Cel mai important este să fii om

Haha, aici merge si câinele nostru de ani de zile, sunt foarte drăguțe fetele.

„Miau” dat lacrimile…
Ce poți să mai zici… Ai o sfială, cuvintele noastre parcă s-au tocit!

Mi-au dat lacrimile, sincer. Deși nu sunt fan pisici. Dar, în apărarea mea, are sora mea o colecție de pisici. De curând a descoperit că e alergică la pisici. Am întrebat-o ce va face cu ele? O să le dea spre adopție? Nuuuu! Iau medicamente. Cât despre domnișoara care are grijă de Ramona, jos pălăria! Stau și mă întreb câți medici ar face asta pentru un pacient? Răspund singură. Nu mulți.

Iti da ceva batai de cap ideea de a pleca atunci cand ai in grija un animalut (sau pasari, pesti, reptile whatever)! Cu cine il lasi, ce se-ntampla, ce mananca etc etc etc. Nu mai avem acum (ca asteptam sa ne mutam la curte si ne luam atunci de toate pentru toti). Am insa o planta careia ii duc grija.

In 2020 am mers zilnic la birou. Prin primavara se aciuiase o pisica ce a dat nastere la vreo 3 pisoi. Mama cu doi dintre pisoi au migrat, iar al treilea a ramas prin iarba. E o vecina langa, tare acra, zbuciumata, nervoasa si vocala (o stiam cu totii, ne feream de ea, bine ca aveam iesiri si vederi opuse din cladire). In prima luna si-un pic din a doua, dimineata devreme, la sosire, si seara tarziu, la plecare, ingrijeam pisoiul. Intr-o dimineata era vadit slabit (rau de tot) si tremura. Am luat un prosop repede de la birou, mi-am chemat sotul si ne-am dus la medic. I-am facut si carnet. I-am pus numele Strumf. In cateva zile era ca nou. La medic am fost de cateva ori deoarece schema era cu vaccin, deparazitare si antibiotic (nu tin minte ordinea acum). Dupa o ultima vizita, pisoiul era cam agitat. Inca din masina, in parcare, “schelalaia” si cum am deschis portiera a si zbughit-o afara, in iarba, la papa. Vecina, pe strada, ne-a vazut si a venit catre noi val-vartej.

Pe scurt: eu veneam la birou devreme, plecam tarziu, aveam grija de pisoi in acele momente. Dansa insa iesea pe zi si … avea grija de pisoi. Si da, era vaccinat, deparazitat. Si da, avea carnet. Vasile pe numele sau.

Final: in octombrie, frig, ploaie, vant, eu lacrimi in ochi “ce fac cu pisoiul de-acum?!” Vecina l-a adoptat si primit in casa, pentru nepoata. Suntem “prietene”. Atunci cand arareori ne vedem discutam evolutia pisoiului. Are in continuare doua nume.

Ce porumbelul pacii?!
Pisica pacii!