Am acasă o colecție aproape completă de miniaturi Renault, adică modele în miniatură ale aproape tuturor mașinilor produse de Renault de-a lungul timpului, inclusiv cele din zilele noastre.

De ce zic că am „aproape” toate modelele? Pentru că-mi lipsesc câteva, printre care se află și miniaturile de Renault 4 și Renault 5. Și nu pentru că n-aș fi vrut să mi le cumpăr, ci pentru că efectiv nu mai erau pe stoc.

Iar explicația e una singură: mașinile astea sunt atât de frumoase și în realitate, și în miniatură, că n-ai cum să reziști să nu le cumperi.

Ideea francezilor de a readuce la viață două modele celebre, iconice aș putea să spun, a fost absolut senzațională. Nu știu dacă voi ați văzut cum arată noile Renault 5 și Renault 4, dar vă spun eu că sunt extrem de frumoase și cumva au reușit să păstreze liniile vechilor mașini adaptate la designul zilelor noastre.

Pe scurt, pe ambele mi-am dorit să le conduc încă din ziua în care au fost lansate, dar uite că n-am reușit.

Până marți, adică ziua în care m-am jucat cu Renault 4 (mai rămâne să rezolv cumva și cu Renault 5).

Dar, ca să revenim la Renault 4, îmi plăcea doar din poze și videouri, de văzut n-o văzusem niciodată în realitate. Acum pot să vă spun că arată la fel de bine și când o vezi în carne și oase, în tablă și anvelope.

Este atât de frumoasă și pare așa, nu știu cum, grațioasă, că parcă nici nu-ți vine s-o atingi sau să intri în ea, să nu cumva să o pângărești. Până la urmă m-am îndurat și-am pângărit-o cale de o zi întreagă.

Partea și mai interesantă este că e la fel de retro-frumoasă și în exterior și în interior, lucru care se întâmplă destul de rar.

Uite, vă las un video scurt cu interiorul lui Renault 4 ca să înțelegeți despre ce vorbesc, să vedeți cât de mișto arată. Paranteză, sper să fie ce trebuie videoul, pentru că filmez oarecum la ghici cu telefonul meu spart în ecranul căruia nu se mai vede mare lucru. Am închis paranteza.

Dar trebuie să deschid alta. Între timp am rămas fără telefon de tot, că l-am dus la un service și l-am lăsat acolo, chestie care mă face să mă simt de parcă îmi lipsește o mână. Dar despre asta sper să fac un articol separat. Am închis și a doua paranteză.

Revenind la Renault 4, ziceam că mi se pare o mașină frumoasă și cu unul dintre cele mai reușite designe-uri retro, n-ai cum să nu-ți amintești imediat de vechiul Renault 4 când o vezi.

Uite, ca să înțelgeți ce zic:

Dar dincolo de aspect, mi-a plăcut foarte mult cât de agilă e. Fâșneață în trafic, te bagi, depășești fără efort, virează din scurt, că e mică și nu te chinui pe drum absolut deloc cu ea.

E o plăcere s-o conduci și tot o plăcere să vezi cum se uită oamenii după ea pe stradă. Pentru că chiar se uită, să știți.

Acum să las câteva detalii care-i interesează pe cei care se pricep la electrice. O să încep cu bateria de 50 kWh care e mai mult decât ok pentru o mașină de clasa ei.

Și-o să continui cu consumul care sună fix așa: după rulat exclusiv pe autostradă, am terminat ziua cu un consum mediu de 17,90 kW, mașina având o autonomie reală de 290 kilometri.

Cred eu că nu e rău absolut deloc, mai ales că Renault 4 nu este nici marketat, nici conceput să fie folosit ca o mașină cu care să pleci la drumuri de mii de kilometri, ci ca o mașină de oraș. Desigur, dacă ții neapărat, poți să pleci cu ea și-n concediu la bulgari sau la greci, sau unde vrei să te mai duci vara cu mașina. După cum arată cifrele, n-o să ai nici cea mai mică problemă să faci asta.

Singurul lucru care m-a făcut să strâmb din nas a fost că nu poate să tragă energie din stație cu mai mult de 100 kW, dar probabil că nici nu ai nevoie de mai mult la o baterie de 50 kWh.

Cam atât despre Renault 4. Oare daca asta e atât de sprintenă, cam cât de sprinten o fi Renault 5? Musai trebuie să aflu.

Ah, stați, că era să uit. Trebuie neapărat să vă spun lucrul care m-a uimit cel mai tare la Renault 4. Băi, nu doar că m-a uimit, am rămas efectiv cu gura căscată. Nu cred că vă așteptați, o să vă lovească și pe voi. Prieteni, are ditamai portbagajul.

Eram în fața hotelului și, când am văzut cât de mari sunt trolerele mele și ale lui Meșter (plus că fiecare mai aveam și câte un rucsac), m-am gândit automat: „n-au loc în portbagaj, trebuie să punem unul pe banchetă.

Ei, ce să vezi, nu doar că n-am pus niciunul pe banchetă, dar au avut loc absolut lejer:

Vă dau cuvântul meu că nu mă așteptam absolut deloc! Pentru cei care nu se pricep la mașini și probabil nu-mi înțeleg uimirea, vedeți în poza asta ce diferență de dimensiuni este între Renault 4 și celelalte mașini din tur.

Altfel, să știți că marți am avut voie să pun în mașină muzica mea, n-am auzit nici măcar un acord de-ale lui Bahamas ăla. Mai vedem ce o mai fi și-n zilele care vin.

…
EUROCHARGE by Schaeffler este un road trip prin Alpi cu 8 mașini electrice cărora le calculăm autonomiile și consumurile reale.
Susținut de: OMV eMotion, BT Leasing, Michelin, Server Config.