci un schimb intr-o ora. „Nu, ca vine masina firmei sa ma ia la 12:45 si nu pot s-o pierd.” Mai, eu iti dau si tie partea ta si daca nu esti gata pana la 12:45 te duc eu pana acasa, in masina asta pe care o vezi in fata ta. „Nu, nu, nu”.
Draci pe mine, vad un numar de reclamatii, sun si povestesc. Domnule, nu pot sa cred ca nu ma poate prelua. Adica macar puneti program pana la 12:00, sa stim si noi prostii sa nu mai venim. Omul de la telefon isi cere scuze, stie ca au mai fost niste probleme si ma roaga sa nu plec ca vine el pana acolo si se rezolva.
Si vine seful cel mare de pe service (nu doar de pe vulcanizare), ca numarul lui era la reclamatii, ii spune omului „acum te apuci”, ala ca „vine masina sa ma ia”, seful „lasa ca sun eu sa vina cand termini”. Si suna la aia sa vina dupa ora 13, nu inainte. Si apoi suna la seful de la anvelope „te prezinti aici, acum”. Vine seful cel mic si-l ia cel mare la intrebari. Cum de ai plecat inainte de program si l-ai lasat pe asta sa faca ce vrea? Sunteti 2 oameni aici si nu ati facut venituri luna asta macar cat aveti salariile lunar, ce crezi ca se va intampla daca mergem in ritmul asta?
In fine, isi mai cere scuze seful cel mare, ma asigura sa stau linistit ca se face munca bine si pleaca acasa. Seful cel mic era nemultumit ca a fost luat la palme. Si incepe sa-mi faca mie teorie. Ca de ce nu l-am lasat sa plece pe mester, are si el de cules via. Ca stie el de ce vin aici la schimb de anvelope, ca e mai ieftin in provincie. Mai, omule, daca pui si drumul dus intors ies mai ieftin in Bucuresti, de asta si leg drumul si de alte probleme care trebuie rezolvate, eu tin rotile la taica-meu pt ca nu am suficient spatiu la mine.
Ma rog, termina treaba, las banii, chiar am vrut sa le las si ceva in plus, au refuzat amandoi.
Si acum, credeti ca m-am mai dus la ei de atunci? Nu zic, seful cel mare a stiut ce face si ce vorbeste. Dar pana la Dumnezeu te mananca sfintii.
Așa cum sînt „oameni” și oameni, sînt și „meseriași” și meseriași.
Mulți sînt neserioși, te poartă cu vorba, ba mai sînt și bețivani.
Dar cînd găsești un om serios, priceput, nu-l mai lași din mînă.
Toate renovările la țară le-am făcut în cele din urmă cu un singur om, după ce l-am găsit.
Serios, de cuvînt, priceput.
Nu ieftin, dar și-a meritat fiecare leuț.
I-a spus maică-mii: Doamnă, toate lucrările le-ați făcut cu mine, mi-ați dat banii pe loc, cît am cerut, deci aveți prioritate.
Orice problemă apărea, găsea o soluție: pt mine nu există nu se poate.
Cînd găsești un astfel de meseriaș, ții cu dinții de el.
Dacă mîine apare o problemă, îl sunăm, își face timp, vine și rezolvă.
Nu întreb cît costă decît la sfîrșit, plătesc fără comentarii, știu că data viitoare ne putem baza pe el.
Merită, cînd te gîndești la cei care te lasă baltă cînd ți-e lumea mai dragă și lucrarea mai urgentă.
Am pățit -o astă vară când un angajat mi-a tăiat canalele HBO, Prima s. a., Pentru a le avea din nou am luptat trei săptămâni prin telefoane , mers la oficiile care sunt prin oraș. Toți spuneau : mâine o să le aveți! Nu a fost nici o promisiune adevărată! Parcă nu au interes să aibă clienți ! Plus că cei de la vânzări nu comunicau cu cei de la alt sector și tot așa. Prea era divizată munca! Nu știa stânga că dreapta vrea ceva sau nu conta !