În pauza meciului România – Italia am postat această chestie:

Cetățeanul care stă în spatele meu, care mănâncă semințe cu o viteză cu care eu nu pot să beau apă și care efectiv nu l-a scos din „ϲіѻaɾā” pe numărul 10 de la іtaꓲіeոі încă dinainte să înceapă meciul…

La un moment dat chiar i-a spus tovarășul lui:

– Băi, nu mai vorbi așa!

La care omu’ meu a răspuns indignat:

– Da’ ce am zis? Că doar nu l-am îոjᴜɾat!

Ei, cetățeanul ăsta, în momentul în care au înscris іtaꓲіeոіі, a început să zbiere din toți rărunchii:

– Bă, băieți, NU NE FACEȚI DE RUȘINE!

Atât am avut de zis.

Repriza a doua o văd din cameră.

Două lucruri vreau să vă spun.

Unu. Ghiciți câte block-uri am dat pentru comentarii de genul: „vai, dragă, dar sensibil mai ești! Altădată să te duci la teatru.”, asta fiind varianta soft. Iar varianta hard: „mai du-te, bă, și-n pula mea cu figurile tale!”. Și nu, nu glumesc absolut deloc.

Doi. Am fost pe câteva sute de stadioane în această viață, și de la noi, și din străinătate. Am fost pe mai multe stadioane decât aveau ani de școală, adunați, toți ăia care și-au luat block. Vă dau cuvântul meu de onoare că suntem, de departe, cei mai țărani și cei mai cocalari.

Eu nu zic că ăia din alte țări or fi sfinți, dar nici atât de grobieni nu sunt. Iar semințe, vă jur, că n-am mai văzut mâncându-se pe stadion la nicio altă nație.

Ce-i drept, n-am ajuns prin Rusia sau alte locuri la fel de îndoielnice, dar în capul meu e că ne comparăm cu țările civilizate, nu cu alea unde n-a ajuns apa caldă.

Aia e, data viitoare o să mă duc la teatru. Deși n-aud vești foarte bune nici despre spectatorii fierți pă artă.