De fiecare data cand vedeam pe la tv personalitati din diverse domenii cum primeau titlul de „cetatean de onoare”, ma lovea cate o sfanta invidie. Stiu ca n-as fi avut pentru ce sa-l primesc, dar parca mi-ar fi placut si mie sa fiu cadorisit cu un titlul d-asta. Macar asa sa vad si eu cum e. Na, parca e altceva cand mergi la bere cu baietii si le zici aveti grija cum vorbiti cu mine, ca eu sunt cetatean de onoare, bai luzerilor. Da’ n-am avut si eu noroc de-o chestie mareata, sa sara astia cu titlurile pe mine. Desi sunt foarte atent la tot ce se intampla in jurul meu, doar-doar salvez vreo copila de la inec sau vreun hipster cazut pe sine, la metrou. Nimic, frate, nici macar vreo pisica ramasa in copac, fara sa se mai poata da jos sau vreun hamster blocat in propria-i cusca. Am dat eu o data de mancare la un catelus schiop, dar nu stiu cum naiba nu era nicio televiziune prezenta, sa ma faca vedeta si sa sara Oprescu pe mine cu „cetateanul de onoare”. Am mai eliberat si un porumbel care ramasese captiv la noi in birou, dar nici de data asta nu au fost martori din mass-media. Aia e, se pare ca nu fac suficiente fapte bune si cred ca voi ramane „neonorat”.

Am fost un bou. Daca stiam si eu din timp de primarul asta, baiat de baiat, acum eram de mult ceteatean de onoare. Tipul a fost mega tare, cum mama naibii nu l-au mai votat, nu stiu. Trebuia ales si reales, la nesfarsit, sau macar pana toti cei 5000 de locuitori ai comunei ar fi ajuns sa posede acest titlu. Oricum, cred ca sansele sa nu ajungi sa-l ai erau infime. Dom’ primar a facut la cetateni d-astia, dupa cum i se scula dumnealui. Daca era dupa de-ale gurii la magazin, hop sarea pe vanzator: cuuum, esti de atata vreme aici la raft si eu nu te-am facut inca? Sa treci negresti maine sa-ti dau diploma si cheia localitatii! Pe medicul veterinar din comuna l-a uns cu titulatura, din oficiu. Era de la sine inteles ca o persoana care se sacrifica pe altarul stiintei, trebuie musai sa fie „onorata”. Plus ca avea mana moale si vitele nici nu simteau cand le vaccina. Un adevarat erou.

Ce-i drept a existat si un caz mai aparte, cu o regretabila eroare, dar numai cine nu munceste nu greseste, da? Acum vreo doua veri, pe caldura mare, se asezase un domn pe trepte la primarie, ca sa se odihneasca si sa stea la umbra. A cerut si un pahar cu apa. Cand s-a uitat mai bine era chiar Gica Hagi. Pai cum sa nu profiti de aceasta ocazie rarisima si sa nu-l faci pe marele Hagi cetatean de onoare? L-a poftit repede inauntru si pana sa se dezmeticeasca, era gata numit, cu diploma in mana si poza facuta, pentru panou. N-a contat nici ca Gica si-a dat un nume fals, Urmuz Constantin. Era normal sa faca asta. Sa se protejeze de barfe si ca sa nu le invadeze paparazzi comuna. Un domn, Hagi asta. Face bine, ca sa nu faca rau.

Cu un singur regret a ramas. Ca n-a apucat sa-l faca si pe Ogica. Vorbise cu omul. Trebuia sa vina la festivitate, dar a avut niste probleme si n-a mai apucat. Dupa care au inceput alegerile si l-au dat consatenii jos din functie. Niste tarani tampiti si nerecunoscatori. In frunte cu betivul ala de doctor veterinar.

De-aia ziceam, n-am stiut eu la timp, ca dadeam o fuga la Erbiceni cu un portbagaj plin de ajutoare (bere, vin si tuica) pentru localnici si ma faceau pe loc cel mai de onoare cetatean care s-a pomenit vreodata. Altfel stateam de vorba cu voi acum. Asa, nu pot decat sa-mi manifest invidia pe aici si, in incheiere, sa-mi arat respectul pentru dom’ primar dedicandu-i si eu o oda:

O dă-te in plm!

mihai_vasilescu_cetatean_onoare

 

diploma originala este sutita de aici