Știu c-am mai vorbit despre asta pe-aici, dar poate s-au mai schimbat lucrurile în țara asta și nu știu eu.

Așadar, zilele trecute mi-a ajuns în feed această postare:

Mă rog, ignorați exprimarea deficitară din care se înțelege că autoarea postării mai face și niște ospătărie part-time. Totul e din cauza lui „într-un” ăla, care de fapt ar fi trebuit să fie „dintr-un”. Nfine.

Revenim la mesajul postării, unul informativ și total nevinovat, ai zice. Dar ai zice prost, c-au început să se lamenteze prin comentarii toți posesorii de arici în buzunare care, evident, au generalizat discuția ducând-o la nivelul:

„Da’ de ce să las bacșiș la chelneri? E vina mea că patronii le dau salarii mici? Dacă n-ai bani sa dai salarii mari nu-ți mai deschide restaurant”.

Și altele fix pe aceeași idee.

Băi, oameni buni, prieteni, pentru mine toate argumentele astea sunt scornite doar cu un singur scop: pentru că nu poți sa spui „sunt zgârcit și-mi mănânc de sub unghii”, așa c-o dai p-asta cu „nu e vina mea că sunt patronii cărpănoși”.

Nu contest că patronii sunt cum sunt, dar faptul că tu dai din umeri și lași leu pe leu la notă, nu schimbă cu nimic lucrurile. Degeaba te minți tu că nu e vina ta, ai reușit doar să faci pipi pe omul sau oamenii care te-au servit la masă.

Mă rog, ce voiam să vă întreb: lăsați bacșiș la restaurant? Dacă da, cât? Cum stabiliți suma? Aveți un procent preferat?

Dacă nu lăsați, de ce nu lăsați? E o regulă sau depinde de cum se poartă cu voi ospătarii?

O să răspund eu primul, desigur. Pentru mine nu există să nu las. Trebuie să se întâmple ceva foarte nasol sau să se comporte groaznic cu mine ca să plec de la restaurant fără să las nimic.

Cât despre sumă, las între 10 și 15%, în funcție de valoarea notei de plată.

Acum sunt extrem de curios ce-o să ziceți pe subiect.

sursa foto: freepik.com